916 matches
-
Chayyim își propusese să facă din ediția Bibliei sale ebraice versiunea standard a textului masoretic. Întrucât această a doua ediție a Bibliei rabinice nu urmează cu strictețe un manuscris anume, putem spune că avem de-a face cu un text eclectic. Bibliștii au demonstrat că, deși se bazează în principal pe un manuscris spaniol, textul se abate adeseori de la el, putând fi ușor deslușite influențe ale unor texte Ben Naftali și ale versiunilor Ma’arbae (apusene) și Madinhae (răsăritene). Alte Biblii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la baza cărților biblice 1. 6.2.3. Ediția Ginsburgtc "6.2.3. Ediția Ginsburg" Bazată pe a doua ediție a Bibliei rabinice îngrijită de către Iacob ben Chayyim întrebuința neîngrijit semnele masoretice, iar manuscrisele, majoritatea datând dinainte de 1524, erau folosite eclectic, fără nici o clasificare preliminară. Această ediție, mult depășită de edițiile care au urmat, a fost alcătuită în anul 1908, ca urmare a rugăminții primite de către C.D. Ginsburg din partea Societăți Biblice Britanice și străine de a pregăti pentru ei un text
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
criticismului textual contemporan, deși nu abandonează întru totul practica sugerării de corecturi textuale bazate pe criterii literare. Rămâne o problemă deschisă dacă aparatul critic al BHS poate fi folosit în vederea reconstituirii unui text „original” ebraic, din moment ce este incomplet, inconsistent și eclectic. În zilele noastre, Biblia Hebraica Stuttgartensia constituie ediția cea mai larg răspîndită a Vechiului Testament și se numără printre Bibliile cele mai des folosite, grație aparatului său critic, citat adeseori. Ca și Biblia Hebraica Kittel, Biblia Hebraica Stuttgartensia nu își
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ZĂRI SENINE, revistă apărută la Iași, lunar, din iunie până în septembrie 1915. Publicație de literatură cu orientare eclectică, ezitând între o atitudine poporanistă și poza simbolistă, fără să ocolească însă unele manifestări moderniste timide, Z.s. adună în paginile ei mai ales colaborări ale unor scriitori aflați la început de drum, dar se bucură și de prezența altora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290711_a_292040]
-
de civilizație, mitologie, credințe și datini românești, pe care le consideră derivate din cele romane. Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române (1830), o lucrare de pedagogie practică având aplicare în școală, familie și societate, adună eclectic idei din etica wolfiană, enciclopediștii francezi și din tradiția „moralnică” românească a vechilor cărți religioase și de înțelepciune. Pledoaria pentru educație și învățământ, încrederea în capacitatea rațiunii omenești și în valoarea culturii au drept finalitate „buna norocire” a omului, ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
de ordin moral. Pe de altă parte, necesitatea de a înțelege restructurarea societății românești (implicit restructurarea valorilor), aspirația de a pune ordine într-un univers a cărui formulă încă se aștepta definită configurează și în paginile din T. un peisaj eclectic, în care socialul, moralul și culturalul se îmbină - de data aceasta în chip natural - pentru a oglindi febrilitatea unei lumi în fundamentală schimbare. Și revista va găzdui texte și nume noi, aparținând celor mai recente etape din literatură. C. Tt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
a cosmetiza când și când argumentul, ci face din acesta o trambulină pentru plonjarea în imaginar. La Eminescu, prin convocarea unor surse eterogene textul se dilată concret, în planul ideilor, iar una din virtuțile polemistului rezidă tocmai în armonizarea informației eclectice într-un tot unitar impresionant. Fără a-și pierde coerența și acuratețea, demonstrația eminesciană e asemănătoare bulgărelui de zăpadă rostogolit în aval: se consolidează prin adăugare. La Arghezi în schimb, avem de-a face cu ceea ce Monica Spiridon inspirat numea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
perioada prespecializării ei, când a erupt, deopotrivă, civilizatoare și mesianică, războinică, patetică și trivială, comică și culturalistă, ideologică, politizată și poetizată. La noi, nașterea ei relativ întârziată și sincronizarea, oarecum forțată (prin arderea etapelor), au făcut ca peisajul publicistic, deși eclectic din punct de vedere al conținutului, să aibă drept numitor comun "doxa" ca expresie a subiectivității unui gazetar angajat, formator public prin statutul său social. Descoperindu-și vocația de homo politicus, scriitorul devine "intelectual" în controversatul sens din Franța postrevoluționară
