421 matches
-
incompatibile". Potrivit unei vechi legende luată de greci de la egipteni, născocitorul științelor era un zeu ce dușmănea liniștea oamenilor. Originea cunoștințelor nu este atît de nobilă pe cît le-ar plăcea oamenilor să creadă: "Astronomia s-a născut din superstiție; elocința din ambiție, din ură, din lingușire, din minciună; geometria din avariție; fizica dintr-o curiozitate zadarnică; toate, împreună cu morala însăși, din orgoliul omenesc. Științele și artele s-au născut, așadar, din viciile noastre"35. Cultura bazată pe egoism, superstiție, ambiție
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
matematica, morala, dreptul natural; sînt socotite de prisos retorica, logica și filosofia scolastică. În ordinea importanței, educația formează moralitatea, cumințenia și cunoașterea. Autorul mai propune unele recreații plăcute prin cunoașterea artelor frumoase: "cunoașterea cărților și a autorilor, critica, poezia, stilul, elocința, teatrul și, într-un cuvînt, tot ceea ce poate contribui să-i formeze gustul și să-i înfățișeze studiul sub o formă surîzătoare". CAPITOLUL 3 PRECURSORI Atunci cînd se caută cu orice preț să se dovedească originalitatea sau lipsa de originalitate
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
asociau cu Muzele, cele nouă fiice ale lui Zeus și ale zeiței memoriei, Mnemosyne: Clio (istoria), Euterpe (poezia lirică), Thalia (comedia), Melpomene (tragedia), Terpsihore (cântecul și dansul), Erato (poezia erotică, elegia), Polymnia (poezia religioasă), Urania (astronomia), Calliope (poezia epică și elocința). Zeități romane Anna Furrina / Anna Perenna este o zeiță etruscă arhaică, adorată în festivaluri de invocare a fertilității naturii și a fecundității oamenilor, fiica lui Belus (întemeietorul mitic al Babilonului) și a Didonei (întemeietoarea mitică a Cartaginei și regina ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lui Platon, mintea enciclopedică a antichității, creatorul Liceului, au marcat civilizația și cultura greacă, temelia civilizației și culturii europene, și au contribuit la modelarea concepției despre educație în societatea greacă. Sofiștii Protagoras, Gorgias, Hippias (sec. V î.H.), profesorul de elocință Isocrates (sec. V-IV î.H.) au creat din oratorie un mod curent de existență publică, un instrument de cultivare intelectuală. Educația tinerilor aristocrați presupunea, neapărat, învățarea matematicii și a filosofiei. Modelele educaționale spartan și atenian s-au prelungit în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
generozitatea hetairei, corintenii i-au ridicat, ca amintire, o statuie. Neera (sec. IV î.H.) Celebrul orator Demostene (384-322 î.H.) a fost atras de farmecele Neerei și s-a delectat în compania ei. Înainte de a se fi remarcat prin elocință și de a ajunge cel mai mare orator al Antichității, Demostene, cu o voință ieșită din comun, și-a corectat pronunția și bâlbîiala de care suferea cu exerciții dure. Și-a construit un atelier subteran unde își exersa vocea, și-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
propria voință de defectele de vorbire, omul politic și oratorul atenian a combătut aspru politica regilor macedoneni, a lui Filip al II-lea și a fiului său, Alexandru cel Mare. Discursurile sale, în special Filipicele, au rămas modele perfecte de elocință. Virulența discursurilor a generat acțiunea autorităților de a-l intimida prin amendă și închisoare. A evadat, dar a sfârșit, luându-și viața prin otrăvire. Convingerea lui legată de poziția diferențiată a femeilor a străbătut timpul: Ne însurăm pentru a avea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
studiat multe cărți, Biblioteca Imperială oferindu-i ocazia să-și creeze și să-și extindă orizontul de cunoaștere, să evolueze intelectual încât să scrie versuri și proză. Devenise erudita epocii. Cei de la Curtea Imperială au supranumit-o maestru al poeziei, elocinței și istoriei. Apreciată și respectată, a fost inclusă în suita doamnelor de onoare ale împărătesei. Ca toate femeile din harem, și Ban Zhao era la dispoziția sentimentală și erotică a împăratului. Theodora (n. 497, domnie 527-548) Cu prilejul inaugurării noului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
întrebări din T3 și din T78 se prezintă ca niște "interogații retorice", denumire împotriva căreia Bally s-a ridicat pe bună dreptate: [...] desemnare absurdă, dar caracteristică vechii școli, care voia să explice prin procedeele artei de a scrie și ale elocinței niște aspecte afective ale limbajului. În realitate, o interogație retorică nu este o interogație și nu are nimic retoric [...]. Să spunem că interogația care nu întreabă aparține limbajului numit exclamativ, chiar dacă dăm acestui termen un sens absolut general, înțelegînd prin
