11,261 matches
-
franceză, memoriul studenților universitari români, privitor la situația românilor din Transilvania și Ungaria, adresat opiniei publice din Apusul Europei, prin care se evidenția politica de oprimare a celor peste trei milioane de români din Austro-Ungaria. Memoriul a avut un puternic ecou În lume. Aceleași simțăminte Îl făceau și pe Cârțan să caute căi noi prin care să circule slova românească printre despicăturile munților Făgăraș și Bucegi. Așa că, atunci când Memorandiștii din Cluj sunt Întemnițați, el spune: „Eu, 11 D Lestine iterare Badea
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
vreau s-o las să-mi smulgă mai multă lumină. Pentru că acolo, în lumina aceea, se petrece timpul meu. Cer cufundat Mă plimb printre singurătățile mele ca printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
adventul sfielnic se plimbă-n calești, Într-un bob de tămâie Ajunul se-ascunde, În postul cel negru mă duc să mă nving... Dacă plânsul e sângele vârstelor, ce este atunci albul din privirea nopții? Pe sub pielea ta, ah, sosește ecoul, ca un tren ticsit de Întristare, cu macazul inimii ascuns de-un acar beat de iubire, cu podul inimii fracturat și supus! Zăpada iscălește testamentul, e Începutul risipire n lut, cu țurțuri Înhămați la dricul iernii, trag granița puternic spre
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
vorbe și spleen lume ca un imens vas de lut gata să plesnească în care se vântură semințe la un loc cu ispite sfâșieri și răsfățuri întinse pe lujere palide pe cojile aruncate sunt chipuri se aud și rostiri dincolo de ecoul palmelor văd oamenii tot mai mici câte un greier ca o pradă aduce liniște cât o înserare vieții sociale vârfurile acelor ce au ieșit prin vocabular ca dintr-o pernă zburătoare au dat în floare la umbra lor nici vorbă
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
suprarealiștilor, expresioniștilor, al construcțiilor hermetice. Ca imagine cu totul insolită a lumii, ca lume revirginizată chiar, poemul e un univers particular. El se constituie în finitudinea limbajului. Prin experierea specifică a acestei finitudini, el sugerează infinitatea, afirmă Doinaș cu depărtat ecou romantic: "poemul - un univers verbal finit - ne transmite, ca un ghioc sonor, sugestia universului infinit". Pe de altă parte, în virtutea condiției sale cosmotice, poemul e construcție absolută:"nici un element nu poate fi deplasat sau alterat fără a atrage după sine
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
Totdeauna comentariile sale se impun prin argumentele pe care se bazează În interpretarea nuanței creatoare. Astfel, pe Întreg parcursului eseului Cătălina este idealizată. Autorul ne dă de Înțeles că Luceafărul o vede astfel și că, de fapt, el este doar ecoul acestei viziuni În care fiica de Împărat este văzută ca „model al frumosului”, astfel spus, „o Întruchipare supremă a poeziei lumii”. Structura diferită a celor două personaje lirice - Hyperion și Cătălina - le Îndepărtează iremediabil, Încât autorul se Întreabă inspirat - și
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Cioculescu, până la criticii de azi. în chip special m-au interesat legăturile pe care Eugen Simion le stabilește între proza lui Mircea Eliade și anumite zone ale prozei românești de după el, unde sunt de urmărit, într-adevăr, unele filoane, unele ecouri și influențe eliadești, directe sau indirecte, reale sau aparente. Există experiențe literare pe care, indiscutabil, Mircea Eliade le-a făcut înaintea altor autori români, nu toate însă preluabile, ce e drept, printre altele și pentru faptul că unele au reprezentat
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
Dau din mîini, spornic, să ajungă Din urmă țărmul care se lasă dus de val E greu de suportat fericirea pămîntească De asta cînd îngerul vine Brusc ai revelația că în lumea de dincolo Era o prezență destul de familiară Și ecoul iubirii care ne încălzește pîntecele Și pune oasele în mișcare într-un ritm Care nu are nimic de a face cu tropăitul De avarie al sîngelui în tîmple E tot un rest de la facerea lumii. Că numai amintirile Explică viața
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
în frunte cu Prometeul descătușat al lui Shelley. Și mai important este însă faptul că opera lui Goethe reapare, mereu, sub acest aspect, și în capitolele următoare, dedicate speciei poemului ca atare. Același rol de invariante profund semnificative, ce generează ecouri și reverberații în opera marilor romantici, îl joacă, de-a lungul studiului, și Divina comedie a lui Dante, și Paradisul pierdut al lui Milton. Autoarea nu se rezumă la "reexaminarea unor părți importante ale creației romantice" - chiar dacă include analiza pertinentă
