542 matches
-
la marginea cetății, pe drumul nordic spre Dipylon, presărat pe ambele părți cu morminte și monumente comemorative. Akademia era într-o dumbravă de smochini, caiși și lauri. Era un ansamblu arhitectonic maiestuos, armonizat cu rafinament în peisajul de-a dreptul edenic 9. Platon imita edificiile sacre ale egiptenilor în relieful mirific al Helladei. În centru se afla templul care se înălța cu măreție spre cerul albastru dominând ansamblul; dinspre templu se desfășurau alei rectilinii, încărcate cu monumente care duceau spre terenurile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în anii ’60-’70. Temeiurile invocate erau raționalitatea, obiectivitatea, eficiența și progresul. Cercetătorii și teoreticienii domeniului îi imitau pe cei din științele naturii și se percepeau pe ei înșiși drept oameni de știință și ingineri. Dar în anii ’60 viermele edenic începuse să „roadă” temeliile Marii Izbânzi - știința universală a curriculumului. În timp ce „savanții” și „inginerii” trudeau la edificarea teoriei generale a proiectării, dezvoltării și optimizării curriculare, au apărut „cârcotașii”. Criticile și observațiile lor au combătut pe rând încercarea de a fundamenta
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o divinitate și un muritor. Un anume popor, myrmidonii, descindeau din furnici, un altul din 15 Poate să pară paradoxal că zeul "sălbatic" care, după Theogonia, își înghițea copiii de îndată ce se nășteau, domnea, tot după Hesiod (Munci, 111), în epoca edenică a omenirii. Dar nu trebuie să uităm că Cronos din Theogonia reflectă puternice influențe orientale. Este, de asemenea, surprinzător ca zeii să fie prezentați drept "frații puternici" ai oamenilor. O asemenea aserțiune contrazice opinia generală, reliefând diferența radicală, de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sentimente la un nivel de spiritualitate atât de înalt! Forța grupului, puritatea relațiilor, ignorarea (până la anulare) a micilor diferende ce apar între indivizi ca reprezentanți ai speciei umane - toate acestea duc la sublimarea trăirilor, la meditații profunde, la o stare... edenică! Fiecare dintre noi vine cu inima deschisă iubirii pure și dorește să dăruiască, să se dăruiască. Atunci, într-adevăr, putem face abstracție de oameni, dialogând doar între noi, Spiritele! DIWALI PUJA București, 2003 Un an întreg fac tot felul de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
256 - De pe 15 decembrie au fost ridicați de la serviciu toți membrii fondatori ai Frontului Popular . Până la 18 dec. interogatoriile s-au desfășurat în beciurile securității . Seara eram duși acolo , iar dimineața ne dădeau drumul să mergem la serviciu , (ce favoare edenică ! exact ca la dreptul comun ) . EU NU AM SPUS NIMIC! . Casina Maria Spiridon (N.n. Iată ce declarați dle Spiridon în altă parte , pag. 133: AM FOST BĂTUT CRUNT . Doreau să mă scoată spion . N-AM PĂSTRAT NICI UN SECRET , N-AM
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
ridica În doar trei zile?). Astfel arhiereii justifică arestarea din grădina Ghetsimani: Isus trebuie să fie judecat și condamnat pentru jefuirea Locului Sfânt din Ierusalim. Portretul lui Iuda capătă aici contur și adâncime psihologică. Astuția sa trimite la astuția șarpelui edenic, iar Înrudirea apropiată cu marele preot Îi explică, Îi raționalizează oarecum gestul și comportamentul, dar Îl și descalifică moral de la bun Început. Iuda nu apare, așa cum e descris În evanghelii, ca un ucenic à part entière până la un punct, sincer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o prezentare generală a operei și a temelor frecvente, dar și argumentul analizei operei lui Mircea Eliade; capitolele I-II cuprind o analiză a temelor mutației fantastice în timp și spațiu, abordând teme ca: deschiderea într-un spațiu transcendent, transfigurarea edenică a realului, răsturnarea cronologiei, oprirea timpului, ieșirea din timp și spațiu, accelerarea timpului biologic, problema timpului, stăpânirea ritualică a timpului, irealitatea lumii (viața ca vis), fuziunea oniricului cu realitatea și visul; al treilea capitol cuprinde simbolistica camerei Sambô; iar capitolul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
însuși, nu se schimbă și nu se încheie“. Acest comportament față de Timp deosebește oamenii între ei, pe cel religios de cel nereligios, primul refuzând să trăiască doar în „prezentul istoric“. TEMELE MUTAȚIEI FANTASTICE 1. Mutația metafizică în spațiu a) transfigurarea edenică a realului, în: Șarpele (1937), este opera în care se realizează o trecerea fără fisură de la real la fantastic. În centrul romanului se află un grup exuberant de bucureșteni, dintr-un mediu burghez, reunit sub cerul liber, prilej pentru gazde
