2,112 matches
-
dăruiau cu mult devotament, voiau cu tot dinadinsul să mă facă fericit, mai ales după ce le vorbeam despre singurătatea mea și insuportabila neliniște a vieții. Metafora la care apelam cel mai frecvent era aceea a pereților reci ai garsonierei. Le emoționa pînă la lacrimi, n-aș putea explica de ce. Într-o anumită privință, cred că eram sincer. Trăiam la cheremul Întîmplării, renunțasem la toate ambițiile tinereții, căutam mereu să-mi umplu timpul cu ceva, iar timpul rămînea mereu gol - Îmi contemplam
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bate nimeni, se aude și vocea lui Tîrnăcop. — Merită, și numai dacă te gîndești la figurile pe care o să le facă atunci cînd o să-și dea seama că n-au scăpat de mine, zice Roja. — Vă-nchipuiți c-o să-i emoționați? spune Gulie, cred că vă găsiți într-o mare eroare, pun pariu că între timp nenorociții ăștia și-au rezolvat pînă și problemele de conștiință, dacă au avut vreodată așa ceva. Gîndiți-vă numai ce bine le-ar prinde puțin stres pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mea, iar de crocodil nu mă Încumet pentru că nu l-am studiat,, Ochii lui Antoniu se umplu de lacrimi. -Mersul de pinguin este bun la ceva? -Nu cred, dar te va ajuta pe tine să mă recunoști și să te emoționezi la vederea mea. -S-a făcut! Așa rămâne. O să te recunosc ușor printre oamenii care s-au obișnuit să meargă numai târându-se sau furișându-se. Dar apropo, ar fi bine să-ți aduci ca și Ben, o femeie lângă tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
numit pentru mine Dabermann. Stând la birou, am Încercat să-mi aranjez În minte ultimele idei pe care mi le aminteam Înainte ca umbrele cu pumni de fier să scoată și sufletul din mine. Totuși, Încercările lui Dabermann de a emoționa cartierul indiferent până la lacrimi Îmi perturbau gândurile Într-un mod tulburător. Sincer să fiu, se poate să fi devenit un pic sentimental. În duminica asta sângeroasă mi se părea imposibil să nu-mi plâng puțin de milă. După un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Phoebe Bebé: Întreaga biserică era plină până la refuz cu primule galbene cultivate special și cu panglici din satin alb legate În funde peste tot, chiar și pe crucea de la altar. Cu toate că eram destul de obosită În după-amiaza aceea, eram atât de emoționată de revenirea acasă a lui Hunter, Încât mă simțeam neobișnuit de plină de energie. Iubeam. Era ușor să fii amuzată Într-un mod plăcut de parada de maternitate afișată exhibiționist de Phoebe. Copilul nenăscut Lila Slingsby fusese prezent la atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o impun când e vorba de anunțuri pe covorul roșu la o gală de premii. Vocea Îi suna de parcă ar fi avut un megafon În gât. Urmăream spectacolul televizat În apartamentul meu de hotel. Thack era atât de entuziasmat și emoționat de apariția Ninei În rochia creată de el, că organizase la atelier o vizionare devreme În seara aia, pentru angajați și pentru prieteni. Simțindu-mă prea deprimată, luasem hotărârea să mă uit la show de una singură. Hunter Îmi lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în nume de rău, mă bucur mult că m-ai sunat, abia aștept să te revăd. Vii deseară la spectacol, cred. Eu tocmai îmi făceam bagajele, soțul meu s-a dus la autogară, pentru bilete, iar Sorina... Știți... intervine Vlad emoționat din nou de aceea v-am și dat telefon, să vă spun că plec acum înaintea ei. Ești în Iași ?! se miră femeia. Și de ce n-ai telefonat pînă acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un moment dat, în timpul săpăturii, a apărut o bucată din aur în sterilul scos cu o sondă de la o adâncime de 7 m. Când a luat piesa de aur în mână, șeful de șantier Cheng Xuehua, a fost atât de emoționat, încât îi tremurau mâinile la gândul că a găsit carul cu caii de bronz, cum a povestit el mai târziu. Săpăturile s-au desfășurat cu maximă atenție, sub îndrumarea experților, iar după o lună, a fost găsit, la o adâncime
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