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
integrat un alt produs al perioadei clujene, Cântece poporane românești, pentru mezzosoprană, bariton și orchestră țigănească. Sonoritățile de sorginte folclorică sunt sublimate, în partea a III-a (Adagio ma non troppo), dar și în finalul ultimei secțiuni (Molto vivace), cu ecouri de bucium, redate de corni prin intervale de cvintă și octavă perfectă și septimă mică (emiterea armonicelor naturale). Imaginea luminoasă a copilăriei este potențată și de melopeea cornului englez, care sugerează o anumită atmosferă pastorală, reminiscență a ambianței sonore receptate
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
și strig pervers: sunt o stână de apă din google poeții trec la bară concluzii li se văd epoleții: idioți bârfe confuzii. CURKA curka demnă nu se-ncurcă e un semn de-al celui spurcă onomatopeele se bârfesc Într-un ecou Vaca paște și dă lapte boul Marii e tot bou pe un orificiu plat nu-ncape un alivanti el iubește indiscret și incestuos o Tanti cu un sfert de duduiță și o clipă onanistă nu poți face vreo halviță: dar
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
plăcere să colaborezi la publicațiile ARP. De altfel, ca să le cunoști, am rugat un colaborator să ți le prezinte, nu știu dacă a făcut-o până acum. Oricum, foarte curând cele două cronici vor apărea În TÂNĂRUL SCRIITOR și În ECOUL. Ceea ce ar mai trebui, ar fi câteva detalii despre ceea ce ai scris până acum și despre ce scrii astăzi. Mie Îmi poți spune orice socotești util pentru năzuințele tale de scriitor; căci ești scriitor. Cu doriri de bine, Silveștri și
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
inimii Îl rostesc pe tăcute și vad cum uitarea mă-nvinge... SILABA ÎNVIERII MOSC VISEAZĂ Regele zăpezii a venit În poarta inimii mele și proorocit-a: pregătește-te cu smerenie, ca mâine vei muri sub povara cuvântului tandru! Apoi, fumul ecoului se va risipi pe dealuri și munți, cuprins de o beție a Dunării, iar colindătorii din Sărăcani vor trece În somn linia de dor a pâinii... Mă las În voia somnului, trișat de zefirul de miazăzi. Numai așa voi Înțelege
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
aproape șterse se ascund În negura veacurilor trecute. Câinele uriaș, lățos, cu blana verde, stă așezat cuminte la picioarele stăpânului său așteptând poate un ultim ordin pentru a se năpusti amarnic Într-o ultimă luptă, Într-o ultimă bătălie. Dar ecoul luptelor s-a stins. Timpul a trecut și totul s-a schimbat! Au fost războaie, vremuri de glorie și vremuri de restriște. Popoare si neamuri au trecut dinspre trecut spre viitor, au venit pe lume și s-au petrecut din
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
negativ. Și totuși, cu talent, cu un efort extraordinar dar și cu un nemărginit entuziasm s-a reușit să ni se dea cel puțin un tablou, așa de viu și așa de bogat că sclipirile crestelor de munți și cu ecourile unui ocean așa de adânc cum au fost viața și opera lui Eliade. Și aceasta o datorăm inițiativei și colaborării lui Dan și Angela Jelescu, împreună cu Dan Petroiu. Dar și lui André LaCocque, căruia îi aparține superbă narațiune tradusă perfect
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Auzi cuvintele rostite la acea ocazie de Charles Long, coleg și bun prieten al marelui dispărut, în emoționantul sau elogiu la adresa acestuia. Aceste cuvinte au o rezonanță atât de profundă și vibrantă cum numai un afro-american o poate exprima cu ecouri de la Martin Luther King. Long ne explică semnificația cuvântului Eliade, de la “helios”, în limba greacă “soare”, “lumină”, pe când Mircea provine din cuvântul slav “mir”, care este pace, sau lumea, cosmosul. “În acest nume găsim destinul lui”. Și cu aceeași voce
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
o celebritate internațională o dată cu publicarea volumului “Traité de l'Histoire des Réligions” (în traducerea în limba engleză: 1949, “Patterns în Comparative Religion”). Să nu uităm că la Paris, cu toate cafenelele și atracțiile intelectuale Eliade a și suferit mult, si ecourile acestor momente triste le găsim în “Bătrânul și birocratul” (titlul în limba română “Pe Strada Mantuleasa”, 1966). Acum iarăși intervine o schimbare de scenă, o mare mutație cu consecințe atât de importante pentru Eliade și opera să. Este invitat în
