410 matches
-
Coneptul de sine și conștiința morală Temeri realiste (teama de rănire, de eșec) și temeri iraționale (teama de șoareci, coșmarurile) Adolescență Identitate / confuzia de roluri (Erikson) Raționamente abstracte (Piaget) Amestec de emoții cu privire la sine și la ceilalți (ambiguitate) Revenirea la egocentrism (Piaget/Elkind: public imaginar și impresia că povestea personală e unică) Concept de sine dependent de acceptarea de către ceilalți și de competență Teoriile biomedicale Teoriile biologice și fiziologice analizează impactul factorilor biologici și genetici asupra diferențelor individuale. În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
dominație a vizualului determină dificultăți și în distingerea aparentului de real (un câine care poartă mască de pisică devine pisică). De asemenea, copilului îi este extrem de greu să privească lucrurile din perspectiva altcuiva sau din alt punct de vedere din cauza egocentrismului și a concentrării asupra propriei persoane. Școlarul (aflat în etapa operațiunilor concrete) poate raționa mai mult decât preșcolarul, însă este totuși limitat de observațiile concrete. După părerea lui Piaget, gândirea abstractă nu se dobândește decât în adolescență, atunci când apare raționamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Family Psychology Review, 2, pp. 21-36. Elia, J., & Rapoport, J.L., (1991), „Ritalin versus dextroamphetamine in ADHD: Both should be tried”, in L.L. Greenhill & B.B. Osmon (eds.), Ritalin: Theory and patient management (pp. 69-74), New York, Mary Ann Liebert. Elkind, D., (1967), „Egocentrism in adolescence”, Child development, 38, pp. 1025-1034. Elkind, D., & Bowen, R., (1979), „Imaginary audience behavior in children and adolescents”, Developmental psychology, 15, pp. 38-44. Emery, R.E., (2001), „Behavioral family intervention: Less „behavior” and more „family””, in A. Booth, A.C. Crouter
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
vorbească rău despre noi, decât să nu se vorbească deloc. Într-adevăr, preferăm să fim invidiați, decât ignorați.) „Cele mai multe conversații se fac din concesia reciprocă de a vorbi despre sine Însuși.” (N. Iorga) Lumea/țara piere și baba se piaptănă. (Egocentrismul firii unora este atât de pregnant, Încât Îi face să fie preocupați de persoana lor chiar și În momente de răscruce pentru comunitate: „Țara piere de tătari și ea bea cu lăutari”.) „Egoistul Împarte cu alții numai grijile și supărările
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Aceste „mobiluri” Își au originea tot În pulsiunile supraeului, de natura lor depinzând d orientarea către formarea sau dezvoltarea unui anumit tip psihomoral. Aceste mobiluri sunt următoarele: aă nevoia de a avea, de a acumula pentru sine, care corespunde egoismului, egocentrismului persoanei; bă nevoia de a oferi, mergând chiar până la sacrificiul de sine, care corespunde altruismului, deschiderii individului către ceilalți; că nevoia de a se elibera, de a fugi, de a evada, dorința de căutare sunt proprii acțiunilor idealiste; dă nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
malefic, Își urmăresc ca, dincolo de propria viață, să schimbe chiar „viața lumii”, după propriul lor model. bă Spiritele reci corespund unor persoane insensibile, Închise, cu tendință la autoizolare, necomunicative, distante, necooperante. Ele se reduc la propriile interese, legate de un egocentrism foarte pronunțat. Față de ceilalți, și față lume, afișează o atitudine de mizantropie. că Spiritele pesimiste se caracterizează prin refuzul de a recunoaște valorile pozitive ale propriei persoane și ale vieții lor; sunt Înclinați să vadă totul În culori sumbre, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
deschiderii față de semeni, respectiv a disponibilității de a realiza o transpunere în trăirile altora și de a înțelege aceste trăiri, de adoptare chiar a punctului de vedere al semenilor, evident atunci când acesta este rațional, sau de bun-simț. Închiderea în sine, egocentrismul psihologic, atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, creează condițiile apariției unor situații conflictuale și frustrante în raporturile dintre indivizi și în relațiile dintre invidid și societate. Sentimentul frustrației (al privațiunii, deposedării de un drept
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
refractare față de alții. Altfel spus, sensul superior al dezvoltării propriei personalități trebuie să fie cel al unei autodepășiri, prin ridicarea continuă a conștiinței de sine de la treapta unei închideri egoiste, la treapta onștiinței de altul, care presupune decentrare, trecere de la egocentrism la allocentrism∗. CUPRINS Prefață Argument Cap. I. „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Cap. II. Obstacol, conflict, frustrație, stres Cap. III. Concepții și interpretări ale fenomenului de frustrație Cap. IV. Situații de frustrare și tipurile respective de conduită
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