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din perfecțiunea și puritatea desenului verbal, ajunge la sublimare poetică. Lângă numele poetului s-au pus calificative ca neoclasic ori neo-parnasian, însă, dincolo de convenții, el năzuiește spre un cer al permanențelor, tinzând spre empireul Frumosului spiritualizat; mitologia sa cu tendințe eclectice convergente unifică transtemporal memoria antichității eline, sugestii din secolul al nouăsprezecelea (unele de sorginte germană) și nostalgii verticalizante ale altora. Poet al esențelor ființei, totodată înclinat spre ceremonial și solemnități, un Doinaș drapat în sacerdot al verbului-instaurator e, concomitent, un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a mișcării; erotismul omniprezent; efuziunile cosmologice. Aceste lucruri apar când "forța și onoarea de a fi om" (Malraux) încetează să vină de la sine. Epuizarea justificărilor oficiale sau ereditare ale existenței, deschiderea vechilor panteonuri spre cele patru zări ale unei spiritualități eclectice, sterila vanitate a vieții publice, sofisticarea maximă a detaliului și pierderea naivităților tradiționale, ecartul tot mai mare între spontaneitățile populare și cunoașterile esoterice toate acestea accelerează căutarea unui coagulant de înlocuire, pentru a împiedica atomizarea generală. Civilizația alexandrină, cea mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
au împletit principiile artelor tradiționale cu tendințele neconvenționale ale prezentului, definind și noile forme de exprimare artistică a subiectelor de ordin sacral 508. Avem deci în vedere o perioadă de profunde schimbări ideologice, sociale și culturale, ce evidențiază caracterul eminamente eclectic și sincretic al artei postmoderne, conturate printr-un anume recurs la sursele de inspirație ale trecutului și prin toleranța pentru aproape oricare dintre formele artistice ale prezentului, indiferent de originea sau de valoarea acestora. Având în vedere acest context cultural
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
e unică și irepetabilă. De aceea, psihologia persoanei a lui Allport a mai fost numită și „psihologie a individualului”. Ea sugerează o antropologie în miniatură, nefiind centrată pe un câmp doctrinar bine definit. Poziția lui Allport este importantă ca încercare eclectică între ceea ce se realizase până la mijlocul secolului XX și ceea ce se anunța ca nou, pe atunci, în domeniul psihologiei persoanei. 2.2. Psihanaliza clasică a lui Freud Aceasta nu a fost de la început ceea ce, în vremea respectivă, se numea o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
infracționalitatea. Persoanele cu tulburare de personalitate au o modificare a structurării eului, a sinelui, nu doar resimțită subiectiv, ci suficient exprimată printr-o serie de caracteristici deficitare ale sinelui. Viziunea lui Livesley asupra tulburărilor de personalitate e sintetică și puțin eclectică. Ea se impune prin sublinierea faptului că e vorba de o tulburare psihică specifică, distinctă de altele, dar de aceeași natură cu aceasta, în cadrul unui continuum maladiv. Viziunea categorială nu e promovată, varietatea de manifestare fiind asigurată prin dimensiuni și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
evidențiază patologia de pe Axa I și II în conformitate cu concepția sa asupra continuumului psihopatologic. Dintre tulburările de personalitate sunt identificate, pe lângă cele din DSM-IV, și cea agresiv-sadică, masochistă și negativistă (pasiv-agresivăă. Concepția lui Millon privitoare la tulburările de personalitate e una eclectică, pe care autorul o plasează într-o înțelegere „evoluționistă” a personologiei. Tulburările de personalitate s-ar cere înțelese și comentate nu din perspectiva unei unice teorii sau doctrine rigide, ci în cadrul unui „program de cercetare” asupra personalității, deschis mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Tudor Drăganu, Maurice Duverger dar, pe de altă parte, este subliniat faptul că în opinia unor alți autori (Marcel Prélot) nu putem vorbi de un nou regim prin raportare la Constituția Franței din 1958, ci mai degrabă de un regim eclectic 13. Dealtfel, opinia potrivit căreia regimul politic francez nu ar fi semiprezidențial, ci de o altă natură nu este singulară, ea a mai fost susținută și de alți autori mai recent 14. Tudor Drăganu întreprinde o analiză complexă a tipului
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
6 septembrie 1898 și 5 decembrie 1899. Director a fost literatul și graficianul D. Caselli; de la 1 aprilie 1899 i se asociază A. Cantilli. Începând cu 1 septembrie 1899, A. și-a modificat titlul în „Revista Actualitatea”. Orientarea publicației este eclectică. Primul număr va fi închinat scriitoarei Carmen Sylva, iar în cel de al doilea se face o prezentare elogioasă lui C. Dobrogeanu-Gherea, căruia i se republică, sub titlul Ibsen, Björnson, Petöfi, un fragment din studiul Artiștii cetățeni. Alături de notele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285169_a_286498]
-
103 Capitolul 5. Corporația și statul: cine e șoarecele, cine e pisica? 117 5.1. Conflict și complementaritate 117 5.2. Diamantul lui Porter 119 5.3. Teoria neoclasică 121 5.4. Teoria instituționalistă și neoinstituționalistă 129 5.5. Paradigma eclectică 135 Capitolul 6. O dezvoltare proprie a paradigmei eclectice 143 6.1. Matricea politicilor statuluigazdă 143 6.2. Transformarea avantajelor de locație în avantaje de proprietate 146 Capitolul 7. Impactul corporațiilor transnaționale asupra statului-gazdă 157 7.1. Balanța de plăți