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Constantin și Adriana Dogariu), și, în final, într-o sublimă culminație, partea I din Sonata a III-a pentru pian și vioară în la minor, „în caracter popular românesc”, op. 25, dăruită melomanilor lugojeni de Cristina Constantin și Sorin Dogariu. Ecourile marii muzici au reverberat, pentru o zi, în micul burg timișean, prima ediție a Zilei George Enescu la Lugoj constituindu-se într-un necesar reper pentru demersuri identice, care să și propună transmiterea și receptarea mesajului sonor enescian în cele
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
a marei jertfi de Sine/ Cu moartea Sa pre moarte călcând a Înviat/ Spre Învierea vieții În faptele de bine ..." C. Z. Buzdugan, În poezia "Clopote de Paști", redă dialogul clopotelor În sfânta zi a Învierii : De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot/ Își amestecarmonia În acest feeric ropot./ Primăvara lung răsună prin văzduhuri, cadențat,/ Iar ecoul blând răspunde "Adevărat a Înviat !.../ și când templele sfințite deschid vechile lor porți/ E-ntr-un gând Întreg pământul : A-nviat Chistos
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
bine ..." C. Z. Buzdugan, În poezia "Clopote de Paști", redă dialogul clopotelor În sfânta zi a Învierii : De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot/ Își amestecarmonia În acest feeric ropot./ Primăvara lung răsună prin văzduhuri, cadențat,/ Iar ecoul blând răspunde "Adevărat a Înviat !.../ și când templele sfințite deschid vechile lor porți/ E-ntr-un gând Întreg pământul : A-nviat Chistos din morți..." D. Zamfirescu, În poezia "Ghetsimani" imaginează ultima rugăciune a Mântuitorului În grădina Gethsemani, adresată cerescului Tată. "Părinte
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
321. footnote>, Sfântul Macarie vorbește de întinderea (ἐπεχτεινόμενος) minții credinciosului spre Dumnezeu atunci când își avertizează ucenicii asupra mulțumirii de sine, și-și instruiește auditoriul să nu uite niciodată „țelul perfect al libertății și eliberării de patimi”, o învățătură care reprezintă ecoul conceptului de epectază al Sfântului Grigorie. La Părinții Bisericii, viața în trezvie și autocontrol (ἐγχράτεια) este cea care permite sufletului să primească ajutorul divin necesar pentru „a zbura pe aripile Duhului” și de a comunica cu Divinul. Comunitatea pe care
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
o Înjosire incompatibilă cu demnitatea de funcționar”. În alte imagini, mecanizarea vieții devine expresia unui infern cotidian reliefat În evenimente simple: “Primăvara sub formă de parc, singura accesibilă, și nervii rigizi ca dâra de zahăr de pe tort: << La mulți ani!>> Ecourile ciripelilor periate prin pene de plopi goi Încă, bucle lucioase rupte de Țignale, frâne, bufnituri”. Viața sub acest regim opresiv este lipsită de farmec, pălind În fața problemelor zilnice Înfruntate de oameni. Cu toate acestea, printre porii cărții pulsează o revoltă
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
stea! .................................................. de aceea privirile-mi zboară În sus, spre-un dor nerostit ce-mplinirea și-o vrea, un cântec cu oameni...un cântec nespus: Omule...Omule...uite o stea!”(Cântec de stea) Stelele au suflet? Mă trezesc vorbind și aud ecoul cum se pierde prin spații de vers. „Sigur că au! Nu vezi ce spune Poetul?” Și gândul Îmi zboară la memoria cuvintelor. Unele se așează lin pe filă albă În versuri născute cu o ușurință fantastică de care doar Poetul
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Interdependența istoriei personale de cea colectivă este totală și găsirea libertății, a securității mereu marcată de neputința interioară. Trasând prin intermediul unei retrospective fragmentate pașii unui exod, Jean Mattern Îi atribuie romanului său caracterul unei mărturii care, dincolo de latura individuală, devine ecoul a nenumărate alte suflete. Firul narativ este punctat de elipse care nu eludează nucleele povestirii, ci le individualizează prin delimitare, asigurând modernitatea romanului prin caracterul aparent aleatoriu al retrospectivei. Aceasta surprinde doar imagini disparate prin care se refac mai multe
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
viața personajului: copilăria halucinanta în pădurile din Michigan, adolescență confuză din care evadează prin înrolarea în armată, revenirea din Bosnia în plin conflict de familie. Tematica să are afinități faulkneriene, insă Haske optează pentru stilul minimalist, punctat din loc în loc de ecouri emersoniene. În Bosnia, naratorul își amint- este, printre explozii, cum în Michigan, „în zilele cu soare, o briză ușoară se făcea simțită în mijlocul dupamiezii. Fără țânțari, fără furnici, fără muște, doar soare cald și bâzâit de libelule". Juan Ochoa își
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]