484 matches
-
portretului iubitei: "fruntea albă", "părul galben", "buze dulci". Tonalitatea amintește de măsura doinei populare (7-8 silabe), ritmul este trohaic. Revedere Meditație gravă asupra existenței umane, Revedere cuprinde o "filosofie" asupra condiției umane. Este o poezie de inspirație folclorică pe tema efemerității omului (fortuna labilis, fugit irreparabile tempus). M. Eminescu a preluat din creația populară teme, motive, simboluri, forme prozodice de limbaj poetic). Revedere este prima poezie în metru popular-trohaic și exprimă concepția generală a poetului despre univers, despre metamorfozele naturii și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
planul cotidian, profan și sacru. Sugerând ipostaza romantică a trăirii sentimentului în plan superior, printr-o iubire nepământeană, versurile " Ochii mei nălțam visători la steaua/ Singurătății", reliefează atitudinea contemplativă a poetului (Strofa I). Acesta trăiește viața ca suferință, conștient de efemeritatea omului: "Până-n fund băui voluptatea morții/ Neîndurătoare". Voluptatea iubirii devine voluptatea morții, marcată de repaos, atunci când suferința e "dureros de dulce". Mistuit de patima erotică, poetul trăiește intens acest sentiment, un adevărat foc ce nu poate fi stins "cu toate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în versurile următoare: "De te-atingi, să feri în lături,/ De hulesc, să taci din gură" și, ca urmare a unei înțelepciuni acumulate: "Tu rămâi la toate rece" (Strofa a noua). Dacă prima strofă (strofa-nucleu) sugera adevăruri universal-valabile: trecerea timpului, efemeritatea acestuia, meditația asupra vieții, toate sunt trecătoare, valorile morale, dominarea prin detașare superioară și rațiune, ultima strofă (strofa-temă) este scrisă în ordinea inversă a versurilor și cuprinde idei filosofice. Din punct de vedere prozodic, Glossă este o poezie cu formă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ștefănescu). Iubirea este persiflată, caricaturizată, amintind de dulcegăriile Văcăreștilor, și devine un simplu pretext liric. E o iubire întâmplătoare, efemeră, convențională, pe care poetul o privește cu indiferență. Poezia este alcătuită din patru catrene și un vers liber care exprimă efemeritatea timpului. Iubirea (o galanterie a naturii) s-a născut din mineral ("bolovan") sau vegetal ("frunză"), este trecătoare ("pasul tău de domnișoară"), superficială, venind "dintr-o pasăre amară". Sentimentul durează numai "o secundă, o secundă", are conotații cromatice, "el avea roșcată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adevărată; 4. Perspectiva kafkiană. Acuzația "inculpatului" din elegie se aseamănă cu acuzația personajului kafkian din "Procesul"; 5. Perspectiva rațională. Omul înzestrat cu rațiune s-a rupt de universul din care face parte, se mulțumește că există, fără să-l intereseze efemeritatea și limitele cognitive; 6. Perspectiva paradoxală. Lumea nu numai că refuză să se lase cunoscută, "pe cale rațională", "dar și condamnă neputința de a cunoaște" (Daniel Dimitriu). Poetul a recurs la o parabolă, desfășurată în termenii unui proces, unde inculpatul este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Sarcina sublimării constă în realizarea activă, în funcție de forța individuală,a țelului director al vieții, condensat de viziunea supraconștientă din imaginea misterului, simbolul "divinității". Spaima metafizică posedă o forță sublimant motivantă, căci, înspăimîntată de profunzimea misterioasă a vieții, ființa omenească resimte efemeritatea tuturor sentimentelor ei accidentale și a dorințelor multiple care decurg de aici. Animat de dorința esențială de a învinge spaima, stimulat de imaginea colectivă a misterului (divinitatea, care reprezintă teama ideal potolită), subiectul emoționat mișcat chiar și în activitățile lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
faptului CĂ IMAGINILE METAFIZICE ALE MISTERULUI MORȚII NU CONȚIN ABSOLUT NICI O AFIRMAȚIE PRIVIND EXISTENȚA UNEI VIEȚI DUPĂ MOARTE SAU VREO EXPLICAȚIE REFERITOARE LA ACEASTA. Toată forța lor sublimantă rezidă în aceea că ele sînt susceptible să trezească spaima sacră față de efemeritatea existenței temporale. Spaima se sublimează în dragoste de viață în măsura în care omul realizează armonizarea îmbucurătoare a dorințelor. Acesta este sensul evolutiv imanent existenței, adică valoarea etică supraconștient imanentă vieții psihice a omului. În emoția în fața misterului și în înțelegerea legii armoniei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Esențialul vieții sale aparente este animarea misterioasă, elanul animant. Victoriile și înfrîngerile elanului esențial rămîn în relație cu Esența vieții, cu misterul numit simbolic "Dumnezeu". Emoția aceasta religios profundă implicită în simbolurile metafizice face din ele un îndemn la acceptarea efemerității vieții aparente, un remediu salvator impotriva angoasei metafizice, spaima în fața morții. Forța sublim motivantă a acceptării (contrariu perfect al resemnării tînguitoare) va deveni totuși mult mai intensă pe măsurate se referă direct la emoția în fața misterului, fără intermediul imaginației