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
cine e pisica? 117 5.1. Conflict și complementaritate 117 5.2. Diamantul lui Porter 119 5.3. Teoria neoclasică 121 5.4. Teoria instituționalistă și neoinstituționalistă 129 5.5. Paradigma eclectică 135 Capitolul 6. O dezvoltare proprie a paradigmei eclectice 143 6.1. Matricea politicilor statuluigazdă 143 6.2. Transformarea avantajelor de locație în avantaje de proprietate 146 Capitolul 7. Impactul corporațiilor transnaționale asupra statului-gazdă 157 7.1. Balanța de plăți 157 7.2. Resursele umane 165 7.3. Mediul
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
publicului interesat să înțeleagă resorturile globalizării și modul de acțiune al principalului actor al globalizării - corporația transnațională. În 2003 am avut prima ocazie să îmi cunosc, în carne și oase, bibliografia lucrărilor mele despre corporațiile transnaționale. John Dunning, inițiatorul paradigmei eclectice, este un englez înalt, uscățiv și foarte vivace pentru cei aproape 80 de ani pe care îi are. Alan Rugman este un american bățos, cu ochelari, care a explicat primul, cu 30 de ani în urmă, că internaționalizarea firmei este
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
viziunea marxistă asupra forțelor de producție și, mai ales, teza celebră a lui Vernon (1971) descriu o relație antagonistă între corporații și state. La polul opus, teoriile ortodoxe ale internaționalizării (vezi capitolul 2 din această lucrare) și, mai ales, paradigma eclectică a lui Dunning pun accentul pe complementaritatea între scopurile corporației și cele ale statelor, pe modul în care toate părțile pot avea de câștigat sau cel puțin pe modul în care interacționează (se completează) activele corporației și cele ale statelor
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
este schimbarea. El dovedește, o dată în plus, că politicile privind filialele corporațiilor transnaționale fac parte dintr-un proces dinamic, fluctuând între două curente extreme: discriminare pozitivă - discriminare negativă. Dezvăluirea a ceea ce se află între aceste extreme cade în sarcina paradigmei eclectice. 5.5. Paradigma eclecticătc "5.5. Paradigma eclectică" Paradigma eclectică își trage seva dintr-o varietate de tradiții teoretice. Ea recunoaște presupunerea neoclasicilor conform căreia imperfecțiunile pieței sunt speculate de CTN-uri, dar respinge în același timp ipoteza că toate
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
politicile privind filialele corporațiilor transnaționale fac parte dintr-un proces dinamic, fluctuând între două curente extreme: discriminare pozitivă - discriminare negativă. Dezvăluirea a ceea ce se află între aceste extreme cade în sarcina paradigmei eclectice. 5.5. Paradigma eclecticătc "5.5. Paradigma eclectică" Paradigma eclectică își trage seva dintr-o varietate de tradiții teoretice. Ea recunoaște presupunerea neoclasicilor conform căreia imperfecțiunile pieței sunt speculate de CTN-uri, dar respinge în același timp ipoteza că toate aceste imperfecțiuni ar fi exogene corporației. Paradigma susține
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
filialele corporațiilor transnaționale fac parte dintr-un proces dinamic, fluctuând între două curente extreme: discriminare pozitivă - discriminare negativă. Dezvăluirea a ceea ce se află între aceste extreme cade în sarcina paradigmei eclectice. 5.5. Paradigma eclecticătc "5.5. Paradigma eclectică" Paradigma eclectică își trage seva dintr-o varietate de tradiții teoretice. Ea recunoaște presupunerea neoclasicilor conform căreia imperfecțiunile pieței sunt speculate de CTN-uri, dar respinge în același timp ipoteza că toate aceste imperfecțiuni ar fi exogene corporației. Paradigma susține și perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
față de cele care au precedat pătrunderea pe piață, iar schimbările apărute pot influența poziția de negociere atât a corporațiilor transnaționale, cât și a statelor-gazdă. Recunoscând necesitatea întăririi rolului organismelor supranaționale, Dunning (1997) este în dezacord și cu Vogel (1997). Paradigma eclectică mai este cunoscută și sub numele de paradigma OLI15, fiindcă îmbină avantajele proprietății (în special posesia de active intangibile), locației (specifice, ca origine și mod de folosire, unei anumite locații) și internalizării (rezultat fie al eficienței organizaționale a corporației, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
Pe de altă parte, corporațiile cu avantaje de tip O puternice sunt mai predispuse să obțină mai multă eficiență din activitatea de internalizare a acestora, pe baza teoriei evoluționare și cumulative a progresului tehnologic (Cantwell, 1994). Forma dinamică a paradigmei eclectice este bine descrisă de Dunning (1993). Modificările - spune el - în volumul și calitatea investițiilor străine atrase de o țară pot fi explicate prin schimbările survenite în: - avantajele proprietății firmelor naționale în comparație cu avantajele firmelor din alte țări; - avantajele locației prin comparație
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]