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
învăluită în această lumină care-i inoculează dorința de a pleca spre insulă. A doua zi de dimineață, prietenii, căutându-o pe Dorina, întâlnesc pe insulă o priveliște surprinzătoare, iar pe cei doi dormind adânc; ei recreează starea de fericire edenică în spațiul luxuriant al insulei. Dorina este un personaj ales, ea vrea să se detașeze de lumea cotidiană, să scape de lume, de zgomote, de telefoane; ea adesea are impresia că a mai trăit o data aceleași lucruri, că: „de pildă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
1996; Îngerul cu arcadele sparte - L’Ange aux arcades brisées, ed. bilingvă, Oradea, 1996; Sinucigași de lux, Timișoara, 1996; Orbita melancoliei, Timișoara, 1997; Răstălmăcirea jocului, Iași, 1998; Wortwunde, tr. Christian W. Schenk, Kastellaun, 1998; 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Chișinău, 1999; Cu siliconul în bandulieră, Botoșani, 1999; Pelerinul de cenușă, Iași-Chișinău, 2000; Autoportrait avec blasphème - Autoportret cu blestem, ed. bilingvă, Amay (Belgia), 2001; Conspirația vagabonzilor, Iași, 2001; Spiritul universal al culturii române, Iași, 2002; Mexicul - tărâmul de basm al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
descriere foarte amănunțită, în care personajul își amintește cu exactitate chiar și de diferitele soiuri de mere, ca și de gustul bun și dulce al prunelor. În plus, superlativul absolut guvernează fiecare trăsătură a descrierii, sugerând dimensiunile unei adevărate grădini edenice ascunse între munții Buzăului: aerul de la schit este nu doar sănătos, ci foarte sănătos, apele foarte sănătoase și ele, izvorul din apropiere este mare, iar izvoarele mici au apă din belșug, merele sunt mari, mulțimea de pruni nemăsurată, prunele, mari
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
materializat în amintire”. În alți termeni, o poezie în care contrariile se substituie unul altuia: spațiul (materia) devine stare de spirit, nonmateria, timpul se spațializează. Meleagurile copilăriei se confundă cu leagănul lumii, „dealul albăstrit de lună” al Floricăi dobândește caractere edenice. Reîntâlnirea Argeșului, a Râului Doamnei, în care „arde sclipind” trecutul, este pentru poet o regăsire de sine. Florica e Olimpul lui. În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind a primitivitate și arome ascunse din grădina edenică a deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care așa cum remarcă undeva Milan Kundera "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul lui Sterne și al lui Diderot sunt o amintire tandră
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
lui C. nu s-a păstrat în marile biblioteci, însă, desigur, poeziile cuprinse în ele sunt cele apărute în presă. Tonalitatea unei bune părți (Poem pentru grădina copilăriei mele, Întoarcere, Tinerețea care moare) este minor elegiacă, realizată în voalate tablouri edenice și acorduri vag jeluitoare. Cu timpul, gama trăirilor devine mai amplă, dar expresia acuză în continuare lipsă de originalitate - metaforele și imaginile fiind construite cu procedeele lui Radu Gyr - și manierism. Maestrul e urmat, fără rezultate notabile, și în încercarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde în spațiul cu trăsături precosmogonice din speranța „recuperării beatitudinii «începuturilor»”. Apa limpede, răcoarea și roua țin de o dimensiune a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui urmând cu milă/ Făptura mea prin timp umblând?” Se întâlnesc în larga deschidere de compas a acestui univers poetic majoritatea temelor generației ’60: formele vitalismului (când insurgent, când, cel mai adesea, temperat de fervorile rostirii), candoarea descoperirii lumii, starea edenică a copilăriei, dar și monologul convulsiv, străbătut de motivul morții, tensiunea dramatică a confesiunii, dar și ironia trecută prin cuvintele lui Iov, „fresca” vizionară, dar și crochiul nervos, pastelul frumos decorat, acompaniat de luminiscență și agonic în subtext, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
