616 matches
-
sugestive s-a construit o instanță - destul de nebuloasă prin simplificare - care, pe lângă controlul algoritmului câștigului, ne controlează și pe noi, ca oameni. Principiul parcimoniei în alegerea ipotezelor are, la drept vorbind, și o componentă preferențială care este în acord cu elevația estetică individuală sau cu moda vremii. Teoreticianul alege o anumită ipoteză, și pentru faptul că-i place cum sună formularea ei în raport cu altele (Penrose, 2001). Dovadă pot sta ceea ce Penrose numește „teoriile superbe”, între altele acestea caracterizându-se și prin
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pomilor pentru a fi roditori. Element activ și purificator, supus normelor ritualice, focul iese din canonul magicului, devenind tabu, pentru a menține în stare manifestă formele existențiale, făcând posibilă permanenta reîntoarcere la starea dintâi a creației. IV. AERUL Simbol al elevației spirituale și liant gnoseologic dintre pământ și cer, aerul reprezintă forța activă care pune în mișcare universul creației. Semnificând starea procesuală a materiei, pulsiunile lăuntrice, dar și desăvârșirea sufletului care se ipostaziază în lumea cognoscibilă, perceptibilă, aerul convertește starea latentă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
229). În continuare, ne propunem să ilustrăm "ordinea cosmică", instaurată de timpul sacru al sărbătorii, prin "vestitorii" zilelor consacrate, "pasărea" și "șarpele". III.3.2. ORDINEA COSMICĂ: "PASĂREA", "ȘARPELE" 1. PASĂREA a. Imaginea a-temporală și a-spațială Arhetip al elevației, liant gnoseologic dintre pământ și cer, pasărea reprezintă o metaforă universală a sufletului. În majoritatea mitologiilor arhaice, pasărea întruchipează sufletul mortului, călător în lumea de dincolo. Simbolul "pasăre-suflet" este prezent în Mesopotamia, Grecia antică, la majoritatea popoarelor Europei, la multe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aici, deja, premisele in-acțiunii care o va face pe Lenora de nerecunoscut, înfășurînd-o timpuriu în hainele morții. Spațiul se strînge în jurul ei, cantonînd-o treptat la o existență de celulă. I se refuză, pe rînd, fiindcă o "umilesc" prin diversitate și elevație, încăperile muzeului ("decorul palatului aceluia plin de forme ostile de artă, de forme de trup și de amor care o umileau, pentru că nu le înțelegea și nu-i semănau"), ale spitalului ("sălile cu paturi albe, cu instrumente ciudate și miros
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nostru? Conștiința, soră sau fiică a rațiunii. După Rilke ("Scrisoare către un cititor rus", Elegiile de la Duino, "Elegia a opta"), "doar animalul trăiește în univers; noi, ceilalți, stăm în fața lui, din cauza conștiinței noastre, care a luat o turnură și o elevație cu totul aparte." Orbiți de conștiință, incapabili să vedem lumea, deschiderea, noi avem nevoie de un intermediar: Ceea ce există în afară nu poate fi citit decât în ochii animalului" (Rilke, " Elegia a opta"). Un gând consolator: animalul nu este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
supraconștientului își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientul majestos. Mîntuitorul "a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane..."10 Iisus a devenit susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi pare a fi simbolistica subiacentă discursului și textului teologic pe care Diel o "desconspiră" cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi pare a fi simbolistica subiacentă discursului și textului teologic pe care Diel o "desconspiră" cu eleganță și măiestrie. Astfel, tentațiile demonice sînt simboluri ale subconștientului, iar "elevația divină" simbol al supraconștientului. La rîndul său, "Cerul" testamentar ar fi semnul manifest al contemplării supraconștiente. Convingerea lui Paul Diel este că toate textele evanghelice conțin referințe secrete, oculte, la misterele vieții psihice omenești. Ele fac obiectul acelei "preștiințe psihologice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rădăcinile în imaginația inconștientă; spaima față de misterul inexplicabil se referă la esențial, sensul etic al vieții efemere. Sursa ei se află în imaginația supraconștientă, care, spiritualizîndu-se, creează imaginea simbolică a misterului. Ținînd seama de sentimentul uman, spiritualizarea aceasta constituie o elevație, o sublimare a spaimei, în raport cu misterul însă spiritualizarea nu este decît o denivelare. Imaginea simbolică coboară misterul la nivelul spiritului uman și al efortului său vital de a-i da o