374 matches
-
efect profan; În acele biserici larg deschise cucoanelor noastre arțăgoase și necuviincioase cu tine până la vârsta când nu le mai stă bine să-ți poarte pică pentru simplul motiv că ți-ai exercitat frumoasele tale virilități cu inteligență și oarecare eclectism. Nu am avut norocul să surprind pe vreo femeie din bordel rugându-se cu fața spre peretele pustiu de orice imagine sfântă al odăilor lor rău mirositoare, În speranța că ușa milos tivirii se va deschide vreodată Înaintea lor, ceea ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar până la urmă cei prezenți la Sfânta Liturghie au plecat acasă lămuriți, convinși fiind că această Trinitate este indestructibilă. Confuziile din lumea de azi - afirmă Paul Aretzu Într-un interviu acordat lui Horia Bădescu (Steaua, mai 2012) - sunt cauzate de eclectism, de religiile propagate prin mass-media, de lipsa de cultură, de superficialitate, de lipsa convingerilor, a credinței autentice. Același poet creștin, redactor-șef al revistei Ramuri, consideră că: Credința este simplă, o simți În inimă, nu În minte. Ești deja În interiorul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
că nu mă Înțelegeau. Eram și sunt adept al unui stil fără stil și În teatru am vrut Întotdeauna să explorez toate formele cu același entuziasm. Iar prin natura mea sunt un tip eclectic și nu mi-e rușine de eclectismul meu. Într-o zi, la sfârșitul reprezentației cu Umbrelele, am aflat că cineva ținea morțiș să-mi vorbească. Mi s-a recomandat: era Brian McMaster, directorul Operei din Cardiff, În Țara Galilor. Era un muzicolog rafinat (câțiva ani mai târziu, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
limbii, ca și-n privința politicii -, își pune toată speranța în Moldova, care "joacă în dezvoltarea românilor un rol însemnat". Așadar, în privința limbii și a literaturii, Eminescu face parte din curentul critic moldovenesc, dând criticismului o nuanță mai pronunțată de eclectism: dreptul tuturor dialectelor; și admițând, în faza întîi, și oarecare înrîurire a sistemelor lingvistice novatoare. * Dar dacă pe la 1880 problema lingvistică și literară nu mai este atât de însemnată, primejdia înstrăinării fiind în mare parte înlăturată, problema socială se pune
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
face decât să opunem confuziei lumii falsa claritate a ideilor alese de către pasiunile noastre. Și aceasta a făcut Aron cu o rigoare și o scrupulozitate care adeseori au primit cu totul alte nume. A fost pus sub etichetele de "realism", "eclectism", "conservatorism", demersul unui spirit presupus a fi prea timid pentru a se ridica spre ideal sau pentru a tranșa referitor la adevărata libertate sau egalitate. De fapt, spre indignarea și regretele nu numai a stângii, ci și a unei mari
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
1973), unde structura dramatică se susține prin abundența dialogului și a monologului față de limitarea drastică a narațiunii. De la teatrul istoric T. s-a îndreptat spre o formulă de inspirație mitico-folclorică, cu veleități metafizice. Principala carență a acestei etape constă în eclectismul viziunii (care îl separă net de Marin Sorescu, de exemplu): urmărind să își dezvolte concepția pe o linie arhetipală, autorul împrumută procedee ale teatrului istoric sau senzațional. Nu e vorba nici de o „demitizare” a temei (de vreme ce fondul metafizic continuă
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
niște ființe odioase lipsite de toate bunele însușiri, lipsite de patriotism, lipsite de omenie, de spiritul de dreptate, lipsite de respect pentru om. Sentimentul dominant în public și în rândurile tineretului, mai ales, era un sentiment complex, un fel de eclectism compus din liberalism, democratism și patriotism. Era principiul negației față de cârmuitori sub toate formele și fără nici o cercetare. anul 1874 229 14. Manifestația din jurul statuii lui Mihai Viteazul, de la 3/15 noiembrie 1874, fusese inspirată, evident, de liberali, care urmăreau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
artistul. Și: „Întreaga istorie a artei m-a influențat: pictura egipteană, desenele din closete, arta primitivă și clinică, Seurat, desenele copiilor, broderiile, Paul Klee”. Nu știu dacă ar trebui să căutăm, neapărat, Într-o astfel de mărturisire, și ceva din eclectismul și „colajul” mental al dadaiștilor. Nu mai este vorba, neapărat, de o insurecție care să scandalizeze, ci de solitudinea care Își caută expresia În farsele cotidianului modern, În alienarea burlescă a insului oarecare, un Bérenger „chaplinizat”... Este autobiografia codificată a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de geografie, istorie ori poetică. Era prețuit pentru erudiția și spiritul său sever, fiind omagiat cu gesturi de amiciție de scriitori precum B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I.L. Caragiale ș.a. Colaborarea la publicațiile din epocă, discontinuă, se caracterizează prin diversitate și eclectism. În „Națiunea”, „Conservatorul”, „Timpul” ori „Epoca”, gazete de orientare conservatoare, publică articole politice. La „Tranzacțiuni literare și științifice” și la „Revista contimporană” se manifestă mai ales ca istoric, interesul pentru ideile lui H. Taine fiind relevant (Domnul Taine, 1876). Societatea
