9,239 matches
-
cu precădere imaginația lui. De modul în care un fizician își poate folosi intuițiile depinde originalitatea și profunzimea gîndirii sale. În plus, după ce s-a încredințat că intuițiile sale au trecut testul verificării experimentale, fizicianul le prelucrează matematic transformîndu-le în ecuații și funcții. Asta înseamnă că mai toată cunoașterea unui fizician începe cu o imagine și culminează într-o ecuație. În schimb, o intuiție care nu poate fi convertită într-o formulă matematică va fi lipsită de virtutea de a-i
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
sale. În plus, după ce s-a încredințat că intuițiile sale au trecut testul verificării experimentale, fizicianul le prelucrează matematic transformîndu-le în ecuații și funcții. Asta înseamnă că mai toată cunoașterea unui fizician începe cu o imagine și culminează într-o ecuație. În schimb, o intuiție care nu poate fi convertită într-o formulă matematică va fi lipsită de virtutea de a-i convinge pe alții de valabilitatea ei. Limbajul matematic este certificatul de atestare a generalității unei cunoștințe. Fără el, omenirea
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
ajuns la cote năucitoare. Toleranța este cea de a treia "obsesie". Voga sa din Vest s-a transmis și în Est, după căderea comunismului. Dar, constată autorul, e vorba aici de un concept în criză, care trebuie neapărat pus în ecuație cu conceptul antonim, intolerabilul. De aici și titlul eseului: Toleranța și intolerabilul. Criza unui concept. Devenită loc comun, cu "o validitate oarbă, fără contur", toleranța beneficiază de un fals prestigiu, care ocultează "problematica riscantă și complicată a intoleranței", o dată cu oricând
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
invers. Conceptele diferă, unghiul de abordare se schimbă, însăși înțelegerea poeziei suportă modificări de la o etapă la alta a istoriei acesteia. Generația '80 a impus în canon câțiva autori; dar, mai important decât atât, s-a străduit să disloce din ecuația literaturii termenul inefabil de "talent", activând o sin-tagmă profesorală: "știință de carte". Accentul se mută de pe opera vie, organică, pulsatilă, pe textul fabricat după o anumită rețetă; iar de aici, pe metatextul doveditor al inteligenței, ironiei, culturii producătorului literar ce
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
Fie el de tip grafic sau textual ("Textcomposition", cum îi spunea Stockhausen ori "letrism sonor" cum l-a poreclit Pascal Bentoiu, în care compozitorul își etalează ideea prin intermediul unui limbaj noțional), fie formal (caracterizat de enunțarea sintagmei cu sprijinul unei ecuații ori unui algoritm ce, în viziunea lui Germano Celant se pliază pe direcția "l^informel froid", axată pe o activitate mentală abstractă, de decodare a mesajului ca operațiune sintetică a unei arhitecturi sonore) sau schematic (tributar aserțiunii aristotelice conform căreia
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
prea aventurează. Subscriu, din poignet și din sprânceana ridicată, pasajului final: "Nici o rudă, vagaboandă sau miliardară, nu poate concura, însă, cu editura Om sărac, om bogat, unde se publică lucrări științifice despre rezolvarea, în cel puțin două sute de episoade, a ecuațiilor diferențiale. Cireașa de pe tortul familiei rămâne, totuși, pentru mine, editura Amurg sentimental. Pot să stau, ore în șir, să-mi imaginez coada de trecute vieți de doamne și domnițe care așteaptă, cuminți, în fața porții, cu manuscrisele în sacoșă și cu
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]
-
de aprofundat dacă mergem pe această filieră depistată. E. Lovinescu e tratat mult prea expeditiv, în abia trei pagini, plus o addenda postdecembristă despre agendele restituite recent (p. 472-476). Modernismul nu este agreat (nici numit, nici teoretizat, nici pus în ecuație cu alte tendințe) de către Ion Rotaru în nici una din etapele lui din secolul XX. Subliniază la un moment dat (p. 1293) faptul că, spre deosebire de G. Călinescu, maestrul său, îl consideră pe Mihail Sadoveanu, nu pe Camil Petrescu capul de afiș
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
nu beneficia măcar de vreo aureolă literară ce ar fi putut-o înscrie în cursă. Un debut integral, așadar, lipsit de impuritățile așteptării sau de aluviunile faptului - pe cât se poate - prevăzut. Nu suspansul, ci surpriza e legitatea primordială pusă în ecuația extinsă a cărții. Dincolo de dosarul propriu-zis, complet alcătuit și perfect nuanțat, care încadrează ierarhic toți actorii și toți figuranții întâmplători ai disputei ideologice inițiate de Edgar Papu în 1973, dincolo de analizele pertinente ale unor mostre de text din gazetele timpului
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
un eseu antropologic viitor: când devine feminitatea valoare în sine și nu un simplu instrument masculin în universul valorilor? Am impresia că feminitatea, în primele texte din eposul medieval german, este introdusă ca agent stimulator, organizator sau perturbator, într-o ecuație mai complexă a valorilor, care se situează deasupra oricărui individ, fie el bărbat sau femeie: putere, sacralitate, iubire, onoare, bogăție, familie și mai ales destin. Femeia (nu feminitatea) este legată de denaturarea unora dintre aceste valori fundamentale în: orgoliu, instigare
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
mînă, de preferință stînga, pentru că dreapta este ocupată, Nudul reprezintă, imperturbabil, o temă copleșitoare pentru artistul din toate timpurile, dar și o indecizie, de multe ori dramatică, între tentația înaltă a Paradisului și chemarea grea, profundă, a păcatului. În această ecuație simplă, Paradisul este fiorul creativității, iar păcatul o biată consecință a neputinței.
