1,904 matches
-
Traducere: Elena Lazăr. Cuvânt înainte al poetului la ediția românească. Epilog: Paola Maria Minucci. Editura Omonia, București, 2011. 3 Stephan Eleutheriadis, Fiul ceasornicarului, Ediție îngrijită de Elisabeta Moraitaki, Editura Omonia, București 2011. 4 Stephan Eleutheriadis, Mangalia in memoriam. Elegias visuals. Elegii vizuale. Ediție îngrijită de Elisabeta Moraitaki. Cuvânt înainte de Dan Grigorescu. Editura Omonia București, 2011.
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
e slav pe jumătate.../ De ce sunt atât de fragil în fața oamenilor?/ Cum să fac primul pas în ceea ce va fi mai departe?” (p. 84) Înainte de acest Refuz, știm cu toții, Marius Ianuș obișnuia să scrie poeme despre Marius Ianuș. O atașantă elegie din Ștrumfii afară din fabrică se încheia așa: „N-am scris ca să fiu Number 1// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine?// Cine e Marius Ianuș? Hainele mele/ Înaintează spre mine. Eu înaintez către ele./ Am un
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
rezonabil, oferind o cantitate de informații suportabilă pentru un intelect mediu, ceea ce permitea majorității destinatarilor să asimileze mesajul, să-l transforme în gânduri și sentimente proprii. Vestea unei nașteri sau a unui deces generau comentarii ori, după caz, ode sau elegii. Un anunț, o scrisoare, o cronică erau descompuse cu mare atenție în cuvinte, cuvintele interpretate, scoase și repuse în context, pentru că erau considerate indicii prețioase privind adevărul. Întotdeauna mesajele propuse reprezentau alternative ale realității, nu cutezau să se înfățișeze drept
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
de vreo 11 operații efectuate de Ernest Juvara”.v Despre acest avocat care, uneori, pleda gratis pentru frumusețea cazului mai aflăm că, în tinerețe a cochetat pentru scurtă vreme cu literatura: „În tinerețe, tata a făcut și pe poetul; scria elegii pe care le publica la „Sămănătorul” și traducea din simboliștii francezi și germani. Le-a repudiat însă destul de repede și toată viața a râs cu cruzime de propriile «opere», pe care le considera nătânge și ridicole, din care cauză adoptase
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
un savuros conținut (iată de pildă: „Dragă Arșavir - Porcule, esti nu numai porc, dar și măgar, taur, găină, elefant, pisoiu, câine, creion, zeama de varză, țânțar și alte păsări”). La acestea se adaugă câteva exemplare bibliofile din placheta de debut Elegii pentru ființe mici (1931) și din ediția celebrului „fals tratat de critică literară” - Nu (1934), toate având dedicații manuscrise ale autorului către prieteni și cunoscuți. Demne de interes sunt și două manuscrise ale unor articole publicate de Eugen Ionescu în
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
Cosmin Ciotloș Când își reedita, în 2002, Elegiile politice, Ion Gheorghe rupea o tăcere care durase un deceniu și jumătate. (Cel mai apropiat volum anterior, Zalmoksiile, fiind din 1988.) S-a scris puțin despre această ediție a doua, tot atât de puțin cât se scrie în genere despre oricare alta
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
Poemele de aici au fost scrise în răstimpul ultimilor trei ani de comunism. Cumva, s-ar putea înțelege de ce n-au fost publicate la vremea lor, din 1986 în 1989, deși dimensiunea politică e simțitor temperată prin comparație cu scandaloasele Elegii. Cum de n-au apărut după aceea, căci prilejuri au fost berechet, nu-mi explic. Prima surpriză o reprezintă declarația de autenticitate plasată la începutul cărții, pe post de exergă: „Aceste poeme sunt inspirate din registrele de munci, cheltuieli și
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
ce sunt bătrânețile/ Când a văzut un șarpe gros: cât brațul omului,/ În tufa de măceș înflorit; arbustul/ Pândea cu toți spinii lui în chip de gheare de pisică" (Cumpăna cu bine, p. 132) Paradoxul acesta e valabil și pentru Elegiile politice, volum cu care Sutrele de astăzi se împacă de minune. S-ar putea crede că, derulându-se toate ca niște epopei aurorale, poemele de aici sacrifică tehnicile detaliului. Nici pomeneală: dimpotrivă, le cultivă în așa măsură încât din cauza lor
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
