20,703 matches
-
cinematografice mai puțin cunoscute marelui nostru public și-au prezentat oferta prin Săptămâna Filmului Finlandez (8-12 octombrie) - care ne-a tentat cu Femei în oglindă, adică filme realizate în ultimii ani de regizoare finlandeze despre femei finlandeze - iar Istoria Filmului Elvețian, derulată la Cinemateca Română, ne-a propus să urmărim, timp de șapte luni (octombrie 2000 - aprilie 2001), 28 de opere reprezentative pentru cinematografia helvetă. Desigur, de la acest regal cinematografic nu puteau lipsi două cinematografii de mare tradiție și foarte apreciate
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
Pavel Șușară (doi artiști elvețieni de origine română) I. Georges Tzipoia Fiu al pictorului Alexandru Țipoia, Georges Tzipoia s-a născut la București, în anul 1945. Este absolvent al Intitutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu" din București, clasa prof. Traian Brădean. Din 1982 se stabilește
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
grup, apoi se stabilește în Elveția, la Geneva. Aici desfășoară o bogată activitate artistică, organizează numeroase expoziții personale și participă la importante manifestări colective. Expune, de asemenea, în Franța, în Canada, în Germania etc. Se implică efectiv în viața artistică elvețiană, în intervalul 1988-1999 fiind ales președinte al Societății pictorilor, sculptorilor și arhitecților elvețieni din cantonul Geneva. Cu prilejul unei expoziții colective, este prezent pe Canalul de televiziune ARTE, în cadrul emisiunii Metropolis. Figurează, de asemenea, în dicționare și repertorii care privesc
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
artistică, organizează numeroase expoziții personale și participă la importante manifestări colective. Expune, de asemenea, în Franța, în Canada, în Germania etc. Se implică efectiv în viața artistică elvețiană, în intervalul 1988-1999 fiind ales președinte al Societății pictorilor, sculptorilor și arhitecților elvețieni din cantonul Geneva. Cu prilejul unei expoziții colective, este prezent pe Canalul de televiziune ARTE, în cadrul emisiunii Metropolis. Figurează, de asemenea, în dicționare și repertorii care privesc arta elvețiană contemporană, precum și în Dictionnaire biographique de l'Art Suisse du XV-ème
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
intervalul 1988-1999 fiind ales președinte al Societății pictorilor, sculptorilor și arhitecților elvețieni din cantonul Geneva. Cu prilejul unei expoziții colective, este prezent pe Canalul de televiziune ARTE, în cadrul emisiunii Metropolis. Figurează, de asemenea, în dicționare și repertorii care privesc arta elvețiană contemporană, precum și în Dictionnaire biographique de l'Art Suisse du XV-ème siècle jusqu'à nos jours. Prin structura sa intelectuală și prin natura sensibilității sale, Alexandru Trifu este un cercetător în spațiul picturii și al vizualității, în general. Creația artistică
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
mereu revizuită de autorul ei, conștient de gravitatea temei și de naivitatea pretențiilor de a o putea epuiza într-o singură viață. Pe de altă parte, pentru publicul mai mult sau mai puțin avizat din România de astăzi, cartea scriitorului elvețian poate constitui, chiar pornind de la titlu, o provocare. Iubiriea și Occidentul e o sintagmă care trezește promisiuni confuze și nostalgii vagi, îți amintește, aici, la porțile orientului, de mirajul occidentului și mai cu seamă, te îmbie la lectură, te invită
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
pe neașteptate, Auric, vorbeam despre Zürich, se opri strîngînd din buze și lipindu-și de piept cărțile și hîrtiile pe care le avea asupra lui: "Ce dezamăgire, totuși, dacă Tzara ăsta pe care-l așteptăm nerăbdători ar fi un groaznic elvețian, provincial și zgomotos." De decepția cu pricina ne temeam toți, dar nu pe ea o resimțirăm la primul contact. Finețea în toate cele este aceea prin care Tzara se salvează, se justifică. Nici chiar astăzi nu văd ce i s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
Viorica Bucur Totul funcționează cu precizia unui mecanism bine pus la punct - evident, de ceasornic elvețian! - și conform unui tipic - poate monoton prin repetare, dar reconfortant prin rigoare și corectitudine. În ultima decadă a primei luni din an, timp de o săptămână - mai exact, de marți până duminică - are loc în Elveția, începând din anul 1966
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