necunoscută, căreia va cuteza să-i vorbească și cu care va dansa pe iarbă, pînă noaptea tîrziu, Învăluiți În mireasma micsandrelor. Cum Însă visele acestea nu se Împliniseră niciodată, Își păstrase intactă candoarea. La fel și capacitatea de a se emoționa. Era convins că dacă va intra pe poartă, Îndreptîndu-se Înspre iarba de sub platanii aceia, i se va Întîmpla ceva neobișnuit, deși acum nu-și mai dorea o fată sau un inel fermecat, ci un lucru și mai improbabil - o vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Își aprinse o țigară. În aceeași clipă, un automobil se opri lîngă croitorie, și o femeie coborî pentru a face niște cumpărături, lăsînd la volan un bărbat. — E timpul să mă urnesc, zise Rowe. Inima Îi bătea cu putere. Era emoționat ca un băiețaș În pragul unei aventuri neașteptate. Se uită bănuitor la Davis, care parcă Încremenise acolo, deși un tremur nervos al obrazului Îi trăda agitația lăuntrică. — Numeri pînă la o sută și vii după mine, Îi răspunse Rowe. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
undeva îndepărtare. Cei care îi ascultaseră cuvântarea dădură din umeri. - Un om simpatic, dar ce ciudat e! remarcă un tânăr bronzat, cu un tricou al naționalei pe corp. - Da, chiar ciudat, îi dădu dreptate o fată. Păcat că era așa emoționat, n-am înțeles nimic din ce a zis... - Nici eu, recunoscu tânărul, măsurând-o pe fată din cap până-n picioare. Apoi, plăcut impresionat de cele văzute, o invită la o cola. - Cu plăcere, zise fata dezvelind, cu un zâmbet sublim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în cea dreaptă, o țigară. Și-a aprins țigara de la sabie și m-a privit. Avea ochi caprui. „Sunt evreu“, a zis. „Ai suferit destul. Uite o pereche de chiloți. Sper că-ți vin bine“. Erau perfecți. DOMNII ACEIA Încă emoționat de ardoarea cu care tânărul inginer își prezentase proiectul, directorul Jean-Pascal Trinité intră în largul closet al biroului său. Se gândi o vreme la acest om, atât de inteligent, atât de înflăcărat... Apoi privi în jos. În mâna dreaptă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se nasc toate pier, câte răsar toate mor, câte-nfloresc toate se scutură, norocul e nestatornic, degeaba alergi după el, n-are picioare și locului nu va sta niciodată, oricât ai încerca să-l oprești... propun un potpuriu. Asistența e emoționată, preotul mă binecuvântează, mă stropește cu busuiocul. Eu mă reculeg. - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi... pocnește din degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dosarul, a bătut cu palma peste el. "Deci așa. Cocoș nu există, dar crimele există. Și toată chestiunea asta nu privește Serviciul. Asta e concluzia dumitale, domnule Leonard?" A răspuns clar, cît se putea de clar, cu toate că era grozav de emoționat. "Domnule director, toată "afacerea Cocoș" e o cacealma inventată de cîțiva ziariști în criză de subiecte. După cum am arătat, Cocoș a acționat înainte de război, fotografiile care s-au publicat în ziare sînt vechi, aparțin unui restaurator din Medgidia, Ali Mehmet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și era mîndru de sine, așteptase cît așteptase, însă pînă la urmă se dovedise că Leonard Bîlbîie nu este un fitecine în Serviciu. Dacă îi va povesti lui George Stan de această întrevedere va reuși să-l facă să se emoționeze, să-i tremure vocea, chiar dacă avea renumele unui iceberg. Altfel nici nu se putea să fie decît un munte de gheață atunci cînd în orice oră din zi și din noapte purta lipit pe piept pușcociul său, întotdeauna cu glonțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fapt o constanță de o noblețe disprețuitoare. Asta înțelesese singur adjutantul clupă ce, mai mult simțind, îndrăznise să facă un compliment aproape soldățesc la una din întâlnirile întîmplătoare de pe ulița prăvăliilor. ,,Arătați ca două prințese, domnișoarelor", spusese atunci, îndeajuns de emoționat, încît gîtuiala vocii reușise să ascundă grosolănia banalității. Sofie nici nu răspunse, în schimb K.F. s-a oprit o clipă, aproape că i-a zîmbit și i-a aruncat din vîrful buzelor: "Credeam că n-o să observe nimeni, domnule adjutant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anume, era un scop în sine. Să-i facă fericiți nu pentru anume ceva, ci pentru fericire în sine. De parcă i-ar fi ghicit gîndurile, domnișoara K. F. tuși ușurel, pomeții obrajilor nițel ridicați se roșiseră, de parcă ar fi fost emoționată sau i s-a făcut cald. Dar tot atît de bine putea fi din cauza ceaiului, ceaiul este la fel de tare, poate chiar mai tare decît cafeaua și asta ridică tensiunea. "Hm, aș vrea să fiu foarte bine înțeleasă, domnule Popianu. