623 matches
-
de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rânjească de zor ca o cretină. Tot ce ar fi vrut să facă era să-l strângă de gât pe căcăciosul ăla mic și să-i șuiere: „Haide, derbedeule, fă-mă fericită!“ —Doar OK, deci? a zis ea de-acum enervată. Ei, mie mi s-au părut fascinante. Poate c-ar fi trebuit mai bine să te duc la un concert Rim of Scum. Ce zici? Poate c-atunci ai fi fost mai stimulat să rostești ceva mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am gândit că ne-ar prinde bine. Ne-ar oferi șansa să ne apropiem unul de celălalt. Dar e clar că am greșit. —Să ne apropiem? a rostit băiatul cu severitate. Nu știam că există vreun „noi“. Fiona a oftat enervată. —Nu fii cusurgiu. Știi exact ce vreau să spun. După incidentul cu Jessica și după ceea ce a urmat, m-am gândit că ar trebui să petrecem un timp plăcut împreună, ca să încercăm să revenim la o comunicare normală. De ce? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a oftat - un oftat din acela prelung și afectat, pe care bărbații îl folosesc deseori ca să sugereze că urmează unul din acele momente în care, din perspectiva lor, urmează „să fie bătuți la cap“. Dă-i drumul, a spus el enervat. Spune ce ai de spus, după care chiar aș vrea să mă culc. A fost o zi obositoare. —Nick, chestia asta e foarte importantă pentru mine și refuz să vorbesc contra cronometru, i-a replicat Susan și s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
principiile estetice ale lui Tom sunt oarecum rigide și aveam Îndoieli serioase că va considera asta drept poezie. Nu țineam să fiu prin preajmă când Îi sărea țandăra. Cred că tipul ăla vrea să-ți vorbească. Mi-am ridicat privirea, enervată că fusesem Întreruptă. Trecuse cam o oră și jumătate, iar eu mă cuibărisem În cel mai liniștit colț pe care-l puteam găsi În club, uitându-mă țintă În ochii unui bărbat extrem de atrăgător cu care speram să-mi petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Tonul i-a devenit ușor evaziv. — Nu eu personal. Adică, fizic, eu am fost... — Ah, bun. Deci ai și tu Îndoieli În legătură cu arestarea? — N-am spus asta. Și-ncetează să-mi mai pui vorbe În gură, mi-a zis el enervat. M-am Întrebat dacă ar fi indicat să menționez că citisem În Guardian că, În urma unor studii aprofundate, s-a descoperit că optzeci la sută din Întreruperile unei conversații sunt cauzate de bărbații care le pun vorbe În gură femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Știa că te-a speriat când l-ai surprins la piață. — Doamne sfinte, nici prin cap nu mi-a trecut. M-am pus pe chicotit ca o școlăriță. — Biata Fliss. Brian i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă văd cu cineva, am pretextat eu firav. Dar nu mă gândesc la Brian În felul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Templului din Ierusalim în ziua distrugerii sale, iar forța sa mă copleșește și toți oamenii din jurul meu îmi par niște uriași, încât m-aș mira să observe cineva faptul că încă exist, poate funcționara aceasta cu pistrui, care mă poftește enervată, da, doamnă. Dar eu nu mai exist, durerea acestei dimineți mi-a șters existența de pe fața pământului, pentru că tu vei ieși din tură și te vei duce la casa ta și ai impresia că știi dinainte ce vei găsi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niște copii la rândul lor, pe care îi împovărează cu alți copii, grei și nedoriți, și din nou mă apucă furia împotriva lui Udi, de câte ori mă înfurii împotriva naturii, mă înfurii și împotriva lui, cu entuziasmul său, apoi îmi amintesc enervată trupul său uscat acoperit de ace și bețișorul acela fumegând ridicându-se din vertexul său. Când intru în birou pentru a lua formularele, în ochii mei sar din nou cuvintele acelea ritmice, necircumcise, cuvinte îngrozitoare de renunțare, fraze seci, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o las să meargă mai departe, ce ar fi făcut