566 matches
-
Șlapac de a-și proba eficiența și versatilitatea narativă, stilul multialuziv, tipologic și semantic vorbind. Pe acest traseu al obsesiei, Alexandru are elanuri livrești spre o eminesciană vrăjitoare, cu toate fanteziile soldatului în permisie. Un Werther evazionist, timid, dar și emfatic, neînțeles în visul său de iubire și idealitate, în violent contrast cu dizarmonia istoriei, a agoniei pe câmpul de luptă. Dezertează, așadar, din climatul hidos, din textura sângeroasă a pânzelor lui Goya, tocmai când se declanșează funesta sarabandă a spintecării
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care resimțeau oamenii care îl serveau eminența acestui domeniu de preocupări decât o asemenea pildă de măreție în umilință. Russell și Wittgenstein erau profund atașați de austeritatea și transparența cristalină a demersurilor analizei, pe care o puneau în contrast cu retorica adeseori emfatică a stilului multor scrieri filozofice. Întrebându-l pe Russell cum au scris ultimele rânduri ale voluminoasei lucrări în trei volume Principia mathematica, elaborată în colaborare cu Whitehead, Wittgenstein a fost impresionat de răspunsul pe care l-a primit: „Au ajuns
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acesta face un pas înainte, inclusiv în sensul unei purificări formale. Abia atunci "liviu apetroaie mai scrie și azi câte ceva/ deși hârtia se ceartă cu el...". Așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Marea amiază, în care poetul renunță la retorica emfatică și la imagistica barocă, ostoindu-și, în schimb, marile neliniști existențiale într-o poezie curată, dar de certe profunzimi: "Astăzi a venit iar/ după-amiaza când îmbătrânesc/ (nu am apucat să vă spun/ uneori, după-amiaza, îmbătrânesc)// ...// copiii din parc îmi amintesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se dovedește în fapt un dialog cu alteritatea radicală, singura care dă substanță autentică trăirii poetice, convertind-o în epifanie. Și în Alergarea copacului roșu (Editura Junimea, Iași, 1985), climatul poetic favorizează revelațiile, căutarea de "semne" sacre și transformarea uneori emfatică a oricăror gesturi care țin de contingent, printr-un proces de valorizare sau de amplificare simbolică. Obsedat de vestirea celeilalte ordini, poetul nu ezită nici aici să practice un soi de anamorfoză care să dea sens realității naturale și celei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt, sursa reală a suferinței: "Doamne, iarăși vorbesc/ singur pe stradă, probabil că iarăși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
p.365] și cea a Parizienei, în special. Strategiile de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri de teatru"), portret (spectaculos), comportament (emfatic), receptare (epatarea spectatorului). Pariziana prezintă indici evidenți de teatralitate și invită la o receptare că o reprezentație bine montată. Creativitatea Parizienei se dezvăluie prin constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
așa, după mai bine de zece ani, Teoria estetică (prima dată în traducere englezească, acum în menționata variantă românească), am înțeles, pînă la un punct, de ce din întregul capitol dedicat de Jerry Hogle studiilor culturale atenția mi-a fost captată, emfatic, de către Theodor Adorno. Profesorul Corbea-Hoișie observă că filozoful "prismelor" dezvăluie mai degrabă o atitudine mediană, în privința autonomiei artei și esteticului, față de colegii săi "culturaliști", absorbiți mai ales după momen tul Birmingham de ideea unei suprapuneri perfecte între cultură și societate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la evaluarea... textului, căile diferite ducând la așa-numitul "kommunicatives Handlungsspiel" (Schlieben-Lange 1975: 117, Abbildung 13). 3.3. În sfârșit, nu credem că este exagerat să considerăm că, față de atenția deosebită din manuale pentru "arta literară", ilustrată prin clișee adesea emfatice, recomandate memorării, și care eșuează frecvent în așa-zisele "perle" ale absolvenților, lingvistica textului, respectiv pragmatica, pot sta și la baza unei anumite analize, a unor anumite opere literare, în liceu. Există, de altfel, opțiuni fundamentate și demonstrații convingătoare în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