metafizice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului. Textele patristice lansează și o exortație la introspecție, la meditația profundă Și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții Și pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilității, coruptibilității, nestatorniciei Și efemerității lumii acesteia. Acesta este pentru om începutul căii de a-Și îndrepta din ce în ce mai mult atenția către suflet Și către ceea ce ar trebui să primeze în viața lui, căci adesea, în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului. Textele patristice lansează și o exortație la introspecție, la meditația profundă Și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții Și pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilității, coruptibilității, nestatorniciei Și efemerității lumii acesteia. Acesta este pentru om începutul căii de a-Și îndrepta din ce în ce mai mult atenția către suflet Și către ceea ce ar trebui să primeze în viața lui, căci adesea, în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
acelasi poet sau de alti creatori ermetici.371 Ea conține răspunsul autorului la un îndelungat excurs interogativ și pare să dovedească nu numai faptul că el meditase îndelung asupra condiției umane, ci și ca acceptase adevărurile dureroase privind singurătatea și efemeritatea oricărei ființe, teoretizate și de Leopardi, a cărei moștenire, după toate aparențele, a rămasă apropape intactă de-a lungul timpului.372 Singurătatea romanticului provenea din conflictul omului cu natura și era combătuta cu disperarea celui care, așa cum reiese din versurile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ratării unui ideal măreț -, să mai devină filozof și profesor universitar la Columbia, mulțumindu-se cu o existență mediocră). "Creșterea" și "descreșterea" lui Zetland constituie, în realitate, succesiunile propriilor noastre amăgiri și dezamăgiri existențiale. Asemenea marilor prozatori, Bellow sesizează aici efemeritatea și fragilitatea din structura de profunzime a marilor idealuri omenești. În opera lui de ansamblu, scriitorul le disecă necruțător, privindu-le (și acceptîndu-le!) totuși cu infinită simpatie. Bibliografie Saul Bellow Filiera Bellarosa și alte povestiri. Prefață de Janis Bellow. Traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-i oferi modele de imitat sau direcții de urmat. Îi rămîne artistului posibilitatea de a-și inventa un trecut personal și esențialmente modificabil. Principala lui sursă de inspirație și creativitate este conștiința prezentului asumat în nemijlocirea și în irezistibila sa efemeritate..."80. Legătura cu tradiția o realizează neomodernismul, care va introduce, astfel, postmodernismul, acesta din urmă, așa cum am precizat, fără să fie văzut ca fiind ultimul pe o scară calitativă a curentelor literare. De altfel, Matei Călinescu subliniază, în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre poezie sau teatru, ce să mai vorbim?! Literatura contemporană pare să fi devenit sinonimă cu romanul, celelalte genuri trecînd drept epifenomene ce-i servesc acestuia de ecran valorizator, deși, paradoxal, și scriitorii, și cititorii, și criticii sunt conștienți de efemeritatea acestuia, de faptul că mai bine de 9/10 din producția romanescă a unui an este uitată și îngropată înainte de începutul anului următor. Departe sunt secolele cînd romanul era doar un gen minor, plebeu, iar un creator adevărat nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ei îl ascultă pe Augustin, episcopul pe care îl iubesc, confirmîndu-le temerile într-o frază limpede și crudă: "Lumea este la fel ca omul: se naște, crește și moare." Căci, din căderea Romei trebuie reținută mai ales lecția despre înspămîntătoarea efemeritate a lumilor, pe care sabia lui Alaric le-o dovedise brutal și incontestabil. Roma nu este prin urmare, aici, decît unul din numeroasele nume ale lumii, iar eu voiam să pun, la rîndul meu, prin acest roman și în termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
noi crize care s-ar fi petrecut în modalitatea noastră de a experimenta cuplul spațiu timp, dar în care acum prevalează categoriile spațiale, în timp ce alți teoreticieni ai postmodernității discută despre dispariția spațiului și timpului cauzată de creșterea valorii instantaneității, a efemerității, a unicei folosințe, a perisabilității, a bombardamentului mediatic etc. În acest context, Baudrillard discută despre hiperrealitate și simulacru drept caracteristici ale lumii postmoderne, astfel încât lumi diferite pot fi regăsite în același spațiu sau timp, introducând ambiguitatea, lipsa reperelor și chiar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernitatea propune imaginea unei lumi "contingente, lipsite de întemeiere, diversă, instabilă, nedeterminată, a unui set de culturi neunificate sau interpretări care dezvoltă un grad de scepticism în legătură cu obiectivitatea adevărului, istoriei și normelor"142; de asemenea, ea conduce către consumerism, cultul efemerității născut din evoluția tehnologiei și incoerența identităților. Într-o manieră similară, Best și Kellner preferă evitarea confuziei conceptuale, prin tranșarea între postmodernism văzut ca descriind mișcările și artefactele din domeniul culturii, ce se deosebesc de mișcările, textele și practicile moderniste
