627 matches
-
ființele Troog, nu avem împărați. Făcu iar o pauză. - Eu am fost numit comandantul acestei nave. - Cine te-a numit? întrebă Gosseyn. Ochii mari deveniră, dacă era posibil, și mai rotunzi. Apoi, pierzându-și răbdarea: - Eu m-am numit, desigur. Enervarea bruscă provocă și alte vorbe: - Uite ce e, sistemul nostru de conducere nu este treaba ta. Gosseyn îl contrazise cu o ușoară mișcare a capului. - Domnule, spuse el politicos, voi ați făcut ca toată situația asta să fie treaba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Miniștri o pensie de onoare din ianuarie acest an. Nu poate avea și onoarea unei împrejmuiri a locuinței sale? Nu poate avea onoarea de a nu fi zilnic asediat de porci, cai, câini, hoți, care ne umplu de neliniște și enervări?" (p. 118). Între timp poetul stă în șezlong, la soare, vecinii trec pe dinaintea lui la cișmea, copii lor jefuiesc livada, cutare cal se scarpină de ulucă, o autoritatea a statului tocmai s-a oprit în fața șezlongului, îl privește și-l
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai zic, sunt câteodată coincidențe absurde, care uimesc, care zguduie. (Stănică stinse glasul.) Ți-o spun și eu cum am cumpărat-o. Nu te obligă nimeni să crezi. Ei și? și dacă? ce, numai ea, mă-nțelegi? Felix își stăpâni enervarea. - Ce anume? - Păi, se zice, ești pezevenghi rău, parcă nu știi! nu zău!nu știi nimic? totul e în definitiv o prezumție, se zice că fata, pricepi, s-a dus la Paris să facă, doar ești la medicină, un avort
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă, ai să vezi că va
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care mă deranjaseră la celălalt ; care aș putea spune că mă exasperaseră, așa că nervii mei, lângă el, se destindeau. Altminteri, blândețea lui Titi în ochii mei este slăbiciune, pentru că l-am văzut arătându-se neputincios chiar și în clipele când enervarea îi colorează fața. În asemenea momente, când normal ar trebui să-l cuprindă furia, capătă doar un aer lovit, așa că îi recunosc supărarea după fața dintr-odată boțită, după mersul mai șovăielnic. Totdeauna m-am mirat cum de reușește să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măritat, și alta mare, dată de suflet, măritată mai demult după un oltean din Pantelimon, ajunsă de nevoi și cu o droaie de copii atârnați de poală... Am scos iarăși ceasul și m-am uitat la el, ajuns în culmea enervării ! Cum să iubești umanitatea, plonjat fiind în anturajul din care nu ai cum te smulge ? A mă ridica pentru a scăpa de bieții mei vecini ar fi însemnat să rămân în picioare, cine știe cât timp de-acum înainte, ceea ce sănătatea nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajuns să-i spună totul în față, direct, el va păși în vestibul, va întinde mâna spre sacul de sport, din cuier... Tocmai acum, când ea și-a călcat în picioare toate reținerile și se lasă dusă de această bruscă enervare ce i-a făcut glasul strident și i-a urcat în ochi lacrimi, el renunță la discuție și pleacă. Îl cunoaște însă prea bine ca să știe că va aștepta un moment mai propice și va da altă dată asaltul. Să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai repede, va ridica în sfârșit capul și-și va privi fiica cu obișnuita ei expresie - deloc mirată, discret dezaprobatoare. Se plimbă repede, tot mai repede în sufrageria care, cândva, a fost salon. Un colț al gurii îi zvâcnește de enervare și capul și-l simte pulsând. Ar vrea să poată striga, să poată trânti ușile, să poată plânge în hohote, împinsă de furia ce tot crește în ea, odată cu această căldură nemotivată. Neașteptată. Cald, îngrozitor de cald ! Numai picioarele, reci ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Râd toate trei... Ei, spune ! Spune și dumneata dacă ai mai văzut așa ceva ! Parc-acu o văz prima oară ! N-o știu io, ce zurlie și ce apucată e ? ! — Dumneata râzi ! Da, poți să te amuzi ! Dar eu tremur de enervare... Și n-aș fi crezut să fiu silită, tocmai într-o asemenea zi îngrozitoare, la