2,447 matches
-
poet este un flash fabulativ, un traseu enigmatic al nemișcării ce mimează mișcarea. Impresionează mai mereu harul mimului de a face din minciuna lui adevăr și din renunțarea lui un simulacru de bucurie. Structura "fabulei" este de fiecare dată originală, emblematică nu doar pentru o stare, ci pentru o atitudine conform căreia orice se poate compara cu orice, se poate aduna orice cu orice și rezultatul rămâne cel scontat de mim, mereu același: marea fabulă este teroarea istoriei umane, spasmul minciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare supremă, își rostește amenințările. "Cavoul", "sarcofagul", "cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
urmă, nici un semn. De altfel, orice poet care se respectă este un pedagog al morții, ne învață cum să murim, de câte ori într-o viață și în ce moduri posibile. Genialul vers eminescian "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" este emblematic pentru o întreagă mentalitate. Emil Botta adoptă un ton șăgalnic, voit minimalizator, pentru că i se pare a fi găsit astfel o portiță firavă, dar accesibilă, în templul somptuos al morții, prin care se poate furișa ilicit, aducându-i un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aruncă în desuet și pulverizează în deplorabil întreg universul. Limbajul obiectelor provoacă o "ruptură de sistem" (Carlos Bousoño), transgresând codurile obișnuite pentru a ajunge la un alt limbaj, etern, al poeziei lor imanente. Lucrurile au culoarea eternității" este un vers emblematic din poezia Episod. Alăturat versului " Lucrurile s-au îmbătat cu nectarul plictiselii" (Un domn bine) ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva există totuși un regizor al acestui spectacol cosmic, dacă o privire din exterior nu poleiește pe ascuns totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor. PROZA ENIGMELOR MĂRUNTE În jurnalul său, Katherine Mansfield ipostaziază emblematic diversele dimensiuni ale universului domestic, ale acelui spațiu pe care și-l creează ea însăși privilegiat, înconjurându-se cu minuțiozitate de lucruri care să-i stimuleze privirea și să-i confere confortul spiritual pentru a-și putea zămisli lumile ficționale
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
destinul. Nu mă treziți, vorbiți, vă rog, în șoaptă. Tonalitatea profund pesimistă a liricii lui Leopardi, culminând cu strigătul: "E funesto à chi nasce il di natale", își află antidotul în dizolvarea senină a sufletului în pacea nemărginirii din poemul emblematic, Infinitul poezie care semnează un moment de depășire senină a suferinței și mizeriei acestei existențe unde absurditate și "noroi este totul". Astfel, refugiul în natură îl face pe poet să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși, pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. Neliniștea luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Tema celui mai profund dintre pictori, Rembrandt, este suferința. Starea filozofică a suferinței a creat arta lui Van Gogh, încheiată cu tabloul Stol de corbi deasupra unui lan de grâu, prefață imediată la autoliza pictorului, al cărui cuvânt ultim apare emblematic pentru condiția umană: "La tristesse durera toujours"tristețea o să dureze pururi. În muzică, meditația asupra suferinței metafizice este excepțional exprimată de părțile lente din concertele pentru pian ale lui Mozart, mai ales concertele 21 și 27. Filozofie a suferinței este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
universală și, desigur, propria mitopee pentru culturi cum sunt cea indiană sau chineză. Mitul, basmul, conțin și dezvoltă simbolurile fundamentale ale onto-axiologiei umane în drumul spre a accede la valorile eterne. Marii creatori din toate timpurile și-au luat modele emblematice din această mitologie: de pildă, miturile privind pe Prometeu Apollo, Dionysos sau Orfeu, revin constant în creațiile lor, de la autorii greci și până la Beethoven și Goethe, Nietzsche și Rilke. Poezii precum Ghilgameș la babilonieni, sau Miorița la români, exprimă constanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rolul personajului. „Am stat într-o cameră de hotel din Londra timp de o lună. M-am închis pur și simplu. Mi-am făcut un jurnal și am experimentat diferite voci. Era important să găsesc o voce și un râs emblematice. Am ajuns în final pe tărâmul unui psihopat - o persoană care are foarte puțină considerație sau deloc pentru faptele sale. The Joker este un sociopat, un clovn criminal cu sânge rece, iar Chris mi-a dau frâu liber. Ceea ce este