exact, de marți până duminică - are loc în Elveția, începând din anul 1966, o manifestare intitulată "Zilele cinematografice de la Solothurn" - în concepția organizatorilor ea e "un atelier, un spațiu al întâlnirilor, un loc de sensibilizare și de lobbyng în favoarea filmului elvețian", iar în ochii participanților, cineaști și public cinefil, un adevărat festival național. Anul acesta, ediția a 36-a Solothurner filmtage s-a desfășurat între 23 și 28 ianuarie 2001, și în cadrul ei - așa cum ne-am obișnuit în ultimii patru ani
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
public cinefil, un adevărat festival național. Anul acesta, ediția a 36-a Solothurner filmtage s-a desfășurat între 23 și 28 ianuarie 2001, și în cadrul ei - așa cum ne-am obișnuit în ultimii patru ani - au fost anunțate și "Premiile cinematografului elvețian" pe anul 2000. Astfel cel mai bun film elvețian de ficțiune se numește "Azzurro", conform deciziei juriului din care a făcut parte și regizorul Marcel Gisler, câștigător acum doi ani al acestui premiu (nu doar onorific, ci în valoare de
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
a 36-a Solothurner filmtage s-a desfășurat între 23 și 28 ianuarie 2001, și în cadrul ei - așa cum ne-am obișnuit în ultimii patru ani - au fost anunțate și "Premiile cinematografului elvețian" pe anul 2000. Astfel cel mai bun film elvețian de ficțiune se numește "Azzurro", conform deciziei juriului din care a făcut parte și regizorul Marcel Gisler, câștigător acum doi ani al acestui premiu (nu doar onorific, ci în valoare de 50.000 franci elvețieni) cu "F. est un Salaud
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Astfel cel mai bun film elvețian de ficțiune se numește "Azzurro", conform deciziei juriului din care a făcut parte și regizorul Marcel Gisler, câștigător acum doi ani al acestui premiu (nu doar onorific, ci în valoare de 50.000 franci elvețieni) cu "F. est un Salaud!" (F. este un ticălos!). "Azzurro" a plăcut și, mai mult, a emoționat inimile sensibile prin povestea sa (istorisită cinematografic simplu, direct, coerent): călătoria unui bătrân - Giuseppe (75 de ani) - și a nepoțelei lui - Carla (7
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
perfect și stoarce lacrimi: cunoscutul și apreciatul actor italian Paolo Villaggio (nominalizat, de altfel, la categoria "Cel mai bun actor") și micuța Francesca Pipoli, un adevărat copil minune. Realizatorul - Denis Rabaglia, 35 de ani, născut la Martigny, cu dublă naționalitate elvețian și italian - a fost prezent cu acest film anul trecut la Cannes (secțiunea "Quinzaine de réalisateurs", "Azzurro", fiind considerat atunci drept film italian. Situația este într-un fel similară, cu cea a filmului "Pane e tulipani" - principalul contracandidat la titlu
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
cu acest film anul trecut la Cannes (secțiunea "Quinzaine de réalisateurs", "Azzurro", fiind considerat atunci drept film italian. Situația este într-un fel similară, cu cea a filmului "Pane e tulipani" - principalul contracandidat la titlu de "Cel mai bun film elvețian de ficțiune", regizat de Silvio Soldini, cineast elvețian din Milano; filmul a fost cunoscut publicului nostru anul trecut cu ocazia "Zilelor filmului italian" la București și, de altfel, nominalizat la "cel mai bun film european" el a reprezentat... Italia. Dacă
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Quinzaine de réalisateurs", "Azzurro", fiind considerat atunci drept film italian. Situația este într-un fel similară, cu cea a filmului "Pane e tulipani" - principalul contracandidat la titlu de "Cel mai bun film elvețian de ficțiune", regizat de Silvio Soldini, cineast elvețian din Milano; filmul a fost cunoscut publicului nostru anul trecut cu ocazia "Zilelor filmului italian" la București și, de altfel, nominalizat la "cel mai bun film european" el a reprezentat... Italia. Dacă mai adăugăm că, la ediția de anul trecut
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Léa Pool, regizoare născută în Elveția, dar a cărei carieră este, esențialmente, canadiană - atunci e clar că organizatorii ar trebui să modifice criteriile de selecție pentru a nu ajunge să atribuie premii unor filme din ce în ce mai puțin reprezentative pentru producția cinematografică elvețiană. De altfel, conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată de filme și regizori francezi, dar și de problematica foarte
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