explicație. Spaima astfel spiritualizată-sublimată se manifestă sub forna venerării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și nu are nici o posibilitate de a se înălța. Mușcătura lui veninosă e mortală. El mușcă pe neașteptate, Ară șanse de scăpare. Cum de știa omul primitiv că, transpuse în plan psihic, aceste trăsături se aplică vanității? Vanitatea înseamnă lipsa elevației sublime și spirituale (orbire afectivă). Omul este pradă vanității, fără să prevadă pericolul care îl pîndește. Mușcătura veninoasă și dureroasă a șarpelui poate fi tradusă pe plan psihic prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adesea la simbolismul anotimpurilor. În anumite culturi primitive regele, reprezentant al divinității solare, este detronat sau ucis în fiecare an și înlocuit cu un rege venerat ca divinitate pe parcursul anului domniei sale.) Într-o perioadă mitică mai evoluată "cerul" devine simbolul elevației spirituale, iar ploaia care cade din cer simbolul fecundării spiritului. Chiar și norii sînt incluși în simbolul spiritului. Simbolurile încep să îmbrace semnificația lor morală, care depășește semnificația cosmică și sezonieră. Nici miturile dintr-o perioadă mai evoluată nu mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
satisfacerea dorințelor lui exaltate individual. ÎN CEA DE A DOUA FAZĂ A EPOCII PĂGÎNE, cauza motivantă a DECLINULUI CULTURAL constă tocmai în individualizarea culpabiliiții, care, ca orice progres al evoluției, comportă riscul involuției, sau așa cum afirmă mitul decăderea este consecința elevației, atunci cînd aceasta devine vanitoasă. Acest adevăr mitic este bazat pe faptul psihologic al legalității funcționării motivante, legalitate care este rezumată de raportul dintre culpabilitate și vanitate. Supraelevare egocentrică, vanitatea este podusul refulării culpabilității și totodată, într-un cerc vicios
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Supraelevare egocentrică, vanitatea este podusul refulării culpabilității și totodată, într-un cerc vicios, mijloc de refulare prin tendința ei de a se autojustifica. SENTIMENT DE AUTO-INSATISFACȚIE, CULPABILITATEA IMPLICĂ ÎN FORMA EI INDIVIDUALIZATĂ O AUTO-INSATISFACȚIE INTENSIFICATĂ CARE POATE DEVENI MOTIV DE ELEVAȚIE RAȚIONALĂ ÎN MĂSURA EXACTĂ ÎN CARE CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului evolutiv. Declinul nu este decît un accident. Consecința lui terifiantă îi oferă șansa de a redeveni motivul unui efort intensificat în scopul realizării elevației evolutive. Trăsătura cea mai caracteristică a decadenței succesive a culturilor nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului evolutiv. Declinul nu este decît un accident. Consecința lui terifiantă îi oferă șansa de a redeveni motivul unui efort intensificat în scopul realizării elevației evolutive. Trăsătura cea mai caracteristică a decadenței succesive a culturilor nu este distrugerea spectacular manifestă a bazei culturale perimate. Trăsătura ei esențială este faptul ca îmbătrânirea culturilor și chinurile agoniei lor devin cauza motivantă a unui efort lent depus într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dacă le considerăm ca fiind realități. Eroul acestui mit trăit este așa cum afirmă mitul fiul lui Dumnezeu și fiul Omului: fiul lui Adam. El este omul devenit "fiul lui Dumnezeu", omul care a învins tentația demoniacă (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane; omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu". El "coboară din Cer", adică își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși și se dedică celorlalți oameni
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
răsplătește formația supraconști-entă, fără măcar să meargă pînă la sursa mitică și misterioasă a acestei legislații, fără să se ocupe de imaginile metafizice. Dar ea ar rămîne plană și nu ar acoperi domeniul întregii vieți, i-ar lipsi dimensiunea esențială, profunzimea/elevația. Fenomenul esențial al vieții umane deliberarea și țelul acesteia, eliberarea nu este înțeles în toată amploarea și profunzimea sa atît timp cît este ignorată legătura dintre deliberarea intimă și imaginea finală a divinității: simbolul "Dumnezeului-Judecător" și semnificația sa, care nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obsesia autopedepsirii exaltate datorate excesului de culpabilitate. Există și forme de ascetism datorate excesului de vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec viața în vîrful unui stîlp (simbol al elevației și în același timp piedestal) ca să se expună admirației scontate. Asemenea forme de nebunie ascetică nu există în Occident, unde ele ar duce la internarea respectivilor într-un azil de alienați, ci mai curînd în India, unde se pare că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
