2,332 matches
-
deliberat demodat, fratele meu arăta ca un morar într-un spectacol de operetă. Chipul lui palid, relaxat, avea un aer de secolul XVIII: inteligent, masiv, puțin degenerat, amintind de un șir lung de strămoși, generali și aventurieri, un chip profund englezesc cum numai fețele celor cu sânge anglo-irlandez mai pot fi în ziua de azi. Ai fi putut caracteriza această față ca fiind „nobilă” în sensul în care cuvântul se folosește în general cu privire la animale. Un aspect foarte ciudat în înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
elevul neastâmpărat. Dar se aplică și pe dos: domnișoare tinere, disciplinând domni În vârstă. Dacă rolurile condiționate de cultură sunt inversate, acest fenomen se poate numi „metatropie“. Discret, Karp Își consultă ceasul. După cum puteți observa, - arătă spre un perete - viciul englezesc nu e exclusiv apanajul britanicilor. Dar aceasta - Își dădu din cap spre un desen În acuarelă, montat pe peretele adiacent - este o specialitate germană. Aplecându-ne Înainte, n-am văzut recoltă bogată, ci niște siringi, nici rămurele, ci carafe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atârna un răvaș tipărit În germană cu o grămadă de paragrafe pe care nu m-am obosit să le citesc. Ușa apartamentului era Încuiată, dar nici măcar asta nu-l va Împiedica pe Lakritz. Apropo, arată bine: mobilier În Jugendstil, gravuri englezești, bucătărie pavată. În baie, Încălzire cu gaze, pe rafturi, bibelouri, pe jos, covoare. — Și? Anton stătea pe gânduri. — Și un ditamai șifonierul. Haine pentru orice ocazie, pentru orice siluetă, pentru oricare parte a zilei. Unele mi s-au părut cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai Încolo. Chiar Înainte să deschid ușa, am aruncat o privire spre vitrina magazinului de alături. Cine dorea, putea să cumpere un Întreg „set pentru igienă“ la un preț modest, inclusiv un aparat de ras franțuzesc, o periuță de dinți englezească, un tub alb-albastru de Chlorodont, faimoasa pastă de dinți germană pentru care auobuzele orașului făceau reclamă de nu mai știu când. Două etaje mai sus, la o masă stătea un domn mai În vârstă, cu bărbia proptită În piept, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
învățătoarea mi-a cerut să identific un obiect dintr-o poză, obiect care, știam prea bine, pentru maică-mea era o „spatulă“. Ei bine, pentru nimic în lume nu mi-a trecut prin minte că acest cuvânt ar putea fi englezesc. M-am bâlbâit și m-am așezat în bancă roșu ca racul, umilit, nu chiar la fel de perplex ca învățătoarea, însă, oricum, destul de răvășit... și iată cât de timpuriu mi-a fost pecetluită soarta, cât de timpuriu mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care-ar fi putut-o duce de-atunci încolo... Gata cu playboy-ii narcisiști înțoliți în costume Cardin; gata cu agenții publicitari însurați, disperați, parașutați hăt din Connecticut, să petreacă o noapte la New York; gata cu poponarii cu pulovere de lână englezească veniți să prânzească la Serendipity sau cu babalâii erotomani din industria cosmetică, cu balele scurgându-li-se în cina care i-a costat sute de dolari la Le Pavillon... Da, da, într-un târziu a apărut și bărbatul îndelung visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acolo? Sigur c-am fost. Șase nopți pe săptămână și două după-amiezi. Grădina de la Country Club, Long Island. Palm Beach. Un apartament de burlac pe Riverside Drive. Păi dacă nu poți vorbi americănește, n-ai nici o șansă În comedia muzicală englezească. — Ești isteață, spuse Myatt cu gravitate, scoțându-și-i pe Eckman și Stein din minte. — Să ne mișcăm, spuse fata. Mi-e frig. — Nu poți dormi? — Nu, după traversarea aceea. E prea rece și tipul acela mă mângâie tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poșeta și, susținută de doctor, se ridică, sprijinindu-se de perete. — Pașaport? Doctorul vorbea lent și tânăra Îi remarcă pentru prima dată accentul. El zise: — Bagajele mele la clasa Întâi eu nu pot să plec de lângă doamna. Sunt medic. — Pașaport englezesc? — Da. — În regulă. Alt bărbat veni la ei: — Bagaje? Nimic de declarat. Omul trecu mai departe. Coral Musker zâmbi. — Suntem chiar la graniță? Păi, oricine poate introduce orice fel de marfă de contrabandă. Nu se uită deloc În bagaje. — Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