Jurnalul secret al lui Heath Ledger, făcut public by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72226_a_73551]
-
perspectivelor interioritate/exterioritate, reflecție/contemplație, menit să potențeze, până la manierism, sentimentul de singurătate. Retorica minimalistă, esențializată, lasă vaste spații albe în care poezia se naște cu ajutorul complice al inteligenței, culturii și imaginației fiecărui cititor. Șoseta cu bluesuri este un volum emblematic pentru lirica lui Gheorghe Grigurcu, atât în ce privește imaginarul, cât și formele de exprimare poetică. În poemul Cunoscutul și necunoscutul, ideea filosofică a lui Lucian Blaga, din Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este distilată în numai câteva versuri
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
structura unei maturități oglindind profilul normal al deceniilor ce îngăduiau contactul neîngrădit cu sursele de cultură. Unul dintre acești prestigioși reșapați este Pavel Chihaia. Născut în 1922, cu o copilărie modestă, nescutită de frustrări, din care a reținut, precum o emblematică amintire, plimbările prin cimitirul din Constanța,marcate de-o reverie gratuită, întrucît ne încredințează că "nu cunoșteam pe nimeni din cei înmormîntați", urmează Facultatea de litere din București, audiind și cursurile de filosofie, cu dascăli de înalt nivel, și colaborînd
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
cap. VIII din vol. II). La toate acestea, Desiderius Candid nu mai adăuga în final, internat la ospiciu, decât lehamitea, disperarea, amărăciunea, epuizarea psihică, resemnarea totală ca victimă: "întreaga rezistență spirituală a culturii noastre creștine, democratice și europene se prefigurează emblematic și premonitiv prin existența și funcționarea, la toți indicii și parametrii, a acestui ospiciu în care demența puterii cuprinse de frică încearcă să înnebunească și să ucidă revolta celor sătui de minciună, disperare și neant. Mă consider a fi centrul
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
of the Left") sau să descopere pulsiuni totalitare în ideile profesate de Hillary Clinton, promotoare a unei Americi roz-bombon, controlată de-un mecansim al "nețărmuritei perfecționări", decupat din viziunile autoritarist-fascizante interbelice. Titlul cărții sale, It Takes A Village, a devenit emblematic pentru ingerința agresivă a concepției fasciste în plin postmodernism. Nici cultul personalității lui J. F. Kennedy nu putea rămâne nesancționat în acest context, el ținând, în opinia lui Goldberg, de tradiția "teatrului politic fascist". Cultul eroilor, "omul exemplar", modelul emulativ
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
de pulverizare a discursului liric, de poezie explodată pentru a cărei unitate doar rima servește cel mai adesea drept garant. Nu mai puțin modernistă este și atitudinea poetului în fața orașului și, în genere, a civilizației și ordinii burgheze. Ilustrativă, chiar emblematică în acest sens este Capra cont-em--porană: Capra mănâncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
orbirea celor doi și șocul regăsirii prin efectul miraculos al unui filtru al iubirii pe care Brangäne (Michelle de Young), însoțitoarea prințesei l-a oferit celor doi. Schimbând potirul care ar fi trebuit să ascundă o băutură ucigașă. Filtrele, prezente emblematic încă din celebrul preludiu se insinuează în țesătura simfonică. A curs multă cerneală în legătură cu aceste farmece simbolice. Wagner s-ar fi putut lipsi de ele obținând el singur, cu arme proprii, același rezultat, notează Thomas Mann. E o ipoteză. Ca
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe un apologet al fanariotismului. Originalitatea sa remarcabilă îl face să întrevadă, dincolo de preferințele personale, valoarea emblematică a trecutului și să coboare astfel la originile romantismului european. E cel dintîi scriitor român care privește trecutul nu ca un moldovean ori un muntean aflat în prea rapidă tranziție, ci ca un romantic incurabil, care descoperă valoarea ontologică a
