451 matches
-
din Roma antică au înrobit și distrus Hellasul“". După acceptarea numelui de către conducerea spirituală și politică a țării, s-a răspândit repede în rândurile populației, în special în urma războiului grec de independență unde numeroși conducători au diferențiat romanii leneși de elenii răsculați. Generalul Theodoros Kolokotronis în special se adresa întotdeauna trupelor sale revoluționare cu numele de eleni și purta întotdeauna un coif în stilul Greciei antice. Generalul Makrygiannis vorbește despre un preot care își făcea datoria în fața "romanilor" (civili) însă în
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
a țării, s-a răspândit repede în rândurile populației, în special în urma războiului grec de independență unde numeroși conducători au diferențiat romanii leneși de elenii răsculați. Generalul Theodoros Kolokotronis în special se adresa întotdeauna trupelor sale revoluționare cu numele de eleni și purta întotdeauna un coif în stilul Greciei antice. Generalul Makrygiannis vorbește despre un preot care își făcea datoria în fața "romanilor" (civili) însă în secret îi spiona pe "eleni" (combatanți). „Roman“ a ajuns aproape să fie asociat cu pasivitatea și
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
în special se adresa întotdeauna trupelor sale revoluționare cu numele de eleni și purta întotdeauna un coif în stilul Greciei antice. Generalul Makrygiannis vorbește despre un preot care își făcea datoria în fața "romanilor" (civili) însă în secret îi spiona pe "eleni" (combatanți). „Roman“ a ajuns aproape să fie asociat cu pasivitatea și sclavia, iar "elen" a readus amintirea gloriei antice și a luptei pentru liberate. Istoricul din acea perioadă Ambrosius Phrantzes scrie că la predarea autorităților turcești și a coloniștilor de la
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
întotdeauna un coif în stilul Greciei antice. Generalul Makrygiannis vorbește despre un preot care își făcea datoria în fața "romanilor" (civili) însă în secret îi spiona pe "eleni" (combatanți). „Roman“ a ajuns aproape să fie asociat cu pasivitatea și sclavia, iar "elen" a readus amintirea gloriei antice și a luptei pentru liberate. Istoricul din acea perioadă Ambrosius Phrantzes scrie că la predarea autorităților turcești și a coloniștilor de la Xylokastro în fața armatei grecești, strigătele lor de sfidare ar fi dus la masacrarea lor
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
scrie că la predarea autorităților turcești și a coloniștilor de la Xylokastro în fața armatei grecești, strigătele lor de sfidare ar fi dus la masacrarea lor de către mulțimea furioasă: „Se adresau neimportanților eleni ca 'romani'. Era ca și cum i-ar fi numit 'sclavi'! Elenii nesuportând să audă acest cuvânt, deoarece le amintea de situația lor și de finalitatea tiraniei...“ Cetățenii noului stat independent au fost numiți „eleni“, făcând legătura cu Grecia antică cât se poate de clară. Acest lucru, la rândul său, a dus
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
un coșmar felul în care va muri. Nu numai caii, ci și armele acestuia, de dimensiuni uriașe, ferecate în aur și argint, i-au făcut pe ahei să creadă că au avut de-a face cu un zeu. De aceea, elenii l-au considerat pe Rhesus drept un zeu trac, fiul lui Sabazios cu Zeița Mamă (confundată în Elada cu titanida Rhea, regina) și, asemeni lui Orfeu cu care era dealtfel uneori identificat, drept inițiatorul cultului dionisiac. Astfel îl prezintă de
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
care a fermecat întregul infern denotă o schimbare de paradigmă cu privire la eroul legendar, care se produce în decursul secolelor V și IV î.Hr. Extinderea zonei de influență a atenienilor pe teritoriul tracilor făcuse necesară integrarea cultelor autohtone în patrimoniul credințelor elenilor. Investirea lui Rhesus cu atribute divine și cu unele trăsături ale sacerdotului Zeiței Mamă se produce deci probabil în secolul al V-lea î.Hr. Venerarea lui Rhesus ca oracol a fost analoagă cultului eroilor, de exemplu celui dedicat lui Protesilaus
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
în luptele din Mediterana, ceea ce a făcut ca puncte de maximă importanță strategică pentru Aliați, precum Malta, Gibraltarul, Ciprul sau Canalul Suez să nu poată fi cucerite de puterile Axei. După ce Grecia a fost ocupată și împărțită între puterile Axei, elenii au dezvoltat o rețea amplă de rezistență la nivel național, care a blocat în Balcani forțe importante ale Axei. Tensiunile politice dintre facțiunile rezistenței au dus la izbucnirea unui război civil la sfârșitul anului 1943, care a continuat până în primăvara
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
