684 matches
-
rapidă și mai ușoară, mai bine adaptată suportului, hieratica sau scrierea sacerdotală, ceea ce amintește că atelierele de scribi făceau parte din temple; mai tîrziu a venit demotica, scriere și mai simplificată; în sfîrșit, greaca a fost folosită frecvent în timpul perioadelor elenistice și romane și, în secolul al III-lea e.n., a apărut copta, adaptînd caracterele grecești limbii egiptene. Cele mai vechi papirusuri datează de la mijlocul mileniului al III-lea, dar anumite hieroglife ne fac să credem că erau folosite cu mult
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
clasică Informațiile despre carte în Grecia clasică sînt rare și fragmentare. Dacă acceptăm că în epoca homerică exista deja cartea, vom observa volumina reprezentate pe vasele antice din secolele al VI-lea și al V-lea. În perioadele clasică și elenistică nu ar putea fi vorba despre comerț de carte în sensul actual al termenului; totuși, din mai multe texte din secolele al V-lea și al IV-lea (în Eupolis, Aristofan, Platon, Xenofon), aflăm că în Atena existau cărți de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
carte în sensul actual al termenului; totuși, din mai multe texte din secolele al V-lea și al IV-lea (în Eupolis, Aristofan, Platon, Xenofon), aflăm că în Atena existau cărți de vînzare și locuri anume pentru aceasta. În epoca elenistică s-a dezvoltat difuzarea cărții, așa cum o dovedește întemeierea marilor biblioteci. Cea din Alexandria a fost creată de primii doi Ptolemei (325-246), cu ajutorul atenianului Demetrios din Phalere. În realitate existau două biblioteci; cea mai importantă făcea parte din Museion, centru
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
creadă în mod fals că arta bizantină s-a repetat la infinit, fără a ține cont astfel de evoluția stilului. Perioada numită pre-bizantină se întinde din secolul al IV-lea pînă în secolul al V-lea; miniatura aparține încă artei elenistice și romane (Iliada de Ambrosius, Vergiliu al Vaticanului). O primă vîrstă de aur a manuscrisului bizantin se situează în secolul al IV-lea, în epoca lui Iustinian, dar distrugerile posterioare au lăsat puține mărturii (Geneza și scrierile lui Dioscoride, biblioteca
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
valențe politice. În anul 333 î. H., în bătălia de la Issos, Alexandru cel Mare înfrânge armatele lui Darius. Cipru recunoaște autoritatea lui Alexandru Macedon și îl sprijină în lupta contra fenicienilor. După moartea lui Alexandru, insula trece sub dominația Egiptului elenistic a dinastiei Ptolomeilor. Capitala Ciprului se mută de la Salamina la Pafos. Pentru insulă începe Perioada elenistică de aproape trei secole Între anii 58-38 î. H. Cipru devine provincie romană. După numai opt ani, insula este anexată de Imperiul Roman pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
lui Darius. Cipru recunoaște autoritatea lui Alexandru Macedon și îl sprijină în lupta contra fenicienilor. După moartea lui Alexandru, insula trece sub dominația Egiptului elenistic a dinastiei Ptolomeilor. Capitala Ciprului se mută de la Salamina la Pafos. Pentru insulă începe Perioada elenistică de aproape trei secole Între anii 58-38 î. H. Cipru devine provincie romană. După numai opt ani, insula este anexată de Imperiul Roman pentru următoarele patru secole, Ciprul având totuși un statut de provincie, de sine stătătoare. În anii 45-46
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
aparținând ionienilor. Săpăturile arheologice din zonă au scos la iveală mărturii importante ale istoriei insulei: un templu fenician închinat zeiței Astarte, zeița fecundității și fertilității la fenicieni (ea este, de fapt Afrodita fenicienilor), ziduri protectoare și băi, case din perioada elenistică timpurie și din perioada romană. Dezvoltarea orașului este atestată, înainte de secolul al VIII-lea, când la Kition se instalase un sediu episcopal. Acest nume a fost păstrat de o localitate aflată la aproximativ 7 kilometri de Larnaka, unde se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
intelectuale. Prin această explicație, Aristotel scoate mintea și activitatea ei dumnezeiască din sfera științelor naturii. 3. Reprezentarea vieții psihice în perioada elenă și vechea Romă După terminarea campaniilor cuceritoare greco-macedonene a început o nouă epocă istorică a societății sclavagiste: cea elenistică. Perioada elenă păstrează experiența înaintașilor și deschide o nouă perspectivă spre cunoașterea științifică a fenomenelor naturale, a celor psihice. Sunt însemnate din acest punct de vedere: 1) strângerea legăturilor cu Occidentul în domeniul filosofiei și științelor; 2) revigorarea științelor exacte