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Cugetări și în articolul Poezia poporală. Așa cum spuneam, fraza românească a lui Russo vizează decis registrul autohton, căutînd o "autenticitate" aproape demonstrativă. Exemplul cel mai clar este furnizat de Cîntarea României, o proză poetică pînă de curînd considerată drept operă emblematică a autorului, în realitate o compoziție greoaie și incoloră. Inspirată de artificioasa Paroles d^un croyant a lui Lamennais, compunere ce s-a bucurat de o incredibilă și nemeritată glorie europeană, poema lui Russo rămîne astăzi notabilă doar printr-o
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
vii, cuceritoare. Evlaviosul călugăr, din 1996, consilier cultural și misionar al Episcopiei Hușilor este, și la 86 de ani, trecut prin malaxorul unui regim criminal, un interlocutor cuceritor. Explicația? Ne-o spune chiar părintele călugăr, cu vorbele din popor, considerate emblematice: "Mare-i Dumnezeu!" Să ascultăm povestitorul mărturisitor și să așternem rândurile cuvenite. - Sigur am citit și eu Jurnalul fericirii de Părintele Nicolae. Minunate pagini, luminată minte, frumos caracter! Faptele s-au petrecut întocmai cum le istorisește. Neîndoios, cu talentul său
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
mai ales în titlurile jurnalistice, sînt teroare, prăpăd, coșmar, infern, calvar (de altfel, în articolul citat, Gr. Cartianu le enumeră pe cele mai multe: "ŤRomânia, sub teroarea zăpeziiť... ŤSe anunță un ger năprasnicť... ŤBucureștenii trăiesc un calvar"... "Sunt clipe de coșmarť..."). Termenul emblematic este teroare (Gr. Cartianu: "Iarna e teroarea zăpezii. Vara e teroarea caniculei. Tot așa, primăvara vom descoperi teroarea ghioceilor", ibid.). Destul de puternice sînt și prăpăd ("Vijelia a făcut prăpăd", EZ 4.01.2008), calvar ("Calvarul unei nopți de iarnă", Pro
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
Deschizînd ultima sa carte, intitulată Scena supravegheată - apărută, în această toamnă, aproape concomitent, în traducere română și maghiară - găsim aceeași formulă, chiar la început, într-un pasaj autoscopic. Aici, pentru prima oară, Banu pare să o investească cu o valoare emblematică pentru întregul său parcurs creator: "Oare ce sunt eu, dacă nu un scriitor neîmplinit și un teoretician incomplet? Mă aflu în indeterminabilul acestui interstițiu (dans le creux de l'entre-deux)... iar textele mele poartă în ele prezența acestui disconfort. Pe
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
felul de a vorbi al dictatorului, într-un mod lesne de recunoscut. În discursurile lui Ceaușescu, însoțite de gesturi divergente, defazate, pe fundalul unei rostiri destul de împiedicate și cu o pronunție particulară a lui r, cu pauze imprevizibile, apăreau formele emblematice: tutulor, tomnai, muncipiu, pretini etc. Pentru unii români, aceste forme erau proprietatea exclusivă a Conducătorului, semne ale incapacității sale de articulare corectă; mulți au fost surprinși cînd le-au întîlnit și în alte contexte, în limba veche sau populară, pentru că
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
poem. Încă o dată semnificația este dată de ceea ce nu spune poetul, de spațiul de meditație pe care fiecare cititor este liber să îl umple cu propria sa imaginație. Voi cita integral acest poem, în pofida relativei sale lungimi pentru că el este emblematic pentru arta lui Ioan Flora. El stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare zi de vară -/ aerul sticlos putea
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
Tudorel Urian Toată lumea este de acord că Mircea Horia Simionescu este unul dintre autorii emblematici pentru proza românească din a doua jumătate a secolului XX. Formula care l-a făcut celebru, "ingeniosul bine temperat" îi vine ca o mănușă acestui prozator greu de clasat pentru care fiecare nouă apariție editorială înseamnă o altă formulă stilistică
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
revista cu vădită curiozitate. Stările prin care am trecut nu sînt lesne de descris: mai întîi ne-am încruntat ne-dumeriți, crezînd că doar ni se pare, căci pe prima pa-gină ne întîmpină cu litere de-o șchioapă un titlu emblematic pentru conținutul agramat al revistei - Publicitarii viitorului -, apoi am căscat ochii mari de uimire neștiind cum să numim limba pe care o citeam - jargon de nișă, snobism lingvistic, dialect dîmbovițean? - și în fine ni s-a aplecat de tot înghițind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]