intensitate această variantă stilistică 52. Am încadrat câțiva scriitori ai epocii în o a doua variantă stilistică pe care am numit-o retorică. Termenul este utilizat în toate cele trei accepții vehiculate în literatura de specialitate: demagogie, persuasiune și oralitate emfatică. În proza artistică retorismul presupune părăsirea schemei narative de bază, oglindită, la nivelul expresiei, prin alternarea excesivă a stilului indirect cu cel direct și indirect liber. O nuvelă sau un roman care se dezvoltă dominant în această direcție trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Comentariile științifice sunt topite într-o penetrantă ironie (gen Manzoni) prin care povestitorul pătrunde psihologia individuală și socială. Trăsătura stilistică dominantă a scriitorilor încadrați în a treia variantă stilistică este oralitatea. Dacă prin retorism am înțeles, în primul rând, adresarea emfatică și persuasivă către lector, accentul căzând pe receptare, oralitatea privește emițătorul artist, exprimarea cât mai "naturală" a acestuia, lipsa de emfază, plăcerea autoascultării. De obicei, are loc orientarea spre limbajul familiar sau (și) popular. În măsura talentului lor, fiecare din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
radicalizarea acestor teze îl va conduce, probabil, mai târziu, la aversiunea față de ideea de sistem teoretic). Singura practică ce pare a fi recomandată în Le Miroir de la production este aceea a negativității complete și a refuzului, deși soluția sigură, enunțată emfatic, este aceea a morții ca ieșire din constrângerile prestabilite de către cod. De asemenea, în Celălalt prin sine însuși, codul informațional și cel genetic alcătuiesc definiția ființei, înlocuind perspectivele religioase, metafizice sau filosofice. Profunzimea, la fel ca și transcendența, se pierd
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vechiului conac. În sfârșit, Costache ajunge în camera de lucru a profesorului, pe care naratorul o prezintă cu răceală; cititorul încă nu suspectează că aici se va consuma întregul incident terifiant. Tonul expunerii redevine balzacian (atenție la ultima propoziție, transcrisă emfatic de mine, care reifică spațiul terorii subsecvente): "Un birou mare de stejar, cu două fotolii de piele neagră față-n față, ocupa mijlocul odăii. Lângă peretele opus ușii, era un divan îmbrăcat în pluș albastru închis. În dreapta, se afla un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rânduri îngroșate de protestatari ca homosexualii, alte modalități de exprimare a nemulțumirilor omenești față de viață, sinucideri într-un climat social tot mai dezagreabil prin josniciile care umplu prea des unele ecrane TV. O altă corelație dăunătoare este aceea dintre democratizarea emfatică și zgomotoasă și măsuri permanente de amplificare a birocrației, a guvernării prin ordonanțe de urgență, care împovărează pe cei mulți și facilitează drepturile și libertățile celor ce posedă. În cei peste douăzeci de ani de restructurări, activitățile în țară se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a molipsit și nu pot să-l scap.") din care Mateiu va face și o atroce armă de răzbunare. Așa cum s-a răzbunat și prin poza pe care o prezintă cînd sosește la Berlin să-și vadă tatăl răposat, rostind emfatic, în franceză, către Cella Delavrancea: "Am venit să-l văd pe răposatul tată-meu" avînd în memorie cuvintele tatălui care, pipăindu-i creștetul îi spunea cu orgoliu plebeu: "Nu vezi că strămoșii noștri au purtat tablaua cu plăcinte?" Nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
istoria religiilor 5. Scopul meu preliminar este acela de a arăta că, deși Blake nu urmărește să creeze un sistem în chip explicit, el o face în mod implicit. În eposul Jerusalem, Los, simbolul blakean al eului creator 6, declară emfatic: "I must Create a System, or be enslav'd by another Mans / I will not Reason & Compare: my business is to Create" (E: 153)7. Spectrul lui Los se sacrifică, la rându-i, pentru același lucru: "Striving with Systems to
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Black Boy din culegerea Songs of Innocence and of Experience: "Look on the rising Sun: there God does live / And gives his light and gives his heat away" (E: 9). În Public Address, referitor la Chaucers Canterbury Pilgrims, artistul susține emfatic că singurul univers demn de atenție este cel al imaginației, nu cel al materiei: "Imagination is My World this world of Dross is beneath my Notice & the Notice of the Public (subl. în text, n.m.)" (E: 580). Doar prin exercițiul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
6. footnote>. Acest aspect este cuplat cu o interpretare a volumului De Baptismo al lui Tertulian care limitează referința la parvuli la „copiii necredincioșilor care se alăturau Bisericii” Și interpretarea altor lucrări ale lui Tertulian care îl prezintă „opunându-se emfatic” tendinței de a amâna alăturarea la Biserică, Și „nu numai presupunând practica botezului nou-născuților”<footnote Ibidem, p. 6. footnote>, ci chiar „recomandând-o”<footnote Jeremias, Infant Baptism in the First Four Centuries ..., p. 81, 83-85. footnote>. Deși analiza realizată de
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