atâtea eforturi... Ah ! Am și o durere de cap, înfiorătoare... Ivona se lasă pe un scaun și își apasă palmele pe tâmple. Vica umblă prin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gîndesc măcar la el, mi se pune un nod În stomac. Dar chiar trebuie să-și ia expresia asta de demnitate rănită ? O privire de genul m-ai-rănit-de-moarte-dar-sînt-un-tip-atît-de-drăguț-că-te-iert. Însă, treptat, simt că sentimentul de vină care mă copleșește e Înlocuit de enervarea cea mai sinceră. — Am venit doar, spune Într-un final, fiindcă ne pusesem pe listă Împreună la standul Pimm, de Ziua Angajaților În Familie. Evident, cînd am făcut asta, credeam că vom fi... Se oprește, arătînd și mai rănit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
știu dacă tata a aflat ceva despre acel articol. De fiecare dată cînd apărea de sub tipar vreun articol, eram Împărțit Între plăcerea de a-l citi și teama că-l va citi și tata. Plăcerea mi se preschimba rapid În enervare. Autorii articolelor cădeau În capcanele pe care le Întindea cartea mea, și luau acest roman drept o confesiune, convinși că tot ce povesteam eu acolo mi se și Întîmplase. Îmi reproșam că nu-i avertizasem: „E o carte, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de tine până peste cap. Nu se poate! În sfârșit, prințe, v-ați gândit să ne lăsați singuri? îi strigă el prințului, văzând că acesta se ridică de la locul lui. În vocea lui Ganea se simțea deja acel grad de enervare, la care omul e aproape bucuros de ea, se lasă fără măsură în voia ei și simte chiar o plăcere crescândă, indiferent de consecințe. Prințul, ajuns în dreptul ușii, dădu să se întoarcă și să-i răspundă, dar, văzând după expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu reprezintă decât o parte din cheltuielile militare. Mai sunt cavaleria, ofițerii și garda pretoriană, care primesc 20 000 de sesterți. — Dar tuturor li se reține din soldă echipamentul, îmbră cămintea și mâncarea, șuieră tăios Augustus. Îi frig urechile de enervare. E sătul să i se tot arunce în cap povara armatei, de parcă ar fi o extravaganță personală. Mârâie printre dinți: — Dacă, din rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele sunt necesare pentru a susține legiunile care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar ei sunt cavaleri... Observă gestul zvâcnit al împăratului și îi dă drumul dintr-o suflare: — Refuză să mă considere pe mine, un sclav eliberat, superi orul lor. — Eu hotărăsc cine e superior sau nu, rostește principele roșu la față de enervare. Procuratorii, proconsulii și propretorii, toți au obligația să aplice cât mai fidel instrucțiunile mele. Ca și tine, de altminteri. Ianuarius îl vede că s-a înfierbântat. Consideră așadar că e mai prudent să tacă. — Da’ zi ceva, că de-asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ignore și să nu le acorde nici o atenție. I se adresează Corneliei pe un ton voit aspru: — Ia-o de aici! Dacă e nevoie, poți s-o și legi. Asinia urlă din toți bojocii. Bătrâna tremură și ea. Nu de enervare, ci de frică să nu și piardă controlul. Are nevoie de o pauză, să n-o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are destule. Rostește cu o voce de gheață: — Pentru că nu a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
potrivit nu găsești pentru îmbinarea canaturilor de orice fel. Acest arbore este cel mai adeziv la clei, astfel încât se frânge în locul unde lemnul este întreg. Izbește dintr-odată cu pumnul în pervazul ferestrei. Cățeaua! S-a eschivat din nou. Sughite de enervare. Cum s-o înfunde? Dacă nu reușește până închide ochii Augustus, s-a zis cu el. Împreună cu Tiberius Nero îl va strivi ca pe un gândac. Vrăjitoarea asta îi citește gândurile. Lasă să-i scape un geamăt înăbușit. Imediat ce Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minte, că doar nu pledează de ieri, de azi. De uimire, Libo se lasă la loc pe pat. Gallus murmură: — Augustus nu vrea să se implice într-o procedură judiciară în care este