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a fost distanțată de categoria puterii, a forței, a dominației. E ceea ce poate stîrni atenția față de o nuanță deloc neglijabilă a portretului divin. André Scrima amintește adesea o linie de intrepretare a termenului pantokrator care de la stoici și la filozofia elenistică a trecut la mari autori patristici (Teofil al Antiohiei, Clement Alexandrinul, Origen, Grigore de Nyssa, Augustin). Pentru ei, pantokrator nu înseamnă atotputernic, atotstăpînitor, dominație exterioară. înseamnă ceva mai puțin vizibil și impunător, dar mai originar. Cînd îl numim Pantrokrator, spune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
expresia triumfală a unui duh imperial, sărbătoresc. Cât de puțin este el rezultatul unei elaborări inconștiente, se vede imediat din originile lui. La baza bizantinului, stă într-adevăr un conglomerat de influențe de cea mai eterogenă proveniență. Elemente grecești și elenistice, egiptene și romane, siriene, persane, arabe și armenești; adică toate formele frumoase ale continentelor și ale popoarelor, care făceau parte din marele imperiu, își trimit esențele lor care, ca zecile de mirodenii contopite în sfântul Mir, fuzionează în unitatea miraculoasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apare Leș Ruines des plus beaux monuments de la Gr�ce (1758) a francezului J.-D. Le Roy. Valoarea documentar? a acestor plan?e gravate dove-de?te o abordare arheologic? scrupuloas?, care se va aplica �n continuare Greciei ?i extensiei sale elenistice �n Asia Mic?. Astfel se asigur? �nlocuirea culegerii de modele � celebre dar aproximative � ale arhitectului austriac Fischer Von Erlach, Entwurf Einer Historischen Architektur (1721). Rela?ia mitic? a arhitec?ilor cu antichitatea clasic?, �ncep�nd din secolul al XVII-lea
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
a vegetației foarte cinstită de macedoneni. Iahwe cel întunecat era chiar înaintea macedonenilor, sirienilor și grecilor dar aceștia nu au știut să-l descopere pentru că îl doreau numai pe Adonis. La Bethleem acest cult era practicat de către mozaici în pe-rioada elenistică și nimănui nu-i crăpa rînza de venin. Vecinilor arabi, care făceau parte și ei din regatul lui Antioh lV, ivriții le-au dăruit pe Elohim, o iudaizare a lui Ilah, divinitatea lor supremă cu sensul de Domnul sau Stăpînul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
că-pătat cînd a fost inițiat în tainele cele mari ale esenilor/terapeuților din Egipt! Pre limba acestor lifte, hoția se cheamă înțelepciune. Filon este apologetul care a apărat cu fanatism miturile și profețiile ivrite, interpretate alegoric nu prin conținutul filozofiei elenistice ci mai mult el a încercat o iudaizare a elenismului alexandrin. Edersheim, într-un remarcabil studiu cu privire la acțiunea lui Filon scrie: ,,Abia dacă se poate spune că în această privință, esența și spiritul proveneau din iudaism iar forma din Grecia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu vecinii sau în cadrul societății iudai-ce prin fioroasa miliție a rabinilor, considerîndu-se foarte pricepuți în interpreta- rea scrierilor sfinte pentru conservarea iudaismului, a legii lui Moșe și ca păstrători ai învățăturilor orale. O minoritate dintre ei erau foarte ostili influențelor elenistice sau de aiurea care contraziceau scrierile lor. Mulți se manifestau ca adevărați fanatici religioși atunci cînd nu mai aveau argumente să-și învingă adversarii prin puterea logicii punînd la cale răscoala din anul 66 și căsăpirea Neamurilor de pe întreg pămîntul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
timp Carpocrate le rupea gîtul cu minciunile lor mozaice spunînd despre Iisus adevărul iar Hristos era demascat ca o născocire mozaică așa cum susțineau și mandeenii. Teozofia gnostică dezvoltată pe baza religiei geților ca o adaptare a acestui cult la lumea elenistică, era deja conturată la începutul secolului ll și avea frății în marile orașe ale imperiului roman, ori la acea dată Tora încă nu era tradusă în greacă, deci nu putem vorbi de o filozofie iudeo-creștină care va apărea du-pă anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Cuvîntul unic transmis fiecărei nații în parte prin îngerul care i-a fost hărăzit, forma de înțelepciune ce îi este proprie. Dacă creștinismul va fi îmbrăcat de greci, el trebuie să se lepede de haina semită și să îmbrace haina elenistică specifică acestora. Scrierile lui contestă mitul poporului ales cu care se maimuțăresc ivriții și unicitatea revelațiilor ce ar fi curs puhoi numai în căpățînele acestora datorate faptului că sînt tăiați împrejur, beteșug mult iubit de Iahwiță cu cornițe. El nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sa. În anul 6 e.n. datorită unor tulburări grave generate de zeloți, Iudeea a devenit provincie romană guvernată de un procurator. În Iudeea, Samaria și în ce-lelalte provincii romane, de-a lungul celor mai importante căi comerciale erau am-plasate orașele elenistice ce aveau între zidurile lor mici ghetouri mozaice constru- ite de iudei pentru ca aceștia să nu se ,,spurce” din contactul direct cu cei netăiați împrejur și nu din răutatea și invidia goimilor cum urlă ei azi! Pretutindeni în Palestina era