rezista a putut fi rezumată într-un singur cuvânt: Οχι (Ohi), „Nu” în limba greacă. După numai câteva ore, armata italiană a declanșat atacul împotriva Greciei din bazele deținute în Albania. Într-o alocuțiune radiodifuzată, Metaxas s-a adresat poporului elen spunând: „A venit vremea ca Grecia să lupte pentru independența ei. Greci, noi trebuie să ne demonstrăm demni de strămoșii noștri și de libertatea pe care ne-a oferit-o. greci, luptați acum pentru patria voastră, pentru soțiile voastre, pentru
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
ieșit pe străzi cântând cântece patriotice elene și strigând lozinci antiitaliene. Numeroși voluntari, bărbați și femei, din toate regiunile țării s-au înscris pe listele birourilor de recrutare ale armatei. Agresiunea a unit întreaga națiune. Chiar și liderul Partidului Comunist Elen aflat în închisoare, Nikolaos Zachariadis, a trimis o scrisoare deschisă prin care chema la rezistență. Această atitudine a fost oarecum surprinzătoare, deoarece Zachariadis contravenea politicii oficiale a Cominternului și a Uniunii Sovietice (sovieticii erau parte semnatară a Pactului de neagresiune
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
8 noiembrie, comandantul diviziei a fost forțat să ordone retragerea spre Konitsa. Retragerea italienilor a durat până pe 13 noiembrie, când toată zona de frontieră a fost curățată de italieni, iar „Bătălia Pindului” s-a încheiat cu o victorie completă a elenilor. În Macedonia apuseană, dată fiind inactivitatea italienilor, grecii au hotărât să transfere trupe în Epir (Corpul al III-lea cu diviziile 10 și 11 de infanterie și o brigadă de cavalerie). S-a hotărât ca să se organizeze un atac în
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
de-a lungul câtorva secole. Venetii și Apulii, probabil cu rădăcini ilirice (originea venetilor este controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii determinându-le indoeuropenizarea culturală și etnică. Înainte de sosirea lor, etruscii (probabil ajunși în peninsulă
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
au încheiat cu eșecuri. De asemenea, încercare lui Basil Davidson, strecurat din Iugoslavia de nord-est, de organizare a unei mișcări de partizani maghiare s-a încheiat la rândul ei cu un eșec. Grecia a fost înfrântă de puterile Axei după ce elenii au luptat cu îndârjire mai multe luni. La sfârșitul anului 1942, SOE a organizat prima operațiune în Grecia în încercarea de întrerupere a căii ferate care era folosită pentru transportul materialelor necesare „Armatei Panzer Africa”. Grupul de comando britanic a
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
515 e.n., ca succesor al lui Zenodot. Dar carieră să de Diadoh al Academiei va fi de scurtă durată. Împăratul Iustinian interzice prin decret, în 529 e.n., învățământul filozofiei non-creștine, mai cu seamă ""ereticilor"", evreilor și ""celor bolnavi de nebunia elenilor nepioși"" . În 532 e.n. Iustinian confiscă toate bunurile neoplatonicienilor. La vârsta de 67 de ani, conform cronologiei stabilite de Asmus și Westerink, Damascius este așadar constrâns la exil. Va fi primit, împreună cu alți neoplatonicieni, de către regele Persiei, Chosroes. În pofida primirii
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
eșecul germanilor în fața Moscovei și mai apoi seria de înfrângeri de pe frontul de răsărit. Există și păreri conform cărora invazia din Grecia nu a avut nicio influență asupra datei de declanșare a Operațiunii Barbarossa. Mai mult, intervenția britanică în sprijinul elenilor a fost caracterizată de acești din urmă comentatori ca fiind o acțiune inutilă, o decizie politică și sentimentală sau chiar o gafă strategică. În momentul izbucnirii războiului, premierul elen Ioannis Metaxas a căutat să mențină statutul de neutralitate al țării
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
italienii înregistrând inițial un număr de succese locale. Aceștia au traversat râul Thyamis (Kalamas), dar în scurtă vreme au fost respinși și alungați spre bazele de pornire din Albania. După trei săptămâni de lupte, toți invadatorii fuseseră alungați din Grecia, elenii reușind să organizeze un contraatac încununat de succes. Mai multe localități rurale albaneze au fost ocupate de forțele elene, dar nici schimbarea comandantului, nici sosirea unor puternice întăriri nu i-au ajutat pe italieni să schimbe cursul luptelor. După mai
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
limiteze la atacul împotriva Greciei. Înaltul Comandament German a emis directiva 20 pe 13 decembrie 1940 prin care ordona declanșarea Operațiunii Marița - invazia din Grecia - care avea ca principal obiectiv cucerirea țărmului nordic al Mării Egee până în martie 1944. Restul teritoriului elen trebuia ocupat în măsura în care se dovedea necesar din punct de vedere militar. După ședința convocată în grabă de Hitler ca urmare a loviturii de stat de la Belgrad, au fost lansate pe 27 martie ordine pentru o campanie militară împotriva Regatului Iugoslaviei