veni la ei: — Bagaje? Nimic de declarat. Omul trecu mai departe. Coral Musker zâmbi. — Suntem chiar la graniță? Păi, oricine poate introduce orice fel de marfă de contrabandă. Nu se uită deloc În bagaje. — Orice, spuse doctorul, dacă ai pașaport englezesc. Privi În urma omului care se ]ndepărta și nu mai spuse nimic până când reveni Myatt. — Mă Întorc acum la compartimentul meu, spuse ea. — Aveți o cușetă? — Nu. — Coborâți la Köln? — Călătoresc până la capăt. Îi dădu și el același sfat ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l băgă În seamă, apelând la singura prezență prietenoasă care-i rămăsese: — Nu sunt chiar atât de bolnavă, nu? — Ce mă intrigă pe mine, spuse celălalt, este accentul lui. Ai spune că-i străin, dar și-a dat un nume englezesc. Cred c-o să mă duc după el să-i vorbesc. Mintea ei funcționa limpede după ce-și revenise din leșin. Imaginea unei lumii cu susu-n jos, În care doctorul fusese cel care zăcea dedesubt, având nevoie de compasiunea și grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un ziar din Köln. Trebuie să vii să-mi faci o vizită Într-o bună zi. Am cel mai drăguț apartament din lume. Ești În vacanță? — Sunt dansatoare. Mă duc la Constantinopol. S-a Îmbolnăvit o fată dintr-un show englezesc de-acolo. Pentru o clipă, ținând mâna fetei strânsă Într-a sa, Mabel Warren se simți tulburată de dorința de-a fi generoasă Într-un mod absurd și demonstrativ. De ce n-ar renunța la speranța de-a o mai reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Protestase de nenumărate ori Împotriva doctrinei naționaliste a secțiunii militante din Partidul Social-Democrat. Chiar și imnul lor era unul naționalist - „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste măsuța de ceai, În salonul din spate, și bărbatul subțiratic, cu pete pe față, al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mișcare nu poate fi judecată după ofițerii ei. Socialismul nu era condamnat prin afilierea lui Grünlich la el, dar totuși era nerăbădător să uite de Grünlich. — O să-ți dau ceva bani. Își scoase portmoneul și-i Înmână omului cinci lire englezești. — Noapte bună. Era ușor să se descotorosească de Grünlich și-l costase puțin, pentru că banii nu vor avea nici o valoare pentru el la Belgrad. Nu avea nevoie de un avocat care să-l apere: apărarea lui era propria lui limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
religiei. Ei, eu vreau să vin În Întâmpinarea acestei nevoi omenești. Domnul Opie vorbise repede și cu entuziasm, iar engleza doctorului Czinner Își făcu simțite limitele. Nu Înțelesese cuvinte ca „apărători“, „porți“, „runde“ deși știa că se referă la jocul englezesc de crichet. Se familiarizase cu termenii În ultimii cinci ani, iar aceștia se asociau În mintea lui cu gazonul măturat de vântul sărat și supravegherea copiilor nedisciplinați, Încleștați Într-un joc căruia el nu-i putea pricepe miza, dar semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
perfect visul. Lăsându-și mâinile pe genunchii grăsulii, Începu să râdă. Președintele Republicii! Asta-i bună! Și de ce nu? Știu să Îmbrobodesc lumea când e cazul. Kolber și doctorul, amândoi păcăliți Într-o singură zi. Mi-a dat cinci lire englezești doar fiindcă am fost ager și l-am ginit ce hram poartă când a spus „spion al poliției“. Argint viu, asta-i Josef Grünlich, nu altceva. „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“ Hop sfoara, ochit, foc, totul Într-o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încredere ghidurile lui făcând călătorii incognito, consultând cele mai bune surse și cei mai valoroși experți. Obiectivele de interes erau prezentate cu steluțe. Fiii lui duc afacerea mai departe, dezvoltând-o. În 1846 apar edițiile franțuzești și În 1861 cele englezești. Locuitori din Est End-ul londonez. Charles Reade (1814-1884), romancier englez care a scris mai ales despre injustițiile sociale ale epocii sale. Condițiile din Închisori, azile de boli mentale, de pe