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
distinctă - ultima - în creația lui Paler. Ele se înscriu în genul confesiv și derulează sub ochii cititorului traseul vieții scriitorului, punctat de momente decisive și scăldat într-o lumină nostalgică. Autorul e personaj nu doar în măsura participației sale la ecuația generală ori românească a ființei. El este acum protagonist și la propriu, fie copilul din Lisa, care merge cu vacile Mali și Cioanta la păscut, fie adolescentul adus cu forța la București pentru a urma liceul "Spiru Haret", fie studentul
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
acesta a aruncat banca în aer la San Remo, a decavat câteva cazinouri, folosind un calcul exact de joc, o formulă pe cât de miraculoasă, pe atât de științifică - dacă nu chiar un ordinator. Domnul acesta a pus norocul într-o ecuație rezonabilă. Domnul acesta a dovedit că norocul poate să nu aibă mistere. El era cât p-aci să demonstreze că nu există neșansă, zi proastă, miză neinspirată, om prins în cacialmalele zeilor. Domnul acesta este un mare dușman al omenirii
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
articulația personajului și a acțiunilor sale este cu totul alta decît în filmele cu răzbunători unde este clar cine sunt the bad guys și de ce ne procură satisfacție fără rest pedepsirea lor. Actul justițiar în afara legii este prins atît în ecuația unei traume, cît și în cea a unei dificultăți de ordin procedural, între un sens individual și unul general care implică nu doar cazul Ericăi Bain, ci pe cel al unei națiuni traumatizate. Regizorul ne înfățișează o veche, dar nouă
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
operant pe tărîmul științei, cuantificabil, omogen, și cel trăit, pe care Bergson îl numește "sentiment interior al duratei". Un atare "sentiment" îl încearcă autoarea noastră în raport cu locurile pe care le străbate, cu vestigiile trecutului în fața cărora poposește, printr-o dublă ecuație, pe de-o parte considerînd că "geografia este mai ales istorie", pe de alta prin asumarea emoțională a istoriei, prin cufundarea ei în durata subiectivă, cea născătoare de "miraculos", de acel "Miraculos" pe care-l simte "dispersat în vreme ca
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
îi percep pe migranți drept "corpuri străine" în colectivitățile lor unitare, iar aceștia se simt disprețuiți și dominați de comunități ce doar îi folosesc. Consiliul U.E. ar fi trebuit să caute soluții de integrare armonioasă acceptate de ambele părți ale ecuației. Efectele cazului Mailat, criminalul rom de cetățenie română din Italia se explică în mare prin aceste situații. Reacția dură a politicienilor (și cetățenilor) italieni față de românii aflați la muncă în peninsulă nu se datorează însă numai lor. Confuzia între minoritatea
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
ca curca-n lemne" (comentariu, forumul realitatea.net). Expresia are variante produse prin substituția sinonimică lemne/ crăci/ bețe/ vreascuri etc. Destul de frecvent apare termenul crăci, care conferă expresiei trăsături de "încurcătură de limbă", provocînd o repetiție cacofonic-comică ("mă uit la ecuațiile de algebră liniară ca "curca-n crăci", forumul muccelmic.ro). Altminteri, chiar cînd folosesc registrul popular-argotic (sau îl transplantează în conversația uzuală), mulți vorbitori se tem de cacofonie, pe care o semnalează - "aceștia se uitau ca la mașini străine (ca
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
Barbu știe foarte bine capcanele proletcultismului și încearcă să le evite. Dacă s-ar fi orientat spre clasele sociale tradiționale (țărănimea, muncitorimea), eșecul era asigurat, pentru că aici funcționau clișeele luptei de clasă. De aceea, scriitorul încearcă să iasă din această ecuație ideologică, evitând categoriile sociale puternice, prinse în reprezentări definitorii pentru regimul comunist. Lumea din Groapa, periferia neașezată și neideologică a orașului, e un fel de caricatură a proletariatului. Criticii proletcultiști observă devierea sau refugiul și vor denunța romanul, recomandând prozatorului
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
în viața mea, și cum mesele mele de scris au fost de toate soiurile și improvizate, m-am obișnuit să scriu oriunde, atunci cînd fac vid în capul meu sau în momentul în care în capul meu se stabilește o ecuație de echilibru propice scrisului. Îmi amintesc de lecturi foarte intense pe care le-am avut chiar și în metrou. O anumită stare de urgență mă obligă să nu fiu leneș și să merg spre sinteză, spre formulă. Uneori merge, alteori