Boileau, La Bruyère, Bossuet, Racine, din patriarhul literar, prieten cu Perrault, care punea pe Maman Gâscă să povestească naiv și cu bătrânul filozof Fontenelle, care, înainte de a relativiza, în spirit modernist, cu „Discuțiile asupra pluralității lumilor" scrisese Amorul înecat și Elegia rîului către o pajiște. Este foarte ciudat cum această mediocră mișcare artistică a moderniștilor de la 1687, acest „anti clasicism" practicat cu mijloace uneori ridicole se lupta cu un Boileau, La Bruyère, Racine... Această dereglare a simțurilor va da, după ce disputa
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
liric, prin poezii ale unuia cărora celălalt le răspunde tot prin poezii. Unei balade despre „cei ce nu mai sunt" a lui Horea îi răspunde Brad printr-un „Epilog". De fapt la poezia lui Horea am vrut să ajung, o elegie declarat villonescă despre cei dispăruți. Despre cei care, nemaifiind, „cu ei se depărtează și veacul ros de cariu". Veacul pe care ne obișnuisem să-l numim „al nostru", dar care nu mai este astfel. Iar întrebarea unde sunt cei care
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
dar nu și despre anii petrecuți împreună la România literară. De ce? Poate că ne opresc umbrele, siluetele de fum ale celor care au fost și nu mai sunt, evocați cu atâta har de Ion Horea. Curios lucru! Am dat peste elegia lui Horea acum, în preajma zilei în care el împlinește 81 de ani. Îl felicit cu melancolie din colțul acesta de pagină al revistei în care amândoi ne-am închis tinerețea.
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
date ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei poetului. Cu Elegiile transilvane ne aflăm într-un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
număra. Implicat e limbajul în întreaga lui sistematică. Din acest punct de vedere, comparația cu Nichita Stănescu nu mi se pare deplasată. E interesant cu câtă acribie s-au inventariat în poezia lui Coșovei urme din poezia autorului celor 11 elegii. Urme, vreau să zic, sintactice. Nimănui nu i-a trecut prin minte însă că e puțin probabil ca Traian T. Coșovei să fi deprins de la acesta doar minora artă a asocierii cuvintelor. (Artă pe care, oricum, părea s-o stăpânească
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
ora e destul de târzie ca moartea să devină dușmanul de după colț. Poemul nu mai deghizează absența iminentă și ultimă, ci o numește, o asumă în chiar pragul prelungii tăceri, încropind o relație naturală cu propria moarte. Aici intră, de pildă, Elegii în ofensivă ale lui Ion Pop, care promit din titlu o contracarare a efectului de cataclism al morții ca blazon. Elegiile atacă. Detaliile biografice, în cele din urmă neinteresante în desenul lor foarte personal - fiecare moare singur -, se încarcă, de
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
numește, o asumă în chiar pragul prelungii tăceri, încropind o relație naturală cu propria moarte. Aici intră, de pildă, Elegii în ofensivă ale lui Ion Pop, care promit din titlu o contracarare a efectului de cataclism al morții ca blazon. Elegiile atacă. Detaliile biografice, în cele din urmă neinteresante în desenul lor foarte personal - fiecare moare singur -, se încarcă, de o aproape insuportabilă manieră, cu un mesaj extrem de personalizat, țintind violent Cititorul, în chiar moalele privirii sale, căci versul încetează a
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
lor nu e încă ruptă, ci doar violent hărțuită, pusă sub semnul întrebării. Moartea, în schimb, continuă să rămână ficțiune - nu se dă experienței directe, dar le impregnează implacabil pe toate celelalte. Cel mort lasă supraviețuitorul întrun impas. Cartea de elegii și invenții a lui Matei Călinescu, variantă poematică a prozasticului M, definește Miracolul vieții. „Zădărnicia miracolului vieții este ea însăși un miracol. / Ea ne dă cel mai profund motiv de a trăi...” Nici o trâmbiță și nici un encomion. Echilibrul existenței noastre
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
de virtuozitate ține deschiderea lor spre toate azimuturile, cât de-un anume amatorism. Puțin altfel stăteau lucrurile când literatura noastră abia se alegea din frânturile alfabetului de tranziție. Stă mărturie un titlu al lui Alexandrescu (Grigore Mihail), din 1863: Meditații, elegii, epistole, satire și fabule, apărută la Tipografia Națională a lui Ștefan Rassidescu, închinată lui Ion Ghica. Se vede bine că autorul acestei cărți de început de drum n-are preferințe limpezi. Varietatea, nu doar de specie literară, dar și de
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
