3,447 matches
-
maxime prin mecanismele bine unse ale unui scenariu pseudomistic. Evaluate în bloc, aceste vechi disfuncții arată limpede că nici acum, după zece ani, societatea românească nu s-a eliberat încă din captivitatea acelui fenomen pervers și degradant numit Cîntarea României. Elogiul ipocrit al ,,puterii de creație a poporului", localizarea acesteia în oricare altă parte, însă în nici un caz în spațiul profesionist, cu alte cuvinte contrapunerea talentului frust, vopsit strident etnic și ideologic, muncii de creație calificate și sistematice, clamarea unicității, a
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
pusă în valoare, cu meditația nostalgică asupra inocenței pierdute și a timpului devorator care înseamnă moarte, cititorul va avea singur prilejul să constate. Vom adăuga doar că erudiția într-un asemenea domeniu capată o aură halucinatorie, de scriere borgesiană, iar elogiul nisiparniței (ca semn iconic nu doar al curgerii, ci al dualității temporale timp liniar/timp ciclic, și psihologice, amintire/ speranță) devine o pledoarie indirectă pentru revrăjirea lumii. Acestea sunt doar cîteva aspecte ale strălucitului eseu al lui Ernst Jünger; de
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
preajmă. Slavă Domnului, Normalitatea exista! A doua zi, la reluarea festivalului, parcă toată suflarea cinefilă se adunase - culmea - nu într-una din sălile imense ale Cineplexului Odeon, ci într-una minusculă, cam cît fostul Cinema Doina din București, să vadă Elogiul dragostei de promotorul noului val, căruia Cinemateca Ontario i-a consacrat în această toamnă retrospectiva "Godard for Ever", reiterîndu-i maxima platoniciană potrivit căreia "Cinematograful nu este o reflecție a realității, ci realitatea acestei meditații". Acest film al celui ce a
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
ediție care include alte două texte, Despre vin și hașiș și Un opioman. în loc de orice alt comentariu la o carte mult comentată, un pasaj, ales aproape la întîmplare, în traducerea Gabrielei și a lui Constantin Abăluță în care Baudelaire face elogiul opiului și al hașișului, ca mijloace de a provoca visul: De altfel, această stare unică și încîntătoare unde toate forțele se echilibrează, unde imaginația, oricît de mirific puternică, nu atrage după sine simțul moral în aventuri periculoase, unde sensibilitatea delicată
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
o latură "umbroasă": "Sînt în întinsul cărții și unele evidente exagerări în judecățile criticului, presînd de obicei "în sus", mai ales cînd e vorba de poeți și prozatori. Prea des e folosit în încheieri calificativul "important", înlocuit altă dată de elogii mai puțin circumstanțiale. Proza lui Baconsky, "într-o măsură mai mare decît poezia (...) îi asigură (...) un loc de primă mărime printre scriitorii români de după război"". Dar iată și o exagerare presînd "în jos". Istoria literaturii române de I. Negoițescu e
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Nu spun că tălmăcirile lui I. Constantin n-ar putea fi "înghițite" cu un oarecare efort. De ce să umblăm însă cu jumătăți de măsură? Se vor găsi câțiva care îl vor lăuda ca pentru un important act de cultură, apoi elogiul va consolida meritele abstracte ale traducătorului care, în realitate, n-a făcut decât să mortifice versurile unui poet de seamă.". Un an mai târziu (la pagina 238), Victor Felea pleacă de la lectura unui interviu dat de mine revistei "Argeș" pentru
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
unii poeți din perioada lor de noviciat artistic. Unele reviste din provincie sunt totuși apreciate la justa lor valoare după cum ar fi Pagini literare de la Turda, pentru serioasa pregătire intelectuală, mai ales filosofică, a colaboratorilor. Vieții Românești i se aduc elogii, îndeosebi pentru trecutul ei istoric și, de asemenea Revista Fundațiilor Regale este lăudată pentru structura ei bine organizată precum și pentru valoroasele ei colaborări. O săgeată destul de ascuțită este îndreptată împotriva seriei din 1938-1939 a Universului literar, amintindu-se redacției că
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