Hava în această situație, probabil că nu ar fi făcut absolut nimic, nu am cum să o consolez. Ea încearcă să pară liniștită, dar văd cât este de încordată, clipește enervată, își privește ceasul, eu ies pe terasă să fumez o țigară, mă așez lângă balustradă, în ciuda căldurii, de aici voi putea vedea tot ceea ce se întâmplă, voi observa totul cu o clipă înaintea ei. Aud hohote de râs apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am izbit cu pumnii și cu picioarele în ușa fragilă. În sfârșit, ușa se crăpă puțin și apăru chipul roșcovan al soră-mii (n-o mai văzusem de cinci luni). Îmi strigă enervată: intră repede, că scapă pisicile. - Zum Teufel, la dracu’ cu mâțele tale! urlă Taubergher. Am mers mai întâi în camera Cristinei, care se tolăni imediat sub portretul uriaș al lui Vlad Tepeș. Pereții, cândva albi și onorabili, erau acoperiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să se automutileze, tocmai ce se descolăcea și se întorcea somnolent, de pe un umăr, pe celălalt, pe îngustimea priciului, absolut dezinteresat de cele ce se petreceau, în vecinătatea lui. Deci, numele, prenumele, data nașterii... Agentul Mânecuță ridicase arogant tonul, vizibil enervat. Pe pieptul epilat, imberb, între omoplați și pe la subsori, insul era fleașcă de transpirație. Ăsta sigur are diabet! Burdihan de nesimțit! îl diagnostichează Fratele. Hai, hai, hai, să ne liniștim acuma și să ne vedem fiecare de treabă, bre, intervine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prins eu întîmplător de la oameni, parcă și grecu ar umbla s-o cumpere, iar oamenii, ce zic, de ce s-o ia grecul și să n-o luăm mai bine alde noi... ― Cum ies zvonurile astea așa, Grigoriță? zise Miron, acuma enervat. Mișună cumpărătorii pe moșia nevestei tale și tu parcă habar n-ai avea!... Cu toate astea trebuie să fie ceva, că oamenii n-au înnebunit din senin. ― Chiar așa e, cucoane, se amestecă iar Buruiană. Se zice, adică zic oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe-atunci, conașule! zise Vasile Zidaru. ― Am fost robi, boierule! strigă iar Marin Stan. Luați-ne iar în robie, că poate așa o fi mai bine de noi! ― Ba v-ați învățat să umblați numai cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. ― D-apoi noi ne-am tot rugat și ne rugăm, că atâta putere avem, făcu foarte umil Lupu Chirițoiu. Cu rugămințile nădăjduim și noi să dobândim mai multă milă! Văzând străfulgerările flămânde care răzbăteau prin obișnuita
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător, parc-ar fi vrut să afle ce se ascunde sub vorbăria grecului, care făcea o figură blândă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. ― În sfîrșit! zise brusc Nadina, enervată puțin și cu un gest ca și când s-ar fi hotărât să puie capăt convorbirii. Lui Platamonu i se păru că a întins prea mult coarda și aștepta un prilej să dea înapoi. O știa excesiv de ambițioasă și în stare într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și curios: ― Ai adus ceva, Antimiule? ― Ceva foarte important, nene Roșule! exclamă reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate că pe noi ne privește de aproape, fiindcă e soarta noastră la mijloc... ― Spune, frate, nu mai face literatură! îl întrerupse enervat secretarul. ― Ei bine, guvernul e căzut! zise reporterul, păstrând mereu un accent de durere în glas. Cel mult mâine seară avem guvern nou! Pe urmă povesti celor doritori de amănunte că primul ministru a avut adineaori o audiență la rege
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nou fereastra și privesc forfota de pe stradă. Încerc să-mi invoc și eu „sufletul”, așa că îmi instalez narghileaua pe marginea ferestrei și mă las liniștit de fumul parfumat. Nu trec însă zece minute și aud bubuituri în ușă și voci enervate țipînd de pe culoar : „Deschide, fumezi, fumezi, deschide imediat !”. Nu am furat în viața mea, dar probabil că la fel m-aș fi simțit dacă aș fi fost prins dînd o lovitură la bancă. Ascund repede tot ce pot și strig