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
limita patologicului, precum și dezvoltări ale unor episoade biblice (Maria din Magdala, Femeile), câteva povestiri fantastice (Zâna din fundul lacului, Nitokris cu obrajii de trandafir), un eseu epic (Duhovnicul și Don Quichotte), fizionomii și pagini dintr-un jurnal de campanie. Același eclectism caracterizează și antologia Crima din Strada Nopții, căreia i se adaugă nuvela de atmosferă poescă ori cea istorică, pe un motiv biblic (Patriarhală), povestirea cu nervuri onirice etc. Pe aceeași traiectorie, dar cu obiective mai ambițioase, se înscriu și romanele
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
române, C. găsește un prilej de încântare și elogiu în fiece rând citit din/și despre Ion Creangă (subiectul său predilect), B. P. Hasdeu și N. Iorga. Respectă, în general, tipare și opinii critice consacrate, într-o formulă pe care eclectismul nu avea cum s-o ocolească. Autoritatea cel mai frecvent invocată rămâne însă Mihail Dragomirescu. Pentru C. nu atât originalitatea ideii ori a informației este importantă. Amendează totuși ici și colo câte o opinie, argumentează o dată biografică sau încearcă limpezirea
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
Dar Vogel, prevalându-se de o dublă specializare, psihanalitică și cognitiv comportamentală este pe deplin îndreptățit să realizeze un fericit mariaj între cele două orientări rivale. Norcross și Goldfried (1998) consideră că acest fenomen se configurează tridimensional, implicând deopotrivă un eclectism în plan tehnic, o integrare la nivel teoretic și distilarea factorilor comuni. încercând să explicităm fiecare direcție, vom observa că, deși termenul de eclectism s-a încetățenit, contrar conotației sale etimologice, în sens oarecum peiorativ, eclectismul tehnic semnifică strădania unui
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
orientări rivale. Norcross și Goldfried (1998) consideră că acest fenomen se configurează tridimensional, implicând deopotrivă un eclectism în plan tehnic, o integrare la nivel teoretic și distilarea factorilor comuni. încercând să explicităm fiecare direcție, vom observa că, deși termenul de eclectism s-a încetățenit, contrar conotației sale etimologice, în sens oarecum peiorativ, eclectismul tehnic semnifică strădania unui terapeut de a apela, liber de inhibiții partizane la tehnici specifice altor curente decât cele în care s-a specializat, fără a încerca să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
tridimensional, implicând deopotrivă un eclectism în plan tehnic, o integrare la nivel teoretic și distilarea factorilor comuni. încercând să explicităm fiecare direcție, vom observa că, deși termenul de eclectism s-a încetățenit, contrar conotației sale etimologice, în sens oarecum peiorativ, eclectismul tehnic semnifică strădania unui terapeut de a apela, liber de inhibiții partizane la tehnici specifice altor curente decât cele în care s-a specializat, fără a încerca să realizeze un melanj suprateoretic nou și, mai ales, fără a recuza orientarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
liber de inhibiții partizane la tehnici specifice altor curente decât cele în care s-a specializat, fără a încerca să realizeze un melanj suprateoretic nou și, mai ales, fără a recuza orientarea sa de bază. Există practic numeroase versiuni de eclectism terapeutic, cea mai răspândită este aceea dintre psihanaliză și tehnicile aferente teoriei învățării (Norcross și Goldfried, 1998). Referitor la integrativitatea teoretică, ea se referă la abandonarea unei tendințe autosuficiente, de esență parcelară, pentru a încerca o sinteză conceptuală între cel
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
aprindă primele becuri electrice, iar din 1896 orașul să aibă propria sa uzină electrică. Noile clădiri sunt construite în diferite stiluri: renaștere, baroc, clasic, neoclasic, romantic, românesc, de către arhitecți francezi, italieni, nemți sau români. În plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul francez. O ilustrare a acestui stil la Craiova o constituie „Palatul Jean Mihail” realizat între anii 1899 - 1907 de către arhitectul francez Paul Gottereau, la cererea lui Constantin Mihail - unul dintre cei mai bogați oameni ai României
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