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Basarab Cantacuzino într-un mod cu totul special, ca între prinți, zicîndu-și unul altuia pe nume, dar vorbind la plural, "dumneavoastră Șerban ce mai faceți?" ori "dumneavoastră Basarab sînteți bine?", invitația pe care o primise în acea dimineață l-a emoționat în cel mai pur sens al cuvîntului. A simțit în vîrful degetelor o furnicătură, cum i se întîmpla foarte rar și numai în Vladia, dar cum nu mai fusese de mulți ani acolo putea spune "cum nu i se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie a simțit cum degetele prințului se încordează, devin rigide și se înfierbîntă încetul cu încetul pînă la a deveni de nesuportat. Nici nu știa bine dacă dureroasă devenea strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată în Vladia și doar fuseseră și acolo destule motive pentru aprinderea sufletului! Fie numai confruntarea cu Radul Popianu, în noaptea de pomină cînd cu Loteria vieții, ori atunci cînd s-a prăpădit domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de fapt este foarte furios și de aceea se străduie să se stăpînească, să nu-și dea în petic. În cîteva minute Leonard Bîlbîie a bătut ușurel cu degetul în ușă, a intrat, roșu la față, ori alergase, ori era emoționat. I-a făcut semn să ia loc pe scaunul din fața biroului fără să-i adreseze nici un cuvînt. Aștepta să vină cafeaua pentru a nu mai fi deranjat și, mai ales, pentru a nu fi ascultat în ceea ce avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în acea fracțiune de secundă și-a dat seama. Îi venea să răsufle ușurat, oricum e altceva cînd știi! Simți cum i se înroșesc urechile, n-avea ce să le facă, totdeauna pățea așa cînd bea vin și cînd se emoționa. Abia reuși să-și descleșteze maxilarele. Zise răgușit "Nu", apoi adaugă spre limpezire. "O altă interpretare nu poate fi, după cîte mi-am dat eu seama!" Mihai Mihail se destinse brusc, oftă, plimbă pe birou un dosar și zise ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de aceea am venit, din cauza caraghioșilor pe care, nu trebuie să uităm, prințul i-a trimis în Vladia. Chiar dacă nu s-a mai întors, tot a reușit să ne pună pe jeratic, excelența-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi ceva îngrozitor în Vladia? Să nu exagerezi, domnule adjutant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost niciodată, nici cînd Bîlbîie l-a adus pe Radul Popianu, un ins aproape sfîrșit, dacă nu alcoolic, atunci măcinat cu totul de meschinăria vieții de provincie, în care se afundase cu plăcerea porcului ajuns în noroi, nu s-a emoționat cînd adjutantul, intrînd în casă și văzîndu-l după atîția ani, l-a împuns cu degetul în piept zicîndu-i "scăpași data trecută, prințe, dar să știi că data trecută nu înseamnă și ultima dată". Și cît era de nespălat și nedormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și dacă mergea ceva bine atunci poșta militară și telefonul mergeau. Referințele se țineau după el mai ceva decît umbra proprie, îl urmăreau și în cel mai desăvîrșit întuneric, în privința asta era liniștit. De fapt era liniștit și nu se emoționa niciodată în astfel de situații, pentru că se dovedise de cîteva ori, de fapt de fiecare dată cînd a fost nevoie, că, de nu se putea ajuta singur să iasă dintr-o situație mai "delicată", atunci putea fi sigur că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să țâșnească în orice direcție i-ar fi comandat sufletul, când unchiul Vali și unchiul Dali au venit acasă cu două biciclete. Noi nouțe, frumusețile luceau în soare aruncând străluciri de globuri argintii. Bărbații au lăsat servietele lângă perete și emoționați la gândul surprizei pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]