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și nu din răutatea și invidia goimilor cum urlă ei azi! Pretutindeni în Palestina era vorbită limba greacă, chiar și Iudeea care repre- zenta o enclavă a iudaismului unde predomina aramaica iar teocrația ivrită nu s-a împotrivit infiltrării culturii elenistice. Dar regiunea era otrăvită și de multă suspiciune etnică și religioasă, întreaga Palestină era atinsă de boala unui fanatism și a unei uri maniacale. Iudeii dușmăneau și disprețuiau pe față pe samariteni conside- rîndu-i spurcați iar pe galileenii păgîni pentru că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a fost distanțată de categoria puterii, a forței, a dominației. E ceea ce poate stîrni atenția față de o nuanță deloc neglijabilă a portretului divin. André Scrima amintește adesea o linie de intrepretare a termenului pantokrator care de la stoici și la filozofia elenistică a trecut la mari autori patristici (Teofil al Antiohiei, Clement Alexandrinul, Origen, Grigore de Nyssa, Augustin). Pentru ei, pantokrator nu înseamnă atotputernic, atotstăpînitor, dominație exterioară. înseamnă ceva mai puțin vizibil și impunător, dar mai originar. Cînd îl numim Pantrokrator, spune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
anvergură (...) Literatura este reintegrată ca intenție și ca portant de sens, în marea mișcare a cosmosului: textul devine dramă cosmică, o provoacă, face parte din ea"68. În Jurnal, Eliade făcea referire la Newton, care, ca și hermetiștii din epoca elenistică și din Renaștere, credea într-o revelație primordială, pierdută, regăsită de inițiați și transmisă camuflat, în fabule și mituri, pentru a fi inaccesibilă profanilor; Newton credea că adevăratele secrete se găsesc camuflate în textele ezoterice 69. În elementele marginale se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dogmelor, care, reducându-le la statutul de formule de credință, le ucide potențialul creator. Pentru el, dogmele trebuie urmărite dintr-un unghi filosofic, ca tip de gândire sau ca metodă. Dogma se naște, după Blaga, înaintea creștinismului, în contextul epocii elenistice, o perioadă de eclectism cultural, de amestec de curente spirituale. Filosoful român vede aici o situație de criză, în care sintezele par să devină imposibile, punând rațiunea într-o situație extrem de dificilă. Punțile aruncate peste prăpăstii rămân suspendate, fără a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ci rămânând oarecum în el, în veșnică unitate cu el60. Ceea ce este foarte important e faptul că Philon avansa aceste formule antinomice în mod conștient, ca expresie a unui mister. Prin aceasta, fapta sa se distinge total de sincretismul epocii elenistice. Ea "echivalează cu o invenție spirituală", cu inaugurarea unei noi metode, a unui nou mod de a gândi 61, anunțându-se "ca o soluție creatoare a marii crize eleniste"62. Acesta era actul prin care se năștea dogma, susține Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în întâmpinarea mai multor situații din gândirea ultimului secol. Una dintre acestea e chiar cea pe care autorul Eonului dogmatic o invocă la final, în chip de justificare a demersului său metodologic. Este vorba de o anumită criză de tip elenistic în care se afla cultura epocii, un alexandrinism cultural care solicita în opinia sa o metodă de tip dogmatic, asemănătoare celei propusă de Philon din Alexandria la sfârșitul epocii elenistice. Esențializând, putem spune că era acolo o situație de puternică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
său metodologic. Este vorba de o anumită criză de tip elenistic în care se afla cultura epocii, un alexandrinism cultural care solicita în opinia sa o metodă de tip dogmatic, asemănătoare celei propusă de Philon din Alexandria la sfârșitul epocii elenistice. Esențializând, putem spune că era acolo o situație de puternică ciocnire între idei și teorii divergente, de amestec de curente și doctrine, care punea rațiunea în dificultate în efortul său de sinteză. Cu referire la aceasta, Blaga spunea: "Niciodată, de când
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
au amestecat cu localnici și cei aparținând comunităților în exil și au păstrat originea curată. S-a introdus un certificat de origine care urca până la a XV-a generație. Între 332 î. Hr și 63 d. Hr., se încadrează perioada elenistică, în decursul căreia, evreii, în lipsa unui stat propriu s-au autodefinit prin cultură, în contextul luptei dintre iudaism și elenism. Evidențele manifestărilor antisemite sunt reduse în aceasta perioadă, fiind legate de statutul de stăpâni al grecilor. În perioada romană (63
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]