2,734 matches
-
de vechiul Sfînt Scaun împotriva acestor teologi care, în alte vremuri, și-ar fi lepădat pielea, și nu carnea: salvgardarea divinității lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și persoană preexistentă. Ceea ce reiese de aici nu e deloc neînsemnat: ierarhia ecleziastică și infailibilitatea papală. Pohier (Cînd spun Dumnezeu), acuzat de a fi pus la îndoială realitatea obiectivă a învierii lui Hristos, a fost sancționat prin interdicția de a preda și de a prezida adunări liturgice. Schillebeeck (Iisus, o tentativă de cristologie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care nu compromite numai dogma Sfintei Treimi, ci pune în pericol avalanșa de ministere care refac legătura cu Hristos prin intermediul lui Petru, al papalității, al Bisericii în ansamblu în calitate de corp sacru ce participă la viața divină a lui Iisus. Autoritatea ecleziastică, legitimată de dogma infailibilității, presupune la rîndul ei preeminența universală a Romei în materie de doctrină; teologul este așadar un delegat al ierarhiei (de la care și-a obținut missio canonica). Nici o persoană din Biserica Catolică nu poate face teologie fără
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Obosiți să-i vadă pe Prinții Bisericii confiscînd mesajul egalitar al sărmanului Iisus, reformatorii secolului al XVI-lea au vrut să depășească intermediarul instituțional pentru a se conecta direct la Harul divin și la Scriptură. De aici provin celelalte instituții ecleziastice rivale cu cea inițială. Acest scurtcircuit n-a pus capăt fatalității rețelei, ci a produs altele, mai limitate dar nu mai puțin "compromițătoare". Drept dovadă, pățania mesajului evanghelic însuși. Medierea lui Hristos fusese socotită ca o abolire a legii, dar
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a influența alte trupuri?" Ar fi putut Sfîntul Duh să se lipsească de templul Spiritului? Cum să-ți imaginezi că "o istorie politică a religiei" nu vorbește de organizația creștină, îl "uită" pe Constantin, regulile de succesiune apostolică și structurile ecleziastice? Să gîndești dogmatica independent de cateheză, cateheza independent de dreptul canonic; să gîndești construcția teologică a tainelor separat de construcția politică a instituției, pe scurt, să te gîndești la Dumnezeu fără Biserică înseamnă să negi Întruparea, înseamnă să cedezi unei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spre deosebire de girondini, care "acționau mai ales prin presă", iacobinii "foloseau cu precădere comunicarea verbală, circulația orală de la om la om și de la club la club, cuvinte care pot fi totdeauna interpretate, ba chiar dezmințite". Captînd în folosul lor rămășițele oralității ecleziastice, acești mari preoți, spune anticlericul nostru, utilizau "semiobscuritatea publicității verbale, așa cum se întîmpla în Evul Mediu", fiindcă era mai indicată simularea unei unități catolice de fațadă și îndepărtarea contradicțiilor.39 Rămîne aici numai această oralitate populară insesizabilă și multiformă, care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
văzut lumina tiparului între 1830 și 1840; este vorba despre l'Atelier, ziarul lui Buchez, care a lansat, în 1840, expresia "clasa muncitoare". Culoarul este crucial, fiindcă face translația lui "a face școală" către "a face un partid". În cîmpul ecleziastic, cotidianul este un "plus". În cîmpul partidelor, este un must, "o necesitate". L' Humanité este strategică pentru Partid, La Croix nu este în același fel pentru Biserica franceză. Înainte de tipografie, au fost Biserica și Bisericile, dar nu au existat partide
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
obiectiv și controlul este indirect, centrul său de gravitație trece din corpul emițătorilor de informație socială către mijloacele și canalele de emisie. După exemplul francez, vom distruge conform acestei scheme trei sisteme de canalizare simbolică. După perioada medievală de regularizare ecleziastică, urmată, după Gutenberg, de o fază de regularizare juridico-politică sub monarhie și sub primele trei republici, s-a intrat în faza de regularizare economică (cu o anume întîrziere în raport cu societățile comparabile: SUA, Germania, Italia etc.). O istorie a cenzurii în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o anume întîrziere în raport cu societățile comparabile: SUA, Germania, Italia etc.). O istorie a cenzurii în Franța s-ar putea scrie ca o istorie a disoluției sale ca entitate separată prin încorporare progresivă (și productivă) în dispozitivele de informare. În regularizarea ecleziastică, procedurile de control sînt integrate învățării regulilor discursului ilicit, sistem și conținut al învățămîntului (teologie), prin ocolirea inițierii clericale. Delegarea dreptului la cuvînt se aplică de sus în jos, printr-o cascadă de mandate regulate și ierarhice foarte strînse (cum