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Partidului Poporului - n. m.), Luca (dramaturgul Ion Luca - n. m.), Apostol etc. A încheiat cu o deosebită strălucire D-l Grigore Mîrza. Din partea magistraților a(u) vorbit D-l pre ședinte Cornea și sărbătoriții”. într-o societate de profesioniști ai elocinței, toasturile, ca probe de măiestrie, ingeniozitate și abilitate oratorică, reprezentau momente de maxim interes și luau uneori turnură de întreceri. Nu sînt citate fragmente din alocuțiuni, e însă ușor de imaginat substanța și sensul, ținta lor: elogiul. Banchetul a avut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
anilor ’50, cu inscripția „M“. Din declarația purtătorului de cuvânt al Madonnei, încă nu se întrevede care va fi „schimbarea de paradigmă“ a albumului Hard Candy: „Iubește dulciurile. Este vorba de juxtapunerea dintre duritate și dulceață sau, cum declara cu elocință Madonna însăși: Am să te iau la șuturi, dar te vei simți bine»“. Pe linie muzicală, Madonna a declarat că a colaborat pentru unele piese cu Justin Timberlake, „o experiență extrem de intimă“, și că a abordat stilul R&B și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
vorbi despre o comunicare internă între actori, despre o comunicare externă între actori și spectatori și de o comunicare între actori și personajele pe care le joacă. Actorul exprimă trăirile personajului cu ajutorul comportamentului mimico-gestual și rămâne în memoria spectatorilor prin elocința gestului și prin expresia fizionomiei. Marii actori intuiesc încă de la prima lectură a textului multe din caracteristicile personajului pe care-l interpretează și se apropie de el fie ,,auzindu-l", fie ,,văzându-l", fie ,,îl descoperă din interior", de la descifrarea
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
sa de a acționa într-o lume în plină mutație. Omului politic modern i se cerea familiaritatea cu cifrele, familiaritate care permitea înțelegerea stărilor de lucruri în urma examinării diferitelor serii statistice prin care trecea schimbarea, nu să dea dovadă de elocință. Prin noul raport cu timpul pe care îl promova, prospectiva legitima inserția științei în luarea deciziilor politice. Oportunitatea pe care o oferea prospectiva, de a apropia știința de putere, este explicit indicată în articolul întemeietor al lui Gaston Berger: Spunem
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
picioare, mâini, o corpolență de țăran și pasul lui greoi prevesteau na mila de om care a ajuns. Chipul cu totul altfel: întreaga lui fizionomie arată spirit, belșug de gânduri, finețe și falsitate, și nu este lipsită de grație. O elocință firească, o rostire curgă toare, o expresie controlată; un om mereu stăpân pe sine, care e în stare să vorbească din zori până în seară în chipul cel mai plăcut fără să spună nimic; care, în conver sație, se dăruiește cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
iese din fire și se potolește de douăzeci de ori într-un sfert de oră. Adeseori iese din cea mai adâncă tristețe printr-un acces de veselie care o face foarte plăcută. Gluma ei este nobilă, vie, ușoară; vorbește cu elocință, dar prea vehement și prolix. Nu se poate purta o conversație cu ea; nu-i pasă dacă ceea ce spune ajunge la mintea ta: îi ajunge s-o asculți; de aceea este în totală necunoștință cu privire la spiritul, la talentele, la defectele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
D. Vatamaniuc. Continuator al generației pașoptiste, Eminescu este inserabil din punct de vedere tipologic alături de gazetari ca Cezar Bolliac, considerat primul nostru jurnalist profesionist 233, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, de care îl apropie pasiunea pentru publicistică și elocința demonstrativă. Gazetarul însuși se va compara cu Cezar Bolliac în ce privește anumite consonanțe de atitudine față de soarta țărănimii, numai autorul Clăcașilor preocupându-se atât de mult în scrisul său de starea acestei categorii sociale. Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
esență și aparență, specific vieții politice, și reflectă atitudinea satirică a gazetarului. Prin asocierile semantice inedite pe care le presupun, construcțiile oximoronice potențează semnificațiile limbajului politic eminescian, exprimând acțiuni, atitudini, comportamente peiorative ale personajelor de pe scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după Scripturi; elementele ritmice și cadența de litanie; prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
intenție la adresa lor să se suspecteze de neînțelegere: îndoiala e redirecționată spre cel ce se-ndoiește sistematic și se pretinde astfel mai capabil de raționalizări. Pofta vine mâncând, iar cheful de taclale tăifăsuind. La confluența lor, Bart căzu pradă propriei elocințe, care sfârși prin a-l captiva într-atât încât tacâmurile deveniră omologul palpabil al unui instrumentar conceptual îndârjit pe disecarea chestiunii. Cu mișcări imperceptibile, furculița imobiliza fragmente eluzive de realitate, în vreme ce cuțitul despărțea neobosit versanți de-ai ei amenințați de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