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
cu ajutorul unor interogații, lăsate în suspensie, pe seama cărții: "Ea șochează, incomodează și agasează din multe puncte de vedere. Aparține unui - definitiv - poet, as al ingineriilor textuale postmoderne, dar înzestrat cu temperament și structură romantică. Poate fi, de pildă, pusă în ecuație cu alte cîteva proze fluviale sau chiar trilogii din panoplia istoriei noastre literare, de la În preajma revoluției la Cronică de familie, Un om între oameni, Cel mai iubit dintre pămînteni, Pumnul și palma?! Ce prevalează, la urma urmei: epicul sau poematicul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
Această situație este tipică pentru spațiul românesc și, cu precădere, pentru partea de sud a țării, unde orașul este o apariție tîrzie, dezvoltată rapid, fără organicitate și, de cele mai multe ori, chiar fără reflexe urbanistice. Cum Bucureștiul intră perfect în această ecuație, el poate sluji drept material didactic în orice demonstrație care privește specificul orașului nostru. Contradicțiile și tensiunile rezolvate în Occident într-o istorie urbană îndelungată au fost preluate la noi aproape în simultaneitate și ele au determinat direct configurația spațiului
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
diferite), dacă nu e asumată, interiorizată, nu valorează nimic. Adevăratul scriitor, cel de vocație excepțională, năzuiește să se exprime pe sine și nu să-i mulțumească, meschin și vulgar, pe alții. Deci, ne întoarcem la dilema inițială, esențială: în această ecuație, cine primează, scriitorul sau cititorul? Răspunsul îl poate da numai ...editorul. Dacă proza noastră actuală e așa cum e, meritul sau vina aparțin numai editorilor. Ei trebuie să știe ce să ceară. Critica nu (mai) are o influență decisivă. Nici nu
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
scrie despre modernitatea viziunii poetice a lui Ilarie Voronca, exegetul arată și punctele slabe ale poeziei: "...senzația de diluare a discursului, de monotonie provocată de reiterarea oarecum mecanică a procedeelor retorice utilizate pentru relativa structurare a textului. (...) superficialitatea punerii în ecuație a unor elemente (de tipul catahrezei, al metaforelor in presentia) ori imperfecta "masacrare" a câte unui schelet descriptiv sau conceptual în jocul imaginilor..." (p. 305). Volumul lui Ion Pop A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei este
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
întreține întreagă opțiunea geometrică. De la pînza în formă de hexagon la pătratul așezat pe colț și pînă la dreptunghiul ce devine bandă, ca să nu mai amintim formele și pozițiile convenționale, totul este gîndit cu grijă pentru a se introduce în ecuația imaginii și determinarea fizică a suprafeței. Compoziția propriu-zisă reprezintă, oarecum, o consecință. Geometria inițială a pînzei este supusă unui interminabil joc analitic, de combinații aleatorii și de cadențe serialiste, în care sînt convocate mai toate formele primare și derivatele lor
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
din copilărie sunt scăldate în această lumină solară, asociate fiind cu o vârstă fără griji, ocrotită de părinți și bunici iubitori. Nici copilăria autorului nostru, devenit propriul personaj, nu face excepție, ea fiind (și, mai mult decât atât, devenind, în ecuația ulterioară a protagonistului) un timp paradiziac, o eternă dimineață "proaspătă și însorită". Mihai Cantuniari aduce însă în acest registru și alte episoade ori etape existențiale: adolescența, apoi tinerețea și maturitatea, până la boala din "anul groazei 1983", de care se vindecă
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
taie venele ori să se spânzure, individul se pare că resimte nevoia de a recurge la serviciile unei anume „filozofii“, simte că trebuie să se justifice lăuntric. În fața morții, omul este o făptură privată de soluții favorabile; ieșirea din această ecuație nu poate fi decât o viață în afara existenței. * Privești printr-o cantitate de viață pe care ai trăit-o nu lucrurile pe care le-ai adunat, ci cele pe care le-ai pierdut. Bucurându-te că ai fi aflat certitudini
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]