427 matches
-
mai prejos decât cei din jur, zicându-și că este ultimul dintre cei din urmă sub aspect moral. Intrară cinci inși, adică patru oaspeți noi, urmați de generalul Ivolghin, care era înfierbântat, tulburat și apucat de o criză puternică de elocință. „Măcar el e negreșit de partea mea!“ se gândi prințul și zâmbi. Kolea se strecură înăuntru împreună cu ceilalți; discuta aprig cu Ippolit, care era între cei veniți în vizită. Ippolit îl asculta și râdea ironic. Prințul îi invită pe oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îmbujorați. — Mie, Nikolai Ardalionovici, mi se pare că degeaba l-ai adus, dacă e vorba de băiețandrul acela tuberculos, care a izbucnit atunci în plâns și ne-a invitat la înmormântarea lui, observă Evgheni Pavlovici. A vorbit atunci cu atâta elocință despre zidul casei vecine, încât neapărat va începe să tânjească după acest zid, poți fi sigur de asta. — A spus adevărul: o să se certe, o să se încaiere cu tine și o să plece, și cu asta, basta! Și, cu demnitate, Lizaveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să trăiască pocăit și trândav în sânul familiei și sfârșea prin a se răzvrăti; se înflăcăra, lucru pe care, poate, îl regreta de îndată, își făcea reproșuri, dar nu se putea stăpâni: căuta ceartă, începea să vorbească bombastic și cu elocință, pretindea să i se arate un respect nemărginit și imposibil și în cele din urmă dispărea de acasă, uneori chiar pentru multă vreme. În ultimii doi ani, treburile familiei le cunoștea doar în mare și din auzite, încetase a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cât mai... virtuos! Hai, spuneți-mi! — Treci pe alături și iartă-ne pentru fericirea noastră! rosti prințul cu jumătate de voce. — Ha-ha! Chiar așa mi-am închipuit! Mă așteptam negreșit la ceva de felul acesta!... Totuși, dumneavoastră.... totuși... Halal! Câtă elocință la noi! La revedere, la revedere! VItc "VI" Și despre serata de la vila Epancinilor, la care era așteptată Belokonskaia, Varvara Ardalionovna îi dăduse fratelui ei informații cât se poate de exacte; oaspeții erau așteptați chiar în seara acelei zile; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deja fără menajamente, toată indignarea pe față. Cumpănit și clar și, repetăm, chiar cu extremă perspicacitate psihologică, zugrăvi în fața prințului tabloul tuturor fostelor relații personale ale acestuia cu Nastasia Filippovna. Evgheni Pavlovici avusese dintotdeauna darul vorbirii; acum însă atinse chiar elocința. — De la bun început, proclamă el, între Aglaia și dumneavoastră și-a făcut loc minciuna; ce a început cu o minciună, tot cu o minciună trebuia să se sfârșească; asta-i o lege a naturii. Nu sunt de acord și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de este necesar, poate fi pus chiar sub pază. Termină triumfător: — Un astfel de om nu mai poate păcătui! E clar. Dorește să se răzbune. Dar pe cine? Se frământă zadarnic. Nu-și poate da seama. Încântată de propria-i elocință, Augusta merge un pic prea de parte: — Nu încape îndoială că un om de viță, cu suflet nobil, ar alege mai degrabă moartea decât să îndure asemenea umilințe... — Și eu care credeam că exilul e preferabil unei condamnări la moarte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e destul de cuviincios ceea ce a fost cuviincios pentru divinul Caesar și pentru mult iubitul său fiu? — Așa e, intervine în șoaptă Piso peste capul nevesti-sii. Principele avea pe vremuri o mare predilecție pentru poezie. L-a avut ca profesor de elocință pe Apollodorus din Pergam. Vipsania îi răspunde cu un surâs căznit. L-a cunoscut în copi lărie pe Apollodorus. I-a citit și preceptele, le are și acum în casă, căci le a trimis spre publicare în grecește bunicului ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Altceva îi captează însă atenția. Atitudinea amorțită a publi cului. Maternus a terminat de mult. Pe scenă se află acum Iu nius Gallio, care recită o pledoarie mai veche. O cuprinde indignarea. Ce stau așa, ca niște surdomuți? Poate că elocința plictisește uneori, când e prea multă, deși e o lucrare desăvârșită, dar cum de nu deschide nici unul gura, nu mișcă o mână, nu