profundă. Cele mai bune fragmente din volum - la fel de lipsite de grija compoziției, căci prozatorul își ia libertatea de a schimba direcțiile - sunt „Ziua în care a început să moară tata” și piesa ce dă titlul volumului. Prima e o frumoasă elegie la moartea părintelui, prilej de a reface arborele genealogic al familiei și de a rememora câteva episoade colorate: biografia contorsionată a bunicului, navetist între SUA și un sat românesc; vacile lui „anticomuniste”, reticente în a mai da lapte odată integrate
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
de la un volum la altul, decât este, iată, acum de la o operă la câteva poeme disparate. Privind în urmă, se observă că poetul a fost un original în pas cu vremea lui. (E și motivul pentru care, astăzi, unele dintre elegiile de dragoste din volumele de început sună desuet. Nu rău, desuet doar.) Cum face, nu știu, dar și de data asta îi iese: ineditele sunt de o actualitate frapantă. N-ai crede, citindu-le, că autorul lor a debutat în
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
mălai/ și care, când înfige plugu-n brazdă/ simte c-ar lua tarlaua de nevastă.” (p. 41) Rezultatul trimite la bancurile despre radio Erevan: nu e eretic, e țăran, nu e desfrunzire, ci fornicație, ba încă una cu consecințe conjugale. Frumoasa Elegie la trenurile reci din Proprietarul de poduri (1976) face pandant cu un Cântec de locomotivă mai degrabă amorf: „te-am iubit de-a lungul liniei ferate/ ca termocentrala un energofag/ lăcomos și singur simt și-acum cum bate/ bronzul bucii
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
sau Blestem, nici n-are rost să discut. E suficient să spun că în ultimul, o șarjă reportericească, „buldozeriștii tineri” care tocmai au construit o biserică „se-nchină în pronaos la cosmâncă” (p. 93)! Viziunile lasă locul televiziunilor. Invocație nimănui, Elegii de când eram mai tânăr, Proprietarul de poduri, La dispoziția dumneavoastră, Teroarea bunului simț, Democrația naturii, Exil pe-o boabă de piper, Rimbaud negustorul, Moartea citește ziarul, O beție cu Marx. Sunt titlurile volumelor remarcabile ale unui poet extraordinar. Ca și
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
grup de amici nu-și pot stăpâni râsul în fața evidenței că un prieten comun a comis ridicola greșeală de a muri. Din pricina asta, pentru că l-am cunoscut și l-am îndrăgit atât de mult, am refuzat să împărtășesc lamentări și elegii pentru Julio Cortázar. Am preferat să mă gândesc mai departe la el așa cum neîndoios își dorea, cu satisfacția imensă că a existat, cu bucuria copleșitoare de a-l fi cunoscut, și cu recunoștința că a lăsat lumii o operă poate
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
demonstrativ șsubl. meaț, fiindcă ea este realmente reprezentativă pentru poezia lui Nichita Stănescu.” (p. 37) „Iar acum, după reușita de a nu explica inexplicabilul, stricând prin analiză critică inanalizabilul și inefabilul, să trecem în partea cealaltă, observând și reproiectând construcția elegiilor.” (p. 55) Comic involuntar? Probabil. Nu reușesc să pricep ce vrea să spună Cristea-Enache despre „versul dens și poezia limbajului care se tatonează și se proiectează” (p. 82) Cum se tatonează cele două? Unde se proiectează? Trăsnaia de mai sus
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
Stănescu, are senzația că, pe spații largi, reușește asta, însă se recunoaște învins, renunțând, preț de câteva clipe, la trufie. Există, spune el, versuri care, pur și simplu, ne iau prin surprindere. Cele mai multe dintre ele grupate, desigur, în volumul 11 elegii (1966). Un volum considerat în egală măsură compact și centrifug. Noul chip de a face critică contează prea mult pe virginitatea operei lui Nichita Stănescu. Daniel Cristea- Enache se iluzionează că e cel dintâi care scrie despre poezia acestuia! Mai
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
numit astfel cronica din România literară (, retorica sfidării, în nr. 42/ 14 octombrie 1982). Cred că versul care l-a indus în eroare pe critic îi aparține Marianei Marin și se regăsește la p. 62, în prima dintre cele șase Elegii, câte cuprinde grupajul: „Să sucești gâtul poemului șsubl. meaț/ când afli că el se scrie și în afara ta?/ Chinuitoare revoltă și fără obiect./ Nu-ți fie teamă:/ există oricând cineva/ (o gură lipicioasă)/ care să-ți șoptească adevărul zilei de
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]