afectivă, manifestat în acpacitatea de a se transpune în conștiința altuia, de a adopta punctul de vedere al altuia (atunci când acesta este rațional, de bun-simț), de a se detașa de ea însăși (atunci când constată că este dominată de egoism, de egocentrism). Eliberându-se, în felul acesta, de pozițiile rigide ale egocentrismului psihologic, ale egoismului moral, omul devine capabil de a nu mai interpreta, în mod obligator, obstacolele/contrarierele apărute în cursul vieții ca niște agenți frustranți, ci ca niște contradicții ce
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
altuia, de a adopta punctul de vedere al altuia (atunci când acesta este rațional, de bun-simț), de a se detașa de ea însăși (atunci când constată că este dominată de egoism, de egocentrism). Eliberându-se, în felul acesta, de pozițiile rigide ale egocentrismului psihologic, ale egoismului moral, omul devine capabil de a nu mai interpreta, în mod obligator, obstacolele/contrarierele apărute în cursul vieții ca niște agenți frustranți, ci ca niște contradicții ce pot fi soluționate la nivelul unor sinteze superioare, neantagonice. La
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
concordanța între „persoană” și „ambianță” (armonia între interesele individuale și cele ale societății), precum și echilibrul intra psihic (între aspectele intelectuale, afective și morale ale sistemului personalității). Frustrate se dovedesc a fi, în primul rând, acelepersoane care nu reușesc, - datorită unui egocentrism psihologic exagerat al unui egoism moral, - să se autoaprecieze corect, să se transpună în conștiința altuia, să adopte punctul de vedere al semenului; din această incapacitate de înțelegere și asimilare a trăirilor și a motivațiilor acestora rezultă și acele atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
propune realizarea tocmai a acestei concordanțe între ceea ce vrem, în ce trebuie, și ceea ce se poate. În efortul de realizare a concordanței respective își are originea, adesea, fenomenele de „conflict” și „frustrație”, adică acele situații în care persoana așează, - datorită egocentrismului ei psihologic, - pe un prim plan propriile interese egoiste, intrând, în felul acesta, în conflict cu cerințele comunității, și simțindu-se neîndreptățită atunci când i se cere să facă un sacrificiu de confort, sau de efort propriu în beneficiul altora. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
propriile interese egoiste, intrând, în felul acesta, în conflict cu cerințele comunității, și simțindu-se neîndreptățită atunci când i se cere să facă un sacrificiu de confort, sau de efort propriu în beneficiul altora. Este firesc ca în aceste condiții de egocentrism psihologic, de egoism, „integrarea” să evolueze lent, de la un conformism bazat pe deprinderi, spre un proces conștient de înțelegere a necesității realizării unor compromisuri, sau de armonizare a unor interese, pentru asgurarea conviețuirii sociale. Ne propunem să urmărim, în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la oamenii normali, ceea ce face ca structurarea atitudinilor față de sine, față de semeni și față de existență, să îmbrace caracterul unor revendicări egoiste și exacerbate. Se cunosc mai multe forme de „psihopatie”, în funcție de care sector al vieții psihice suferă mai mult influența egocentrismului psihologic și al voluntarismului afectiv și moral al psihopatului. Astfel, când în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cerințe apărute în mediul lor de existență. Capitolul VII Sentimentul de frustrație în opere literare Întotdeauna scriitorii de mare talent au fost atrași de surprinderea raporturilor psihologice subtile între stările sufletești umane. Un astfel de raport este, de exemplu, între egocentrismul psihologic și sentimentul de frustrație. Egocentrismul psihologic” este un mare dușman al deschiderii „sistemului personalității” spre probleme noi care apar în ambianța de viață și de activitate a omului, deoarece el exprimă, de fapt, o incapacitate a conștiinței individuale a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
existență. Capitolul VII Sentimentul de frustrație în opere literare Întotdeauna scriitorii de mare talent au fost atrași de surprinderea raporturilor psihologice subtile între stările sufletești umane. Un astfel de raport este, de exemplu, între egocentrismul psihologic și sentimentul de frustrație. Egocentrismul psihologic” este un mare dușman al deschiderii „sistemului personalității” spre probleme noi care apar în ambianța de viață și de activitate a omului, deoarece el exprimă, de fapt, o incapacitate a conștiinței individuale a unor persoane de a depăși limitele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
atitudini de genul celor prezentate mai sus, calitatea de ordin afectiv și moral a conduitei nu poate fi asigurată decât în măsura în care persoana este dispusă să-și evalueze critic propriul comportament, pentru a-i da eventual noi sensuri și semnificații, superioare. Egocentrismul afectiv și moral exprimă tocmai acest fapt: rămânerea persoanei în cauză pe o treaptă inferioară de autoreglare a personalității, fapt care o face să fie impulsivă, deosebit de legătură în revendicările sale, și cu un simț al realității mult diminuat. Constructivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