al Răului ascendent? Dan Damaschin se vrea martorul unui atare timp al Răului exaltat, paroxistic, pe care-l caligrafiază cu un tragic fior încercînd a-i capta esența din capul locului, chiar prin titlurile poemelor, granule ale sumbreții fără scăpare: Elogiul zădărniciei, Les puissances des ténèbres, Starea de plîns, Apoteoza Răului, Pustiitorul, Agonie, Atotsfîrșitul. Sau asumîndu-și rolul de herald al nimicirii, prin acest vers-deviză: "Că o solie a ireparabilului sosește poetul". Un prim aspect al acestei solii care poartă mesajul tenebrelor
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
al unei "Românii eterne", "sătești", nu doar opus Occidentului, ci și superior acestuia. Un soi de protocronism avant la lettre? Mai curînd, spre a nu exagera, o joncțiune cu poziția tradiționalistă a unor Blaga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu. Obiectul elogiului său devine "măsura" românească, valoroasă prin nota sa elegiacă, fatalistă: "Și cîtă deosebire între măsura noastră, nițel tînguitoare și biblică, măsură care-și cunoaște limitele, și cealaltă, mediteraneeană, rațională, lucidă - suficientă". Măsura noastră, liberă, spontană, ar fi "mai angajată în
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
pe o categorie strict estetică, generală și abstractă, ci stabilește în permanență conexiuni cu sfera eticului, insistă asupra ideii de responsabilitate și de examen al conștiinței, asupra tribulațiilor personajului tragic în lumea devenită o închisoare, face, în ultimă instanță un elogiu sui-generis al speranței acolo unde nu mai este nimic de sperat. În plus, o discuție despre vină, astăzi, ne duce cu gîndul nu numai la eroii paradigmatici ai tragediei dintotdeauna, precum Oedip, Antigona, Iov, Hamlet, Ivan Karamazov, Joseph K., ci
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
s-a supus legii nescrise a Hadesului și l-a înmormîntat pe fratele său." Sînt pagini în care conceptele de "vină", "culpabilitate", "păcat" (niciodată perfect suprapuse) sînt străbătute de un suflu vital puternic, luciditatea este dublată de elanul participativ, iar elogiul vieții, al existenței "trăite uman, între oameni, nemaculate de crima care îl contaminează și îl izolează pe făptaș în deșertul ei", cînd nu dezvăluie credința într-un ideal, trădează nostalgia după pierderea lui. Conștiința, suferința, vina compun o lume a
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
unei bogății de care sîntem mîndri", oferindu-ne prilejul a pipăi "cu emoție și încîntare realizările, multă vreme neștiute și nedrămuite de critica estetică, ale sufletului popular"! Sau și mai categoric: "Cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc". Evident, Blaga se situează într-un orizont filosofic european, apropiind, ca filosof al culturii, apriorismul kantian, pe care l-a înavuțit cu o sumă de categorii deduse dintr-o matcă
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
de tot felul de ,,croșete", moștenite din regimul trecut. Aceste fapte și încă altele, la fel de importante, constituie subiectul săptămînal al Cronicii edițiilor din România literară și al unor cărți precum Interpretări sau Actualitatea clasicilor. Fiecare articol conține, în principal, un elogiu care nu este niciodată de circumstanță (avînd în vedere dificultățile amintite mai înainte), dar și un capitol, adesea foarte consistent, de observații, amendînd sever lipsurile sau, cum le numește Z. Ornea, ,,slăbiciunile" edițiilor în discuție. Criticul vorbește mereu despre stăruința
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
încît nimic mai firesc decît frecventele referiri ale lui Z. Ornea la calitatea edițiilor analizate și a autorilor lor; înțelegerea, cuvintele de caldă apreciere, punerea în evidență a erudiției filologice, a travaliului, scrupulul profesional, competența, rigoarea, eficiența, perseverența constituie un elogiu al activității editorului (,,munca aceasta e una efectivă de eroism și nu poate fi, cu oricît ar fi recompensată, răsplătită cu adevărat"), știind bine că domeniul, pe care l-a controlat autoritar cîteva decenii bune, pierde mai repede aderenți decît
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
în paginile acestor cronici se simte distinct căldura unui flux al amintirii, o ,,înfiorată nostalgie reculeasă" (care înconjoară ,,relicve sentimentale" - cărți, desigur! - și figura unui prieten, numit ,,antifascistul meloman"), dînd o turnură narativă textelor al căror obiectiv major rămîne, firește, elogiul muncii editorului.