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin jocul intern al audienței și al legilor pieței. Nimic nu este interzis, dar nu totul e la vînzare, și dacă cetățeanul are dreptul de a vedea și auzi totul, distribuția își are limitele ei. Comunismul și fascismul combină controlul ecleziastic asupra emițătorului (delegarea dreptului la cuvînt Partidului, cu inițierile, ierarhia, școlile, ziarele sale etc.) și controlul administrativ asupra aparatului de difuzare (cenzura în tipografie, radio și televiziune). Lucru de două ori anacronic. Capitalismul liberal nu are a se teme de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acele scriptoria ale călugărilor sau în atelierele de copiști ale studenților, atît în cursul perioadei monastice a manuscrisului (șapte secole), cît și în eliberarea laică ulterioară creării universităților, producția de texte își avea propriul aparat de control incorporat. În afara perimetrului ecleziastic, textele erau fabricate de "complici ai universităților", care se bucurau, în această calitate, atît de scutirea de bir și de supraveghere, cît și de scoaterea de sub urmărirea forului judiciar. Era încă o afacere de familie. Librarii simpli comisionari în cărți
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
instituțional greu încercat va întîmpina tipografia pe neașteptate, plin de inocență. Și cum primii tipografi proveneau din breasla aurarilor și argintarilor, ale cărei cutume și obiceiuri le moșteniseră, tot astfel primele tipărituri se vor fi adăpostit în sînul fostelor jurisdicții ecleziastice care le-au supus acelorași examene: aprobarea episcopală sau universitară, controlarea lor de către Inchiziție, prerogativele în ceea ce privește cenzura delegate de papă universităților (precum cea de la Köln, din 1475). Biserica acționează cel puțin pînă la Conciliul de la Latran (1515), care înăsprește legislația
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
CUNOAȘTEREA MASS-MEDIA (difuzori și producători) Sacrosanct: INFORMAȚIA REFERINȚA LEGITIMĂ DIVINUL (așa trebuie, e sfînt) IDEALUL (așa trebuie, e adevărat) PERFORMANTUL (așa trebuie, merge) MOTORUL OBEDIENȚEI CREDINȚA (fanatism) LEGEA (dogmatism) OPINIA (relativism) MODUL FIRESC DE INFLUENȚĂ PREDICAREA PUBLICAREA APARIȚIA CONTROLUL FLUXURILOR ECLEZIASTIC, DIRECT (asupra emițătorilor) POLITIC, INDIRECT (asupra mijloacelor de emisie) ECONOMIC, INDIRECT (asupra mesajelor) STATUTUL INDIVIDULUI SUBIECT (de comandat) CETĂȚEAN (de convins) CONSUMATOR (de sedus) MITUL IDENTIFICĂRII SFÎNTUL EROUL STARUL DICTONUL AUTORITĂȚII PERSONALE DUMNEZEU MI-A SPUS (adevărat ca un cuvînt
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
n.t.). 74 Index catalog al cărților interzise de autoritatea religioasă catolică. Apărută odată cu generalizarea tiparului în secolul al XVII-lea, această formă de cenzură a fost abolită în 1965 de Papa Paul al VI-lea (n.t.). 75 Formulă ecleziastică (= nimic nu împiedică), folosită pentru a autoriza o scriere împotriva căreia nu se ridica nici o obiecție doctrinară. Lui nihil obstat îi urma îndeaproape imprimatur, adică "să fie tipărit" (n.t.). 76 Maurice Garçon, L'Affaire Sade, Pauvert, Paris, 1957. 77
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
rolului Bisericii în societate prin: * susținerea Bisericii în derularea unor programe sociale, educaționale, caritabile, de orientare socio-profesională și formare continuă, în cooperare cu autoritățile publice; * încurajarea educației religioase în școli; * sprijinirea unor activități de reconstrucție și de restaurare a spațiului ecleziastic; * încurajarea construirii și finalizării unor noi lăcașuri de cult; * perfecționarea legislației privitoare la salarizarea integrală, de la bugetul de stat, a clerului și a unor categorii de personal al Bisericii; * finalizarea împroprietăririi centrelor de cult sau eparhiale; * sporirea, inclusiv prin pârghii
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
comunitatea rurală românească din punctul de vedere al proprietății asupra pământului. Ruralul arhaic, tradițional, reglementează proprietatea funciară prin cutumă, prin legi nescrise, moștenite din generație în generație. Existau trei tipuri de proprietate funciară domenială: Domeniile regale sau statale, domeniile instituțiilor ecleziastice (episcopii, mănăstiri, biserici) și domeniile senioriale (Vedinaș, 2001: 82). Această structură a proprietății, apărută în zorii Evului Mediu în întreaga Europă, s-a menținut mult timp. Același autor menționează că dezvoltarea capitalului comercial și industrial și apariția economiei de schimb
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
nu numai polisemantic, ci și imprecis. Indiferent cu ce l-am echivala în românește - „Mărețul”, „Puternicul”, „Marele”- pare insuficient pentru a exprima în chip misterios superioritatea inaccesibila a dumnezeirii. Ne duce cu gândul la expresia, la fel de greu traductibila din latină ecleziastica, Rex tremendae maiestatis. În cazul unor nume că Rabb, Mawl", Wal, dificultăților ridicate de polisemie li se asociază și cele ale relativei sinonimii. d. Unele nume că Ra≤m"n și Ra≤m par a avea deja o traducere consacrată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fi realizată, urmându-l pe Grendler (2001), pe criteriul sponsorului sau al patronului școlilor. Din acest punct de vedere, pe la 1400, tipurile mari de școli care existau pot fi categorisite în școli ale profesorilor independenți, școli sponsorizate, școli municipale și ecleziastice. Cea mai mare diversitate o prezentau școlile profesorilor independenți. Acestea erau adeseori înființate de către dascăli având studii universitare sau doar înzestrați cu talent, cunoștințe dobândite autodidact și ambiție și funcționau în casele proprii sau în săli închiriate. Elevii erau recrutați