instituții și clădiri reprezentative, cum ar Palatul Culturii și vechia Primărie, care se află în partea de jos a pieței centrale. Aceste clădiri arată dinamismul și puterea de deschidere a orașului față de noile stiluri, cum ar fi Art Nouveau sau eclectismul. În partea opusă a pieței Palatul Apollo și Teatrul Național sunt dovada vie a evoluție orașului de la târg la centru cultural. O arhitectură aparte poate fi remarcată vizitând o serie de clădiri de o reală însemnătate pentru viața culturală a
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
care s-au păstrat mai ales spațiile subterane greu de recuperat datorită impunerii unei noi structuri urbanistice. Numeroși arhitecți francezi, printre care nu s-a numărat nici unul de prim rang, au contribuit la impunerea neoclasicismului, apoi a romantismului și a eclectismului de școală franceză. Astfel, Palatul Băncii Naționale (corpul vechi) este o operă din 1883-85 a arhitecților Cassien Bernard și Albert Galleron. După planurile lui Paul Gottereau s-a construit Casa de Economii și Consemnațiuni de pe Calea Victoriei, cu o alură de
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
de tip american. În anii '50 ai secolului al XX-lea au fost ridicate în centru unele clădiri reprezentative ale noii puteri, de exemplu Casa Scânteii (1956) sau Opera Română (1953). Opera, deși după un proiect stalinist, expune elementele de eclectism tipice pentru sfârșitul secolului al XIX-lea. De asemenea, în primul deceniu al dictaturii comuniste suprafața orașului s-a mărit în mod semnificativ prin construcția de noi cartiere de locuințe, care aveau parțial caracterul de oraș-satelit: Balta Albă, Drumul Taberei
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
a fost mereu caracterizată de deschiderea către alte culturi, eclectism și elasticitatea culturală pare a fi o caracteristică definitorie a spiritului persan și cheia longevității sale. Cultura iraniană sau persană este mai veche de 3000 de ani, iar poporul respectă cu mândrie tradițiile sale, având o cultură pluri-activă și axată
Cultura Iranului () [Corola-website/Science/308139_a_309468]
-
începutul unei rupturi definitive între aceste mișcări. Poziția deconstructivismului a fost una critică și confruntațională împotriva arhitecturii și a istoriei acesteia, dorind o arhitectură a dezarticulării și dezasamblării. Poziția postmodernismului a fost o reîntoarcere la îmbrățișarea tuturor referirilor istorice la eclectism și ornament, în timp ce deconstructivismul refuză aceste acceptări. Acest refuz aliniază într-un fel arhitectura deconstructivistă cu anti-istorismul multor opere moderne, fiind totodată o parte a definiție noii mișcări. Anterior revistei "Oppositions", o altă scriere care a separat deconstructivismul de linia
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
german tradițional. În această perioadă a vieții sale admira proporțiile largi și volumetria cubică simplă a lucrărilor arhitectului Karl Friedrich Schinkel, care produsese la începutul secolului al XIX-lea numeroase clădiri în stil prusian neoclasic. În același timp, disprețuia fățis eclectismul, respectiv clasicismul aglomerat și eterogen al perioadei de trecere dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea.
Ludwig Mies van der Rohe () [Corola-website/Science/304382_a_305711]
-
dezvăluie transformările apărute în arhitectură, pictură și sculptură, datorită diverselor curente occidentale ce aduceau aerul modernist și în România. Astfel în arhitectură, neoclasicismul, clasicismul, eclectismul sau linia națională sunt curente ce aduc elemente noi în construcția clădirilor pentru a le da o înfățișare cât mai plăcută. Pot fi amintiți arhitecți de seamă precum: Ion Mincu, Petre Antonescu, Alexandru Orăscu și alții. Sculptura aduce elemente noi
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
fost construită în stil "neoclasic" ca și Hotelul Bulevard de primul arhitect român important, Alexandru Orăscu, acesta terminându-și studiile în Germania. Primele cursuri de arhitectură, vor fi predate la Iași și la București. Numeroși arhitecți francezi, formați în spiritul eclectismului au realizat în București un număr mare de construcții, ce aveau un aer parizian, de aici provenind și supranumele lui de „micul Paris”. Exemple de arhitectură eclectică pot fi: Palatul Băncii Naționale, 1885 (arhitect C. Bernard și A. Galleron), Atheneul
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
baroce, din dorința autorităților române ca această gară de frontieră să nu fie mai prejos decât gara Ițcani (gara corespondentă de pe teritoriul Austro-Ungariei). Ea a fost construită după modelul gării din Fribourg (Elveția), într-o plastică arhitecturală ce amintește de eclectismul de școală franceză al vremii. Clădirea este compusă dintr-un corp central (având în mijloc o sală de așteptare de dimensiuni monumentale, realizată în stil baroc, precum și holuri de acces) și două corpuri laterale cu două niveluri. Fațada clădirii a
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]