impresiona mai profund auditoriul, să recurgă la înscenări specta-inloase. Alții, mai demagogi, ridică pe credincioși împotriva clerului parohial cu care intră într-un război deschis. Unii ajung la o adevărată celebritate, ducînd cu ei mase imense de oameni, atrase de elocința lor sau de reputația de sfinți. Așa s-a întîmplat cu Vincent Ferrier care străbate Spania, Elveția, Italia de nord și Franța, stîrnind entuziasmul credincioșilor și împingîndu-i pe calea căinței și a convertirii. Odată cu aceste ordine apare o nouă formă
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de "om bine educat" îmbrățișat de o mare parte a elitei franceze. Triumful teatrului clasic prin Corneille, gloria lui Racine în ordinul tragediei și a lui Molière în cel al comediei, succesul fabulistului La Fontaine, culmile atinse de Bossuet în elocința sfîntă și teoretizarea regulilor clasicismului făcută de Boileau formează o extraordinară dezvoltare literară care se răsfrînge asupra întregii Europe. Arta clasică atinge apogeul cu castelul de la Versailles, concretizare a proiectului de glorificare a monarhiei: de la grădinile desenate de Le Nôtre
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în cea mai mare măsură cei bogați.” ,,Potentații zilei” puteau să-și trimită copiii la studiile sofiștilor și ale retorilor. Această unică formă de învățământ de rang mai înalt avea un scop eminamente practic: să-i învețe pe tineri arta elocinței și tehnica convingerii publicului printr-un întreg arsenal de argumente și de formulări abile (un astfel de sistem de învățământ, Aristofan îl ridiculizează cu voluptate în comedia Norii). Această formă de instruire era un lucru indispensabil celui care se pregătea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
că frumosul nu rămâne ceva exterior ființei, dimpotrivă, el apare ca o deschidere a omului, ca o floare a vieții. Viața este adevăratul și ultimul scop al artei. Am evocat această întâlnire pentru a obține gândul înaripat, un fel de elocință a expresiei prin care să ajungem la imagini sugestive, poate și la analogiile posibile cu care să înțelegem resorturile subtile ale vieții în ceea ce are ea mai frumos. Este celebru exemplul acela în care un copil, aflat într-o încăpere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
loci". Am un sentiment de măreție, într-un fel justificat, și mă întreb: numele celebre amintite sunt ale mele sau poate eu sunt al lor? CULTURA VORBIRII Dacă la început a fost Cuvântul, să vedem cum s-a ajuns la Elocință, la această broderie de cuvinte măiestrite, o legătură abilă cu care de obicei este cucerit auditoriul. Elocința sau arta oratorică își are sorgintea în antichitate, primii sacerdoți din Egipt, Babilon, India, China fiind și maeștri ai vorbirii frumoase. Patria adevăratei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ale mele sau poate eu sunt al lor? CULTURA VORBIRII Dacă la început a fost Cuvântul, să vedem cum s-a ajuns la Elocință, la această broderie de cuvinte măiestrite, o legătură abilă cu care de obicei este cucerit auditoriul. Elocința sau arta oratorică își are sorgintea în antichitate, primii sacerdoți din Egipt, Babilon, India, China fiind și maeștri ai vorbirii frumoase. Patria adevăratei arte oratorice este însă Elada, țara în care elocința concura cu literatura și artele, cu logica, filozofia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
abilă cu care de obicei este cucerit auditoriul. Elocința sau arta oratorică își are sorgintea în antichitate, primii sacerdoți din Egipt, Babilon, India, China fiind și maeștri ai vorbirii frumoase. Patria adevăratei arte oratorice este însă Elada, țara în care elocința concura cu literatura și artele, cu logica, filozofia, etica și estetica. Esența strategiei discursurilor rostite avea în vedere atitudinea sublimă față de adevăr și frumos, față de patrie și conștiința civică. Protagoras din Abdera considera elocința "arta ce înnobilează sufletele". Retorica, gnoseologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este însă Elada, țara în care elocința concura cu literatura și artele, cu logica, filozofia, etica și estetica. Esența strategiei discursurilor rostite avea în vedere atitudinea sublimă față de adevăr și frumos, față de patrie și conștiința civică. Protagoras din Abdera considera elocința "arta ce înnobilează sufletele". Retorica, gnoseologia, logica erau la mare preț, elemente ce aveau să fie folosite la maximum de Demostene în neîntrecutele sale discursuri. Democrit susținea că de cele mai multe ori cuvântul era mai scump ca aurul, iar Aristotel a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]