navele de pescuit, acestea au fost subiectele lui de predilecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau din Las Vegas? zic. Și, privind pe geam, cu ochii îngălbeniți de lumina reflectată, Stridie zice: — În general. Cu Carson City cu tot. Și-i spun. Pădurile de pe Coasta de Vest sunt sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească, o calamitate care sufocă și ucide totul. Frumoasele stoluri de sturzi negri și lucioși, cu straniul lor fluierat, fură cuiburile a o sută de specii autohtone. Închipuiți-vă o idee care îți ocupă mintea precum o armată care ocupă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și acum, scriu din Seattle. La o zi, la o săptămână, la o lună după. Cine știe la cât timp după ce s-a întâmplat evenimentul. Îmi continui vânătoarea de vrăjitoare, împreună cu dom’ sergent. Botaniștii numesc această nouă subspecie de iederă englezească Hedera helixseattle. La un moment dat începuse să dea pe dinafară în jardinierele de la Olympic Professional Plaza, să zicem. Iedera sufoca panseluțele. Niște vițe se agățaseră de o latură a fațadei de cărămidă și continuau să se ridice. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la intrare, așteptând să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are ceaslovul sub braț. Cu paginile pline de pete roz și purpurii. Îl deschide și-mi arată o vrajă, cu cuvintele englezești scrise cu negru sub păsăreasca originalului. — Zi-o, zice. Vraja? — Citește-o cu voce tare, zice. Pentru ce e? întreb. Și Helen zice: — Să ai grijă la candelabru. Începe să citească, cu vorbe monotone și egale, ca și cum ar număra, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de dezamăgită. Știa că fiica ei îi seamănă, se comportă bine sub influența celor de același fel, dar este leneșă și lipsită de convingeri ferme. Dat fiind că era și delicată, și drăguță în modul acela comun, provincial și tipic englezesc, era mai bine pentru Carol că se măritase de tânără și că urma să fie supusă unei influențe stabilizatoare. Carol avea nouăsprezece ani când se căsătorise cu Dan. Dan avea douăzeci și unu - mai era doar un an până să termine facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea să stârnească astfel de pasiuni. Așa cum am mai spus, avea acea drăgălășenie înghesuită și meschină, englezească și provincială, care-l făcea chiar și pe un bizon de talia lui Ted Wiggins să îndrăznească să viseze la cum ar fi să își vâre gambele dezgustătoare între ale ei. Dar Cealaltă Carol era într-adevăr preocupată de dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
datorate lipsei de experiență, caracteristice pentru jocul de scenă al celor de la Les Jongleurs, mă îndeamnă să cred că spectacolul a fost regizat de răposatul Bobby Robson, ca o tentativă eșuată de a folosi formula perimată de 4-3-3 în teatrul englezesc.“ Cronicile lui Bull se întorceau aproape întotdeauna de la redactor modificate aproape integral, cu excepția enunțurilor celor mai simple și mai directe cu putință. De aceea, se simțea ca un prizonier în lanțuri, obligat să sape gropi și apoi să le umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-și țină pentru el idiosincraziile personale și răutăcioase, fără să le pună pe seama lumii nevinovate. Prin urmare, își permitea să cânte și să se bucure. Microbuzul gonea printre câmpurile de un verde crud, într-o zi însorită, de primăvară englezească, și toți fremătau la gândul meciului ce va urma. În vestiar, Bull fusese deosebit de atent să se protejeze. Își pregătise modul de operare cu mult timp înainte. O genuncheră elastică, dintr-acelea purtate în general de sportivi, acoperea cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
anume? — Nu știu. Dar am băgat de seamă că individul fărîmița fiecare bucățică de cozonac pe care-o lua. — S-ar putea să fie un obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da, una dintre maniile alea vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i explice: — Nu despre asta e vorba. Mie nu-mi trebuia cozonacul lor, dar sînt sigur că au Încercat să mă omoare. Știu că pare neverosimil acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]