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
trupe în Creta pe 31 octombrie, ceea ce a permis grecilor să-și aducă pe continent Divizia a 5-a de infanterie. Pe 17 noiembrie 1940, Metaxas a propus britanicilor declanșarea unei ofensive comune în Balcani, pornind de la bazele deținute de eleni în Albania de sud. Britanicii nu s-au arătat dornici să discute propunerea lui Metaxas, pentru că o asemenea ofensivă ar fi trebuit să fie dusă la îndeplinire cu ajutorul transferului de trupe ale Commonwealthului, care erau deja implicate în luptele din
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Arthur Samuel Allen. Alte două batalioane de infanterie australiene s-au mutat spre regiunea Elatia la sud-vest de chei, având ordin să reziste aici minim trei sau patru zile. Pe 16 aprilie, generalul Wilson s-a întâlnit cu omologul său elen Papagos la Lamia și l-a informat despre decizia de retragere la Termopile. Generalul Blamey a împărțit responsabilitățile retragerii între generalii Mackay și Freyberg. Mackay trebuia să apere flancurile diviziei de neozeelandezi până la o linie est-vest care trecea prin Larissa
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
declanșată de invadarea țării și ocupația puterilor Axei (Germania Nazistă, Italia Fascistă și Bulgaria) din 1941 - 1944. Italia a declanșat prima încercare de ocupare a Greciei prin atacul din 1940 declanșat de pe teritoriul Albaniei, atac care a fost respins de eleni. După invazia germană, ocuparea Atenei și a Cretei, regele George al II-lea și guvernul lui au fugit în Egipt. Aici a fost format un guvern în exil, recunoscut de Aliații occidentali, dar nu și de Uniunea Sovietică. Aliații occidentali
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
teritoriilor grecești de către Bulgaria de către organizația de dreapta „Apărătorii Greciei Nordice” (YBE). Primele formațiuni înarmate („"andartes"”) au apărut în munții macedoniei prin octombrie 1941, iar primele înfruntări armate cu germanii au dus la împușcare drept represalii a 488 de civili eleni. Aceste represalii au făcut ca mișcările rezistenței să fie diminuate în următoarele câteva luni. Până în cele din urmă, astfel de acțiuni violente de represiune, combinate cu jaful efectuat de germani au determinat reaprinderea inițiativei luptei împotriva ocupanților germani. Lipsa de
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Atena, care s-a răspândit rapid în toată țara. Greviștii au avut la început numai revendicări economice, dar în scurtă vreme și-au asumat și revendicări politice, după ce au primit sprijinul organizațiilor sindicale comuniste (EEAM). Pe 12 aprilie, guvernul colaboraționist elen a trebuit să cedeze pe toată linia în fața greviștilor. La începutul anului 1943 au început să circule zvonuri cu privire la o posibilă mobilizare pentru muncă forțată în Germania. Primele reacții au fost ale studenților de pe 7 februarie, dar mișcarea de protest
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
acesteia. Arta greacă precum și artistul grec devine astfel un artist-cetățean care este legat de viața cetății și exprimă îndoiala și morala acesteia. În civilizația greacă, denumirea artistului este confundată cu cea a artizanului pentru că în greaca veche ignoră această diferență. elenii consideră că artistul(artizanul) este cel mai bun, cel mai iscusit, cel mai credincios. Primele sculpturi semnate dartează de la sfârșitul perioadei arhaice dar, abia în sec. V î.Hr. operele de artă apar semnate în mod curent de personalități artistice cum
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Umma. Într-o serie de societăți islamice titlul de Sheih al Islam era echivalent cu cel de judecător suprem sau mare cadiu. În timpul Imperiului Otoman Șeyhülislam era capul suprem al milletului islamic sunit, aproximativ în aceeași măsură cum Patriarhul tututor elenilor, adică Patriarhul ortodox al Constantinopolului reprezenta așa numitul Rum-millet. funcționarul de stat care avea cea mai mare împuternicire să decidă. Când era nevoie își exprima opinia emițând un edict religios islamic, "fetva". Aceste "fetva" aveau rangul de lege. În 1920
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
din blocuri de andezit, unul din stâlpi de andezit și un cerc de stâlpi groși din lemn). Cunoscutul geograf grec din epoca romană, Strabon, afirmă despre daci că ""au aceeași limbă ca și geții"" care ""sunt mai bine cunoscuți de eleni, deoarece se mută des de pe o parte pe alta a Istrului și totodată mulțumită faptului că s-au amestecat cu tracii și cu misii."" Din afirmația lui Strabon se deduce o relație lingvistică între daci și geți, dar totodată o
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]