sau religios, înfruntă singur și neînarmat încercările vieții. Înțelepciunea iluzieitc " Înțelepciunea iluziei" Această ofertă crescândă de fericire constituie oare o nouă teroare? Nu cumva există și o altă față a medaliei? Cum să nu vezi că această avalanșă de propuneri edenice are ca efect și inocularea unor rațiuni de a spera într-o îmbunătățire a sorții noastre? Poate că ar însemna să cultivăm prea mult arta paradoxului afirmând: „Un om fericit e acela care nu mai speră nimic”10. Desigur, odată cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în minte grădina aceasta cu pomăt, cu albine, cu viță de vie, cu moșul cel bun și blând, care lucra printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Cartea lui J. Urwics „Fără pașaport prin URSS” În care se descriau ororile sistemului concentrațional circulau ca un preludiu la „Vin americanii”. Cercul basarabenilor din țară se reunea mai frecvent fiecare participant profețind după zvonuri și imaginație. Unii pastelau viața edenică americană glorificând societatea de consum, alții jinduiau ordinea și nivelul de trai occidental visând ca Bucureștiul să revină la situația de micul Paris. Cei formați În democrația interbelică, deja vârstnici ne asigurau că numai „monarhia va salva România”. Încă nu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
numai lui. Dar nici lui pe toate, căci poveștile, de spus se pot spune și mai târziu, dar de trăit nu-ți este dat decât o singură dată să le trăiești. Și le trăiești doar în deplin acord cu vârsta edenică a copilăriei. Copilul Mihai a trăit pe viu aceste taine, care erau ale naturii ipoteștene, natură pe care a ridicat-o apoi la rang de natură-mamă. Încântat de ceea ce se întâmplă cu sine, plin de fiorurile freamătului lin care trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
senzația că urcă la cer, însă îi dă și o accentuată stare de vertij. Numai că poezia este reprezentarea și exprimarea vieții. Ea comunică faptul trăit și înfățișează realitatea exterioară a vieții 127. Așadar, după un timp petrecut în natura edenică a pădurii și lacului, timp trecut peste marginile sale, întoarcerea acasă îi venea copilului peste mână, căci nimic din ceea ce trăise în mod real, dar și din ceea ce visase cu ochii deschiși nu mai era. Și nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adesea acest exercițiu în legătură cu toate dorințele lor: vine nu vine; mă iubește nu mă iubește etc. Tot restul derulării minunatei iubiri dintre cei doi stă sub semnul acestei lentori aparente, sub care se poate intui un noian întreg de fericire edenică, de bucurii, iar mai târziu de chinuri și de scufundări în neant. Este o diferență ca de la cer la pământ între atitudinile care vor urma de aici înainte și ceea ce a fost până acum; căci una este să te închini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rând, ca imersiune plenară în absolutul naturii. Euthanasius (lucru valabil și pentru Cezara) mărturisește, de altfel, această (re)integrare în scrisoarea sa către Ieronim: Eu, mulțămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei 319. Integrarea celor doi îndrăgostiți în natura edenică a insulei, prin gestul simbolic al dezbrăcării, oferă prilejul unei contemplații estetice de netăgăduit și al unei comuniuni în Eros. În felul acesta, natura încorporează în ea o vocație demiurgică 320. Insula are darul suprem de a aboli realitatea, timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fascinant de ea, confirmîndu-i ipoteza că în trecut omenirea a alcătuit o unitate nu numai socială, dar și lingvistică. Nu avem nici o îndoială că pentru Blake rădăcinile acestei limbi primordiale (care putea fi foarte bine indo-europeană) erau considerate a fi edenice, îngerești. De aceea în multe denumiri se observă limpede urmele acestor rădăcini lingvistice "paradisiace". ¶ Apare prima carte din The Minstrel de James Beattie (a doua va apărea în 1774), una dintre cele mai timpurii opere ale curentului romantic, poem în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lucreze la The Marriage of Heaven and Hell / Căsătoria Cerului cu Iadul. Întrerupe parteneriatul cu James Parker. Începe o perioadă de relativă prosperitate pentru Blake în calitate de gravor comercial. Aveau să rămînă aici vreme de 10 ani. Vecinătatea pastorala imediată, aproape "edenica", a fost treptat integrată în mitologia lui Blake: Lambeth este o "vale încîntătoare", un loc plin de copaci și cîmpii întinse, în care însă există și mărcile cruzimii omenești precum orfelinatul. Pentru a ilustra dragostea lui Blake și Catherine față de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]