acuzată o rudă de-a sa. De enervare, pe frunte i se formează broboane de sudoare. Așa a și spus. Rudă de-a sa. Auzi colo! Scribonius Libo, rudă cu el. Mâine-poimâine o să vrea să-l adopte și pe ăsta. Înghite saliva abundentă ce-i năvălește în gură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mult pe semenii lui prin inteligență, vioi ciune și profunzime. N-am cum să fac comparația, se apără prietenul său în glumă. Râde încordat: — Nu cunosc nici un mag malefic. Mintea lui Herodes Agrippa sesizează involuntar conotația negativă a cuvântului „malefic“. Enervarea pune din nou stăpânire pe el. Păgânismul vostru nu este deloc tolerant, așa cum pretindeți. Nici în cer, nici pe pământ. Încercați să inovați întruna, acceptați o mulțime de zeități străine în panteonul vostru, dar asta nu înseamnă că pentru voi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de frază - Într-o fabrică ciudată, una pentru invalizi și cazuri de caritate. Viv vorbea Întotdeauna despre el Într-un mod deosebit; deseori spunea, de exemplu: „Sărmanul Duncan“, ca acum cîteva clipe. Dar tonul ei putea marca o limită a enervării, depinde În ce ape se scălda: „O, el e foarte bine“. „Nu pricepe nimic.“ „Trăiește În lumea lui.“ Și apoi cădea cortina. Helen, totuși, nutrea respect pentru asemenea cortine; ea Însăși avea cîteva lucruri pe care prefera să le lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aș veni aici, la fel ca acum, și toată mizeria asta ar fi motiv de tragedie. Dar În acel moment Își petrecea privirea de la un obiect la altul și simțea cum o Încearcă, iritînd-o, un amestec de emoții neliniștitoare: dragoste, enervare, frică. Se gîndi le modul acela aleatoriu În care Julia scrisese odată În garsoniera din Mecklenburgh Square, pe care i-o descrisese lui Viv, azi, pe scara de incendiu. Își aminti cu stătea Întinsă pe divan În timp ce Julia lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decît ultima. O linguriță care se plimbase ciudat pe masă, de parcă ar fi fost Împinsă de spirite, Își luă zborul. Cineva rîse. Altcineva spuse: — S-a zis cu noi În seara asta, copii! — S-ar putea să fie raiduri de enervare, zise Kay. Ar putea fi mătușă-mea, Fanny, spuse Hughes pe un ton sforăitor. Au aruncat rachete de semnalizare, noaptea trecută, vă jur. Se vor Întoarce pentru liniile de tren, dacă nu pentru altceva... Își Întoarse capul. Telefonul din biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pune palmele În paralel și le duce În față ca un tren. — Păi, ai tot timpul să te gândești cât stai cu legumele alea de la Circulație, Îi spun eu. Clell mă cercetează atent cu privirea. Are o mică licărire de enervare În ochi. Se pare că l-am scos din sărite. — Exact asta și vreau, behăie el. Puțoiu are impresia că grijile lui au luat sfârșit și că ne poate scoate pe nas faptul că are slujba asta de legumă. Greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dormitorul de sus, Thom se ocupă de treburile fiziologice întâi. Apoi spuse: - Bine. Două ore de somn. Ai nevoie de odihnă. - O oră, protestă Rhyme. Thom avea de gând să continue cearta, dar apoi privi fața lui Rhyme și, pe lângă enervare și expresia de nu-te-pune-cu-mine, care nu l-ar fi afectat absolut deloc, observă grija pe care criminalistul o simțea pentru victimele ce aveau să urmeze. Fu rândul său să cedeze: - Bine, o oră. Dacă promiți că o să dormi. - O oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
într-altul luând în mod subtil obiectul inițial și punând un altul în locul lui; ca efect, audiența vede doar obiectul care se transformă. Și asta era și filosofia care stătea la baza reprezentației pentru Kara: să iei plictiseala, tristețea sau enervarea audienței și să pui în loc fericire, fascinație, seninătate - să-i transformi în oameni bucuroși în adâncul sufletului lor, fără a ține cont de efemeritatea acestei stări. E aproape să înceapă. Mai privi o dată prin cortină. Era surprinsă să vadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]