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fi consiliile orășenești, întrețineau și ele, uneori, școli care aveau unul sau doi profesori angajați, ce trebuiau să respecte recomandările curriculare ale autorităților și chiar să accepte inspecțiile organizate de acestea. În fine, în Europa epocii Renașterii funcționau și școli ecleziastice, organizate de obicei pe lângă mănăstiri sau catedrale. Până în epoca Reformei și a Contrareformei, școlile ecleziastice au fost mai degrabă rare. Indiferent de autoritatea care susținea școlile, acestea erau modeste din punct de vedere material și asigurau educația specifică epocii doar
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ce trebuiau să respecte recomandările curriculare ale autorităților și chiar să accepte inspecțiile organizate de acestea. În fine, în Europa epocii Renașterii funcționau și școli ecleziastice, organizate de obicei pe lângă mănăstiri sau catedrale. Până în epoca Reformei și a Contrareformei, școlile ecleziastice au fost mai degrabă rare. Indiferent de autoritatea care susținea școlile, acestea erau modeste din punct de vedere material și asigurau educația specifică epocii doar pentru o minoritate de tineri. Școlile erau alcătuite de obicei dintr-o singură sală, în
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
se răspândească școlile populare, în care tinerii erau instruiți în citire, scriere și matematica comercială în limba maternă. Aceste școli s-au dezvoltat mai ales din experiența de zi cu zi și din necesitățile comunităților negustorești. Autoritățile politice și cele ecleziastice nu încercau să le controleze, astfel încât profesorii de aici, care erau de obicei dascăli independenți, predau ce doreau. Nici textele folosite la clasă nu erau, adeseori, controlate și de multe ori copiii învățau citirea cu aceleași volume picante pe care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
parte, a fost introdus învățământul elementar universal gratuit. Pentru nivelurile superioare, accesul universal era îngrădit, blocându-se astfel mobilitatea socială ascendentă a celor din clasele muncitorești. Un alt efect a fost atacul puternic al elitelor și al statelor împotriva școlilor ecleziastice. Începând din 1760, ordinul iezuit a fost interzis în majoritatea statelor catolice, iar școlile ordinului au fost preluate de stat sau atribuite altor ordine religioase. Interpretarea sociologică a impunerii modelului sistemului public de învățământ a fost aprofundată de Pierre Bourdieu
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Uneori, ariile de specialitate devin anexe ale puterii politice, răspunzând în fața societății, luată în ansamblu, nu în fața domeniului respectiv. De exemplu, lucrările artiștilor renascentiști nu au fost evaluate de o arie de specialitate estetică, ci au fost examinate de autoritățile ecleziastice. Când Caravaggio a pictat acel portret foarte original al Sfântului Matei care stă într-o poziție relaxată, starețul mânăstirii care comandase tabloul l-a respins, pentru că arăta prea lipsit de sfințenie. În Uniunea Sovietică, activiști de partid pregătiți anume desemnau
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
larg recunoscute. Într-un fel mai general, persoanele situate în vârful diverselor ierarhii nu sunt unanim recunoscute ca membri ai unei elite. Clasa politică n-a încetat niciodată să facă obiectul unei neîncrederi destul de larg răspândite. Ierarhia militară și cea ecleziastică au fost privite de multă vreme cu suspiciunea pe care o antrenează ideologia republicană. Elita afacerilor e considerată că se dedă unor activități productive, dar puțin respectabile. Nici o valoare nu este universal acceptată, nici o funcție nu este considerată a fi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
privește, că Dumnezeu ar putea face în așa fel ca fapta lor să nu fie considerată păcat. Altfel spus: Dumnezeu poate lua o hotărâre potrivnică Bisericii, deci el dispune de puterea de a manifesta o forță contrară celei a autorității ecleziastice... 2. Impecabilul apatic. Absolut tot ce se întâmplă în lume vine de la Dumnezeu. Frunzele care cad din copaci ca și noaptea de dragoste a doi amanți. Nici căderea frunzelor nici desfătările îndrăgostiților nu țin de morală, de greșeală, de păcat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui consecințe, panteismul naturalist și, de fapt, materialist... Jan și Albert din Brno, fratele său, au trăit vreme de douăzeci de ani într-un grup ținând de sărăcia voluntară, la Köln, și opt ani profesând libertatea spiritului. Urmărit de puterea ecleziastică, Jan abjură, apoi se alătură dominicanilor și colaborează cu ei în ceea ce constituie specialitatea acestora: activitatea de persecutare a foștilor săi tovarăși libertini. Cu acest preț, scapă de rug. Istoria păstrează de la el un fel de confesiune plină de detalii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]