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Din prudență, îmi mărturisi ea a doua zi. Nu-mi amintesc cum am petrecut timpul până aproape de ora șase, când m-am îmbrăcat în costumul meu bengalez, așteptând să plecăm cu mașina. Dar nu venea nimeni să mă anunțe. Puțin enervat, am întrebat șofeurul dacă nu mergem în seara aceasta la Lacuri, și el îmi răspunse (mi se păruse mie sau fusese, într-adevăr, obraznic?) că a primit ordin să ducă mașina la garaj. Peste câteva minute întîlnii pe Lilu pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neașteptat de agil pentru proporțiile lui, venise aproape alergând din fundul sălii. - Ce-i asta? îl întrebă Orlando. Ce v-a apucat? - Surpriza. Veneția, Casanova, Il ballo in maschera. - Nu-mi place, făcu Orlando, schimbîndu-și dosarul în cealaltă mână. Sânt enervat. N-a venit, adăugă coborând glasul. Și nici un semn, nici un telefon... - N-a venit? repetă în șoaptă Il Comandante. Întoarse capul și-l căută cu ochii pe Adrian. - Nu e el, continuă nervos Orlando. Și nici măcar nu știu cine e. Se preface
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toate deodată, femeile izbucneau pe rând în râs și, din mai multe părți, perechi extravagant costumate se ridicau cu meticuloasă eleganță, pregătindu-se de dans. - Spune-le să cânte mai încet, spuse Orlando, și să facă mai puțin zgomot. Sânt enervat! Il Comandante porni alergând către orhestră, ridicând amândouă brațele în aer și lăsîndu-le de mai multe ori în jos, din ce în ce mai lent. - Piano! Piano! strigă el. Perechile care se apropiaseră de parchet, așteptând semnalul, îl priveau întrebătoare. -Allegria, ma non troppo
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu căști de metal apăruseră din spatele casei. Ploaia se întețise, și ceața începu să semene cu o negură, înecăcioasă, cu gust de fum. - Eram sigură că am să te găsesc aici, auzi chiar în spatele lui glasul Marinei. Întoarse brusc capul, enervat, dar se trezi, fără voia lui, zâmbind. Marina îl privea în ochi, râzând, cu fața luminată de o bucurie copilărească, parcă i-ar fi făcut o farsă. - Cum ai știut? o întrebă. Marina se hotărî să-și deschidă umbrela, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
decât gestul cel mai firesc, care arată cât de aproape ne simțim unii de ceilalți. Cu toții ținem la dumneata enorm... Un zgomot bine știut - pocnetul mic al plăcuțelor de fildeș -, doamna Mironescu își face vânt cu evantaiul, din ce în ce mai repede, vădit enervată. Oare această deranjantă situație va mai lua sfârșit niciodată ? Neplăcute și vulgare lucruri i-a fost dat să îndure ! Și tot atât de neplăcut este și că pielea ei fără încetare transpiră. Deși se lasă seara, broboane mici de transpirație tot îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el ? Chiar știi ce ai răspunde în caz că ți-ar propune - dar ce ar putea el propune ? Poate doar să fugiți în lume ! Să schimbi la întâmplare un rău cu un mai rău nu-ți stă în fire, și tot mai enervată îți miști mâna cu evantaiul. Ar fi mai exact dacă ai spune că numai curiozitatea te ține : a vedea ce este el în stare să facă pentru tine. Abia apoi ai judeca pozitiv și ai vedea dacă bietul Titi e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca și la mine, am dedus, adică scutire temporară de front. Unii își tot argumentau cazul, confuz și detaliat, alții vorbeau prin gesturi și tot priveau temători împrejur, știind că mișună spioni de toate felurile printre noi. Eu, tot mai enervat, scoteam ceasul din buzunarele vestei, numărând minutele cât stătea fiecare înăuntru și încercând a stabili un mic calcul : inutilă încercare însă. în plus, nenumărate persoane intraseră dezinvolte sau conduse de câte un funcționar (așa cum fusesem și eu sfătuit să fac
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]