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi o personalitate unitară ce se ghidează după valori ca unicitatea, permanența, în timp ce creatorul contemporan vede identitatea de sine ca pe o iluzie și tocmai de aceea își îndreaptă atenția asupra aparențelor superficiale, alegându-și drept puncte de reper multiplicitatea, efemeritatea și anonimatul. O societate bazată pe bucuria clipei, templul eului, al corpului și confortului se etichetează, în viziunea lui Gilles Lipovetsky, ca un "nou Ierusalim" al timpurilor postmoderne. Această trăire intensă a prezentului cere o expresie imediată și în artă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și îl încorporează într-o formă inedită în interiorul său complex. Postmodernismul cultivă "relativitatea voioasă a lucrurilor", parodia și sărbătoarea iconoclastă ce nu își propun să provoace o schimbare, ci mai mult să arate efemeritatea modelelor impuse la un moment dat. Dacă ne raportăm la etimologia vocabulei "carnaval", există un înțeles (carrus navalis, car naval, alegoric) care ne poate duce cu gândul la ideea că postmodernismul concepe modernismul sub forma unui car alegoric care se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și participare se întâlnesc în arta contemporană, care este înțeleasă ca o multitudine de "performanțe", la fel cum societatea este alcătuită, la rândul ei, din indivizi care performează, joacă, interpretează roluri diverse. Performance-ul transformă opera de artă în instantaneitate și efemeritate, astfel încât dacă, pentru artistul modern, aceasta transcendea timpul, pentru artistul postmodern opera există în timp și doar în acel moment, astfel încât își "declară vulnerabilitatea în fața timpului, morții, audienței, alterității"223. Opera de artă modernă, în schimb, este concepută ca fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în viața privată, socială, științifică este de o reală importanță pentru redimensionarea conceptului de raționalitate, pentru extensia noțiunii de logos. 3.3.2. Postmodernism și stil Dacă unul dintre cele mai frapante aspecte legate de postmodernism este "acceptarea necondiționată a efemerității, fragmentării, discontinuității și haosului, care alcătuiau jumătate din concepția lui Baudelaire cu privire la modernitate"306, atunci este important să ne întrebăm dacă postmodernismul nu reprezintă doar un stil întâlnit în literatură, artă, filosofie. La această interogație se poate răspunde prin plasarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un fapt social pe care cineva ar putea încerca să-l reconstruiască". 178 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, p. 300. 179 David Harvey, op. cit., p. 70. 180 Ibidem, p. 113 ("Însă postmodernismul, cu accentul pe care îl pune asupra efemerității acelei jouissance, cu insistența asupra impenetranței celuilalt, cu concentrarea asupra textului și nu a operei, cu predilecția sa pentru distrugerea vecină cu nihilismul, cu preferința sa pentru estetică mai degrabă decât pentru etică, împinge lucrurile prea departe"). 181 Ibidem, pp.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abis se cutremură și vibrează pe luciul textului interzis minorilor abia atunci ai putea fi fericit că i-a atins culmea înălțării la cer sau că ai prins doar prin eschivă sau prin derivă făptura minusculă a ideii. Nestatornică prin efemeritate și diafană prin lumina interioară a întrupării ideea e tot atât de vie precum lumina ochilor face să ne desfătăm mintea avidă și de cele mai multe ori gravidă de-atât vid curtenitor. Lămuritoare și înfiorată, ideea răsare în mintea noastră doar atunci când nu
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
prezență o ideologie materialistă o respinge categoric) sună atât de straniu după derularea scenelor coșmarești, încât ele pot fi recuperate doar cu mare dificultate din unghiul discursului identitar. Omului îi moare nepotul și, ca orice individ pus în fața absurdului și efemerității vieții, face apel la singura instanță transcendentă pe care o cunoaște: Dumnezeu. Ce motor patriotic profund decelați în spatele acestui act disperat? Nuvela debutează în registrul sublimului; naratorul se lasă sedus de tentația manifestă a maiestuosului, de extracție romantică. Explicația titlului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
descrierea orașului modern este aici explicat prin identificarea acestuia ca loc al „mișcării“, „surprizei“ și „discontinuității“, astfel încât experiența esențială ține de ne familiar și teatral. Medierea textuală a acestei experiențe devine esențială pentru a-i face posibilă deschiderea, poten țialitatea, efemeritatea. Nu masele urbane, studiate de socio logie, oferă cheia pentru înțelegerea orașului, ci flaneurul, singuraticul care le privește și le alcătuiește fizionomia. Raportul dintre orașul povestit al cotidienelor și orașul zidit al arhitectului este, o arată cartea lui Fritzsche, inedit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]