se ridică în picioare? Dacă nu ca să aplaude, măcar de prea multă ședere. Simte o smucitură ușoară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de organizare a unui text ca mijloc de influență, iar retorica poetică investighează mijloacele stilistice de influență. De asemenea, se mai poate vorbi despre retorică aplicată la diferite domenii ale cunoașterii umane: filosofie, politică, educație, religie, ecologie, justiție. Pentru arta elocinței, însă, discursul rămâne un eveniment comunicativ unic, al cărui impact poate fi analizat prin intermediul tehnicilor și mecanismelor argumentative, ideatice, textualiste sau stilistice. O altă știință preocupată de fenomenul discursivității, având totodată și unele rădăcini retorice, este pragmatica. Aceasta are sensul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
Leandro Alem și Tucumán. Ah, preadevotata și nestatornica Madame Hsin! În timp ce cu ochiul drept plânge moartea amicului, cu stângul trebuie să râdă, ca să-i scoată din minți pe marinari. Dar, vai mie, să nu vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
domnia voastră veți prefera un compte rendu Întocmit de mine, numai nervi, mușchi și oase, puhavelor metafore ale clientului meu. Domnul Shu T’ung și-a recăpătat glasul și a continuat molcom: Copiosul coleg al domniei voastre glăsuiește cu tot atâta elocință ca și oratorul care se fudulește cu dublul său șir de dinți din aur. Reînnod șirul Îndrăcit al istorisirii, ca să vă fac cunoscută o uriașă platitudine: așijderea soarelui, care vede tot și se ascunde În spatele propriei sale străluciri, Tai An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am pus cot la cot nainte dă unu și-am rămas lipiți până-n cinci. Tăcerea Împunătoare, care făcea pregnant mestecatu lu ăia cinci, ne-a făcut pe toți să tacem. Odată umplat burdihanu, Monsenioru s-a pus pă perorat. Cu elocința care o trasmite amvonu, i-a propus lu Locarno alba mână a lu Cufărașu, care, bașca averea-i propie, Îndăstul dă babană, primea ș-un munte dă salar În Avenida Alvear. Verigile o să le cumpere Cufărașu, iar el o să celebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a apropiat cu grijă de zona în care flana italianul și a căutat pe cineva cunoscut care să-l prezinte. Era o lume pestriță, nicidecum dintre aceia care erau obișnuiții casei. În treacăt salută un profesor de filosofie, admirat pentru elocința și mai ales pentru ideile sale, duse la extremitatea severității morale, mereu înconjurat de un public feminin aflat într-un soi de transă extatică, din fericire mai întotdeauna tăcută, schimbă o vorbă cu un scriitor apropiat de cercul regenței, gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care nu avea intenția să le execute vreodată, dar care erau singurele flori de stil la acest om sever. Eram atent și mirat. În Moldova, în munte și în Ardeal, niciodată nu mi-a fost dat să surprind o elocință asemănătoare. Oamenii din locurile înalte păstrează o discreție remarcabilă în raporturile lor verbale; fraza lor e înflorită altfel, în armonie cu linia munților, cu limpezimea apei și a cerului. Aici, în bălți, Dunărea amestecă toate aluviunile; la țărmul ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucît trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntîmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decît modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație anostă peste care am dat acum În carnetul meu, Întocmai cum mi-o notasem acolo, pe un spațiu de cîteva alineate, era atît de densă, Încît, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
proiect de lege ce ați luat inițiativa a propune, nu face decât să urmeze impulsiunile inimii sale, ca și impulsiunea națiunii sale. Cari sunt impulsiunile inimii noastre, fiecare din dv. o simte; acei cari au vorbit, le-au expus cu elocință; și fiecare din noi, membri ai guvernului, ca români, nu poate să aibă decât aceleași simțiminte. A le repeți, ar fi de prisos; dv. le-ați exprimat așa de bine încât noi, ca români, nu putem decât să ne asociem