poate fi un model mai viabil dar, mai degrabă, citind cărțile sale, decât uitându-te la toate comportamentele sale. Uneori, e excesiv de frivol în împrejurări, mai degrabă, serioase. Dar aș spune că, până la urmă, prefer frivolitatea sa decât moralismul destul de emfatic al celuilalt dioscur. Pitoresc și melancolie e o foarte solidă carte de istoria și filosofia artei și cred că junii noștri, specializați în umanități, nu doar în domeniul strict numit, ar avea ce învăța despre încărcătura cărturărească necesară pentru a
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
formă de rezistență contra tiraniei. Poetul simte teroarea istoriei, dar neagă vinovăția sa legală (error este culpa, nu scelus) și perseverează în tentativa obținerii grațierii și a întoarcerii sale la obârșii. Augustus e numit caesar, sinonim cu autocrator, sau, alteori, emfatic, deus sau caeleste numen. Adulația și lamentația sunt însă semne retorice, cu rol persuasiv, într-un discurs poetic de restitutio in integrum a destinului său schimbat de tiran. Prin atitudinea sa din exil, Ovidiu inaugurează un model atipic de rezistență
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Varșovia, ca și semnificația vizitei sale inaugurale la Ambasada URSS, sunt ignorate de cea mai mare parte a unei societăți încă euforice, asupra căreia se revarsă de altfel încă din primele zile o adevărată avalanșă de imagini televizate care afirmă emfatic prezența emisarilor Occidentului în miezul situației postrevoluționare: ziariștii occidentali sunt întâlniți la fiecare colț de stradă și sunt filmați pe teren, se organizează transmisii duplex cu televiziunile occidentale, moartea lui Jean-Louis Calderon e celebrată masiv, botezându-se cu numele lui
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în mod evident, polemic chiar, de modelul literaturii subiective, de confesiune, având ca obiect al investigației "eul". Atunci când clama eternitatea melodramei, tânărul scriitor făcea de fapt elogiul unei arte mai pure, elementare, din perspectiva căreia supralicitarea formei exterioare (teatralitatea, gesticulația emfatică, excesul de lacrimi și sânge) ar putea juca rolul surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind astfel niște straturi mai adânci ale psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces. "Realitatea" vizată de melodramă ar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
început s-o rezume dogmatic, sacrificând nuanțele de dragul unui "adevăr" mai mult decât discutabil. De altfel, chiar din analiza notelor de călătorie am putut constata incapacitatea scriitorului de a surprinde veridic realitatea și de a vorbi despre sine firesc, fără emfatica gesticulație a intelectualului în fața oglinzii deoarece abia atunci când vrea să fie autentic devine Lovinescu mai artificial, fie încărcându-și discursul cu un roi de citate, fie exagerând în mod neverosimil naturalețea, spontaneitatea. Lipsit și de simțul realului, dar și de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apă" când e vorba de căsnicia ei; la Andrei se remarcă "aplecările repetate ale capului, paloarea și roșeața din obraji"; la Puiu Cercel, aerele perverse, de copil "rău crescut"; la Diomo, gestul brutal; la Colea, vocea tunătoare; la Ciprian, gesticulația emfatică, de orator. Și totuși, remarcă rafinata interpretă, nu atât gesturile în sine sugerează apropierea de teatru, cât "excesul de subliniere a ticului, care arată că personajele își folosesc corpul, asemeni actorilor, ca instrument expresiv iar nu ca organ de simțiri
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
offering the audiences the fulfillment and satisfaction found only in dreams". 61 După Brooks, stilul de a juca presupune deci un cod potrivit genului, ilustrat de următoarele principii generale: sublinierea posturilor dramatice; exagerarea grimasei, a expresiei faciale; folosirea unei dicții emfatice, care să sublinieze limbajul; solilocviile sunt punctate de suspine adânci; momentele încordate sunt marcate de bătaia cu tocul în scenă etc. (op. cit., pp. 30 ș.u.). 62 Michael R. Booth, op. cit., p. 206. 63 Cf. James L. Smith, Melodrama, Methuen
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
termen nu are un echivalent care i-ar putea fi substituit în uz" (ibid.) Rouquette dă atunci exemplul substantivului "nebun", conotat altfel decît "bolnav mintal", remarcînd: "Nexus-urile corespund, în concluzie, fuziunii dintre denotație și conotație" (ibid.); constituie obiectul unor discursuri emfatice și al unor manifeste exagerate, solemne sau exaltate (omagii, repetiții, imnuri, sloganuri sacadate, limbaj de lemn, apeluri vibrante, declarații de ultimă oră etc.); Emblemele, în sensul durkheimian al termenului, drapelele și alte broderii sau simboluri ajută la mobilizarea lor. Nexus-urile
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]