admirație, pe care le încearcă probabil elevul-pilot când, în lecțiile ultime, maestrul său îl poartă la înălțimi mari, în jocuri de aripi, în răsturnări acrobatice, în alunecări și reveniri vertiginoase."37 Pentru creator, zborul semnifică deopotrivă aventură erotică dar și elevație spirituală, creație în deplină libertate, ceea ce anticii numeau ascensio spintualis. În capitolul E tot fîlozofie... lecția de gnoseologie, pe care Ștefan i-o oferă răbdător Elei, sfârșește într-o pasională îmbrățișare. Aerul și al treilea element al său, mișcarea, creează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în viața mea o dată cu Iisusa// Poezia / Cea mai albă și mai tăcută/ Biserică din câte am intrat / mi-a țintuit închinarea". Într-adevăr, s-ar putea ca Valeriu Stancu să aibă dreptate: exceptând credința religioasă, numai Poezia să rămână șansa elevației spre sublimul care ne este îngăduit... Referințe critice (selectiv): Cezar Ivănescu, în "Luceafărul", nr. 51, 1980; Liviu Antonesei, în "Opinia studențească", nr. 2, 1981; Lucian Vasiliu, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1981; Constanța Buzea, în "Amfiteatru", nr. 7, 1981
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fi evreu e una în plus." (Cioran) " Și deodată, li se deschiseră amîndurora ochii și cunoscuseră că erau lipsiți de virtute, de lumină proprie, sterili, descoperiți în obscurul lor principiu. Atunci ei făcură să se nască deasupra lor o elevație umbroasă, văl de tristețe comună și de doliu; și își făcură veșminte trecătoare". Iată surprins momentul conștientizării goliciunii lui Adam-Eva, după consumarea păcatului originar. Potrivit Bibliei și întregii tradiții iudeo-creștine, așa începea istoria omenirii... Mai apoi, Dumnezeu a făcut, conform
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și superior predecesorilor: "Mari încercări și vicisitudini au făcut lung timp din viața mea un calvar [...], am fost obligat să duc o luptă grea. Am ieșit de aici nevătămat și dublu oțelit [...]; ...neamul meu care a așteptat poate de la mine elevația pe care predecesorii mei cunoscuți nu au avut-o." În 1928 constatase deja "cu mulțumire că din dorințele mele cele mai de căpetenie, cîteva s-au împlinit, cea mai fierbinte îndeosebi: aceea de a avea o moșie" dar nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
televiziunile noastre non-stop? Dorin Popa: Mă pot înșela la rându-mi doar nu-mi fixez programul după 100%! -, dar cred că-l confunzi cu Marian Vanghelie, ceea ce nu te acuză. Ei sunt mult apropiați ca nivel cultural și asemănători prin elevație, dar Vanghelie este nițeluș mai onest și mai "gingaș", deoarece nu vrea să pară cu mult deasupra propriei umbre. Pe când Gigi nu mai încape nici în Ferentari, de aceea locuiește în Pipera... Liviu Antonesei: Da, da, da! Ai dreptate! Cred
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
daruri" riscă să provoace un dezechilibru grav, semnalând pericolul evaziunii în imaginar și al refugiului în trecut. Oricum, asemenea exemplar de elită, înclinat mai mult spre contemplație decât spre acțiune, este predestinat să trăiască dragostea ca pe o formă de elevație, în maniera unui spectacol sublim și ridicol deopotrivă (de unde și "comedia" semnalată în titlu). De aceea, dacă forma epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va păstra mereu, în roman, acest aspect "dialogic", în spiritul naturii scindate a personalității "eroului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau sculpturale, atributele esențiale ale sacrului. Caracterul sublim al operelor antice oferă o impresionantă demonstrație vizuală și prin plăsmuirea acelor gigantice creaturi de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
to the Light În ambele cazuri, este clar implicat un FP; ambii focalizatori pot fi localizați în personajul "eu". În c), poziția spațială a Focalizatorului centrat pe personaj ("eu") este deosebit de surprinzătoare. Este, bineînțeles, situată într-un punct de înaltă elevație, luînd în considerare perspectiva largă pe care o are. Cuvintele "care ne înconjoară", combinate cu "adîncimea", accentuează această poziție înaltă. Proximitatea nișei cu statuia lui Buda clarifică faptul că FP ("eu") este situat într-un templu oriental (Burubudur, de fapt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]