realității mult diminuat. Constructivitatea în planul comportamentului social presupune, dimpotrivă, retroacțiunea, reexaminarea propriei conduite, ca o condiție de anticipare, de perfecționare, de umanizare continuă a psihicului sistem motivațional. „Iliada” lui Homer, ne oferă un exemplu convingător privind modul în care „egocentrismul psihologic” exacerbează propriile trăiri afective, privind felul în care, de exemplu, vanitatea controlată poate perturba judecata realistă și obiectivă. Este vorba de marele erou grec Achille, prezentat de Homer ca un tânăr „lacom” de glorie, „mistuit” de amor propriu, „orb
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cerință importantă, dezvoltarea capacității omului de a se „deschide” spre alții, de a se transpune în trăirile altora și a înțelege aceste trăiri, de a adopta punctul de vedere al celor din jur atunci când acesta este just. Închiderea în sine, egocentrismul psihologic, atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, creează condițiile apariției unor situații conflictuale și frustrante în raporturile între indivizi și în relațiile între individ și comunitatea în care trăiește. Conștientizarea importanței atât a scopurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
caracter individual. Important este să nu se stingherească unul pe altul. Psihologul german W. Stern pretinde că J. Piaget ar fi efectuat cercetările sale privind judecata morală la copil pe subiecți educați în grădinițele montessoriene; de aici concluzia acestuia privind "egocentrismul" infantil (11, p. 224). În general, concepția psihologică a Mariei Montessori a fost criticată de numeroși psihologi ai vremii, printre care: H. Wallon, Ch. Bühler, W. Köhler. Toate aceste observații fac să apară o legitimă întrebare: prin ce s-a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sa de adult, din această cauză școala trebuie să fie o comunitate, iar copiii trebuie să poată lucra nu izolat, ci împreună cu colegii lor" (12, p. 45). În concepția lui R. Cousinet, grupul permite o confruntare a interesului general cu egocentrismul individual, conducînd la cultivarea simțului solidarității. În aceste condiții, educatorul nu mai este unica sursă de informare; el nu mai intervine direct în activitatea elevilor, ci stimulează dezvoltarea interrelațiilor dintre ei. Cousinet aprecia, încă din 1935 (13, p. 219), că
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
inteligenței și viața socială. Astfel, pînă la șapte-opt ani datorită structurilor proprii gîndirii în curs de apariție nu este posibilă formarea unor relații de cooperare; la această vîrstă, subiectul întîmpină dificultăți în situarea sa pe punctul de vedere al partenerului (egocentrism). Cooperarea devine cu putință atunci cînd copilul posedă instrumentele intelectuale care favorizează diferențierea punctelor de vedere. Organizarea operatorie a gîndirii copiilor este o condiție a cooperării lor. Cu alte cuvinte, dezvoltarea intelectuală înlesnește influența factorilor sociali. Schimburile întreținute cu mediul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astfel că procedeele intelectuale elaborate social se pot asimila și înainte de șapte ani; formele logice nu se constituie numai prin cooperare, ci și prin "presiunea" societății, care funcționează și după vîrsta de 7-8 ani. H. Wallon a formulat obiecții în legătură cu "egocentrismul" copilului în vîrstă de doi pînă la șapte ani, ca și cu conceptul de "socializare". Chiar dacă, așa cum precizează Piaget, disputa a fost provocată mai ales de sensurile diferite care s-au dat acestor termeni (5, p. 98), psihologul elvețian a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și de ardoare, fiind sub acest aspect moștenitorul creștinismului. Universalismul există în mod virtual în orice gîndire, în orice cultură. Însă nici una nu a pus universalul la motorul culturii sale unice. Și tocmai pentru că acest universal contrazicea toate egoismele și egocentrismele ce țin de individ, de națiune, de cultură, a fost fără încetare ocolit, deturnat și trădat în această cultură europeană care îi dăduse viață. Spiritul ce neagă mereu În sînul vîrtejului dialogic, ideile se neagă întruna unele pe altele: este
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
măcar un instrument de măsură comun. Încă o dată, ceea ce trebuia să pro-voace criza de conștiință a favorizat inconștiența. Pînă cînd? Atîtea interese diverse sfîșie o voință de a trăi care nu se poate afirma decît ca fiind comună. Cînd privești egocentrismele corporatiste din interiorul națiunilor și egocentrismele economice naționale care poartă în ele orbirea caracteristică auto-distrugerilor, ajungi la concluzia că este probabil ca Europa să se avorteze pe sine și, în acest caz, este posibil ca ea să se lase vasalizată
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]