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și își șantaja familia fără de nici un scrupul. Mic animal cu instincte tot atât de simple ca ale unor anume insecte sau anume plante periculoase. Lina nici nu vroia să-și aducă aminte de ziua aceea. Fusese la Prundeni un scandal pe care elocința redusă a bunei Lina nu era in stare să-1 reproducă. Doru o chemase desperat prin telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care pică și lasă o alveolă nouă. Dar trupul sufletesc e încătușat în făptură și, ca să se împărtășească, străbate delicioasa ei învelitoare, de aceea acum Mini își simțea mâinile nerăbdătoare să țină alte mâini în ale ei, ca să ajute astfel elocința gângavă și tandră a povestirei ei: - Să fi văzut tu azi la Hallipi. . . 102 103 VI Toată noaptea, pe sghiabul ferestrei, unde florile se răcoreau în vase, picuratul, torentele alternate ale ploaiei însoțiseră somnul lui Mini, în care sta trează
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unei rupturi între noi și cei ce ne înconjoară (sau pe care îi înconjurăm), determină serioase dificultăți de comunicare. Și la urmă tot noi ne enervăm că nu suntem înțeleși! Continuatorii sofiștilor sunt avocații. Măcar de-ar avea tot atâta elocință. ٭ Individului aflat într-o profesie intelectuală creierul nu-i mai aparține; el lucrează astfel cu cea mai personală parte a lui. Dumnezeu a dat omului cuvântul spune Biblia. Ființa a dat omului rostirea spune Heidegger. Un morman de cărți scrise
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucât trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntâmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decât modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație anostă peste care am dat acum În carnetul meu, Întocmai cum mi‑o notasem acolo, pe un spațiu de câteva alineate, era atât de densă, Încât, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
față, să ocupe tot spațiul sonor, să nu lase loc pentru alții. La unii asta ține câteodată până toamna, până le cad frunzele sau chiar și mai târziu. Eu însumi la o vreme, când se ivea Incitatoarea, lăsam frâu liber elocinței. și chiar și atunci când mă simțeam penibil, când mi se făcea și greață de mine, tot îmi găseam o scuză... De aceea, poate, Ioachim și-a dat drumul la motor. Vorbea frumos, avea un glas melodios și cald... La început
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
este un noroc." Doctorul răspunse că era un noroc, fără îndoială, și că trebuia doar sperat că nevasta i se va vindeca. ― A! făcu Grand, înțeleg. Și pentru prima oară de când Rieux îl cunoștea, a început să vorbească ușor, cu elocință. Deși își mai căuta și acum cuvintele, reușea aproape tot timpul să le găsească, parcă s-ar fi gândit de mult la ceea ce tocmai spunea. Se însurase foarte de tânăr cu o fată săracă de prin împrejurimi. Tocmai pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ridice: Cum de l-ai recunoscut pe imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui, Înainte de a-l aduce acasă la cadiul nostru. — Bine ai făcut! Dacă răzmerița ar fi continuat, s-ar fi ajuns la vărsare de sânge. Vino, așadar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
păcat ușor, aproape o cochetărie; dar ideea că el Își asumă sarcina de a-și consemna versurile, În modul cel mai serios de pe lume, Într-o carte Înconjurată de mister, iată ce uimește și neliniștește o poete să consacrată normelor elocinței. Omar pare jenat; Djahane este nedumerită: — Ai putea să-mi citești câteva versuri? Khayyam nu vrea să continue discuția. Voi putea să ți le citesc pe toate Într-o zi, când le voi considera demne de a fi citite. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vîrstă cînd cunosc, poate, toate consecințele la care face aluzie răspunsul lui Oedip. Olimpul Cum bine a zis un grec, observa un filosof, oamenii ne Învață să vorbim, iar zeu să tăcem. Trebuie făcută o excepție pentru Hermes Zeu al elocinței, Hermes era de asemenea și patronul negustorilor și călătorilor și chiar al escrocilor. Deși nu văd ce legătură poate exista Între aceste tagme. El este, după expresia lui Horațiu, „elocventul nepot al lui Atlas”. Dar, probabil, atributul cel mai plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]