clar că organizatorii ar trebui să modifice criteriile de selecție pentru a nu ajunge să atribuie premii unor filme din ce în ce mai puțin reprezentative pentru producția cinematografică elvețiană. De altfel, conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată de filme și regizori francezi, dar și de problematica foarte franțuzească (participarea elvețiană fiind la nivel de peisaje și, evident, de bani): "Les destinées sentimentales
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
selecție pentru a nu ajunge să atribuie premii unor filme din ce în ce mai puțin reprezentative pentru producția cinematografică elvețiană. De altfel, conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată de filme și regizori francezi, dar și de problematica foarte franțuzească (participarea elvețiană fiind la nivel de peisaje și, evident, de bani): "Les destinées sentimentales", regia Olivier Assayas - povestea lui Jean - fost pastor, devenit
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată de filme și regizori francezi, dar și de problematica foarte franțuzească (participarea elvețiană fiind la nivel de peisaje și, evident, de bani): "Les destinées sentimentales", regia Olivier Assayas - povestea lui Jean - fost pastor, devenit fabricant de porțelan - și a Paulinei - predestinate sentimental să se întâlnească și să conviețuiască mai bine de trei decenii
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
în regia lui Claude Chabrol. Un film narat cu o desăvârșită artă a nuanței, acumulării detaliilor și tensiunii psihologice - un thriller domestic, distins de curând cu Premiul Louis Delluc. Desigur, însă, la Solothurn s-au văzut multe și bune filme elvețiene. Să amintim interesanta retrospectivă dedicată celor 30 de ani de concurs de animație, găzduiți începând cu 1971 de "Zilele cinematografice" de la Solothurn. 46 de autori, 36 de opere - un recul istoric pentru a fi pregătite descoperirile tehnice, stilistice, tematice ale
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
a mai oferit Solothurn-ul anul acesta o retrospectivă: "Marcel Hoehn, T& C Film". Fondată în mai 1976, societatea independentă T & C Film AG (T de la televiziune și C de la cinema) este producătoarea unora dintre cele mai importante titluri ale filmului elvețian, documentar sau de ficțiune: de la "Die Schweizermacher" (1978) a lui Rolf Lyssy - cel mai mare succes de public al cinematografiei elvețiene din toate timpurile - un film ironic și autoironic despre dificultatea de a deveni elvețian, când nu este, dar și
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Film AG (T de la televiziune și C de la cinema) este producătoarea unora dintre cele mai importante titluri ale filmului elvețian, documentar sau de ficțiune: de la "Die Schweizermacher" (1978) a lui Rolf Lyssy - cel mai mare succes de public al cinematografiei elvețiene din toate timpurile - un film ironic și autoironic despre dificultatea de a deveni elvețian, când nu este, dar și de a fi elvețian, atunci când, deja, este -, la documentarul - inițiere în medicina tibetană " Das Wissen vom Heilen" de Franz Reichle sau
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
mai importante titluri ale filmului elvețian, documentar sau de ficțiune: de la "Die Schweizermacher" (1978) a lui Rolf Lyssy - cel mai mare succes de public al cinematografiei elvețiene din toate timpurile - un film ironic și autoironic despre dificultatea de a deveni elvețian, când nu este, dar și de a fi elvețian, atunci când, deja, este -, la documentarul - inițiere în medicina tibetană " Das Wissen vom Heilen" de Franz Reichle sau fabula modernă despre copiii dispăruți de acasă - "Vollmond" de Fredi M. Murer, film premiat
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
ficțiune: de la "Die Schweizermacher" (1978) a lui Rolf Lyssy - cel mai mare succes de public al cinematografiei elvețiene din toate timpurile - un film ironic și autoironic despre dificultatea de a deveni elvețian, când nu este, dar și de a fi elvețian, atunci când, deja, este -, la documentarul - inițiere în medicina tibetană " Das Wissen vom Heilen" de Franz Reichle sau fabula modernă despre copiii dispăruți de acasă - "Vollmond" de Fredi M. Murer, film premiat la Montréal. Și, nu în ultimul rând, filmele lui
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Z. Ornea René de Weck, născut în Fribourg în 1887, era un scriitor elvețian, cu un doctorat la Paris. În 1933 e numit ambasador al Elveției la București, reprezentînd aici și Grecia și Iugoslavia. Se adaptează repede în capitala României, întreținînd bune relații cu lumea intelectuală aleasă și cu cercurile democratice. Mihai Ralea, Ghelmegeanu
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]