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
la o amplă prezentare apologetică în Jazz Forum) mi-a trimis prin e-mail o splendidă rememorare a felului cum îl cunoscusem noi pe maestru. Precis o voi utiliza în viitoarele mele sinteze despre evoluția muzicii-simbol a secolului abia încheiat. Merită elogii inițiativa României literare de a consacra un spațiu special acestei sărbători a jazzului românesc (altminteri, presa noastră culturală își menține inapetența față de manifestări artistice de maximă creativitate și "sincronism" cu evoluțiile la vârf pe plan mondial: jazzul și coregrafia). Dacă
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
de orice valoare. Au fost, cu toate acestea, lăudate în cor și în orice împrejurare de către o critică encomiastică. Și chiar dacă, spre sfîrșitul vieții scriitorului, nimeni nu mai vorbea despre Mitrea Cocor, G. Călinescu îi făcea octogenarului, la Academie, un elogiu delirant, publicat apoi ca prefață la ediția bibliofilă. S-a întîmplat după moarte cu Sadoveanu ce s-a întîmplat și cu alți scriitori decretați clasici în viață în timpul comunismului: a fost dat uitării atît de către editori, cît și de către critici
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
care-l face să construiască din reziduurile lingvistice o imagine cutremurătoare". Simptomatic, în însemnările intitulate Divagări utile, întîlnim un Bacovia conștient de valoarea sa. Poetul copleșit de discreție, ros de o rea conștiință, alienat, marginalizat, nu ezită a-și adresa elogii: "Eu sînt Dumnezeul și judecătorul meu". Sau: "George Bacovia, artist înmormîntat și nemuritor în același timp". Sau: "Un fenomen din naștere... superior oamenilor". Creația a fost steaua polară a lui Bacovia, inalienabilă într-un univers șubred, enigmatic, pîndit de goluri
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
transmită semnale că oamenii nu se pot transforma decît la suprafață. Așa se poate citi, cred, discursul lui Tudor Arghezi rostit în 1960 la Ateneu. Nu poate trece neobservată finețea cu care metonimia salvează de la ridicol conținutul. Nu se face elogiul partidului, ci un fel de compunere mai degrabă ermetică, în jurul unui simbol: secera și ciocanul. Citit fără referent, textul nu-l face de rușine pe Arghezi, iar dacă reușim să-l citim în cheie ironică, efectul e delirant. Iată ultimele
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Gheorghe Grigurcu Noi, scriitorii de azi, trebuie să reînvățăm un cuvînt mai vechi care a marcat începutul literaturii moderne. Monosilaba: NU. Cea mai mare misiune a cuvîntului este elogiul Ființei. Dar mai întîi este necesar să deprindem a spune NU!" Octavio Paz Bujor Nedelcovici își recunoaște trei etape ale exilului. Primul exil, interior, a durat 12 ani, fiind stigmatizat de "munca de jos" și prelungit de interdicția de publicare
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
Gheorghe Ceaușescu Cornelius Tacitus a debutat literar, publicând elogiul funebru al socrului său, Iulius Agricola, celebru comandant roman, cuceritor al Britaniei la sfârșitul secolului I d. Cr. În primele trei capitole ale elogiului istoricul latin descrie în formule rămase definitive tirania împăratului Domițian, în fapt el fixează pentru totdeauna într-
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
Gheorghe Ceaușescu Cornelius Tacitus a debutat literar, publicând elogiul funebru al socrului său, Iulius Agricola, celebru comandant roman, cuceritor al Britaniei la sfârșitul secolului I d. Cr. În primele trei capitole ale elogiului istoricul latin descrie în formule rămase definitive tirania împăratului Domițian, în fapt el fixează pentru totdeauna într-un stil lapidar atât de caracteristic lui caracteristica oricărei tiranii. Nu vreau să comentez aici textul, ci să relev un singur aspect care
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
semnului pe care-l am, din copilărie,/ pe frunte" (Mă simt în continuare foarte departe). Să urmărim acum drumul către regăsirea iubirii, supusă unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă bunul sentiment printr-un elogiu franciscan, care include, în cutele sale caligrafice, factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal. O iubire aprofundată strălucește prin jerbele exaltatelor enumerări
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
continuare foarte departe). Să urmărim acum drumul către regăsirea iubirii, supusă unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă bunul sentiment printr-un elogiu franciscan, care include, în cutele sale caligrafice, factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal. O iubire aprofundată strălucește prin jerbele exaltatelor enumerări: "Laudă ție, obsesie blondă a morții. Laudă florilor înalte/ ale fînețelor, dar
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
angajat la BBC), el nu s-a simțit în elementul lui. A fugit de acolo, cu o nerăbdare care trăda o intempestivă inaderență. Ecourile reacției alergice de atunci au rămas până și în versuri. Iată, ca exemplu, poemul La Londra, elogiu ironic, intenționat pueril al modului de viață londonez: " La Londra, domnilor, ce aer/ ce spleen, ce străzi și ce confort/ ce lume bună, ce metrouri/ ce mirodenii din import!// portarii toți știu să se poarte/ nu vezi o scamă pe
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]