2,305 matches
-
SUA, s-au cunoscut întâmplător, prin internet, și au început o lungă corespondență electronică. După aproape trei ani au hotărât să și publice mesajele schimbate între ele... Să le publice sub forma unei cărți, căreia i-au pus un titlu enigmatic: Libertățile bufniței (prefață de Eugen Dorcescu, Eubeea, Timișoara, 2002). Nina Ceranu este prozatoare și lucrează la o editură. Ana Chelariu, deși stabilită în Statele Unite, se ocupă în continuare de studierea folclorului românesc. Nu este vorba chiar de Virginia Woolf și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el, eul meu... care, de azi-dimineață, trebuie că a întrerupt... starea...“ Putem admite că un personaj are un fel de delir poetic, dar suntem depășiți de situație atunci când constatăm că toate personajele vorbesc la fel. În plus, și situațiile sunt enigmatice (fără să aibă acea logică a absurdului pe care a inventat-o Eugen Ionescu): „Doamna procuror apare, fantomatică, și le pune o hârtie pe funie, la mijloc, după care dispare. Amândoi se aruncă și își iau câte o jumătate din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
domn. Costumul lui alb și misterul din ochii lui captează atenția. Se pune lângă băiat. Tânărul, speriat, se uită fix în ochii lui, sperând să găsească acolo ceea ce dorește acest domn.“ După ce „se pune“ lângă băiat, domnul începe un dialog enigmatic, din care noi, cititorii, trebuie să înțelegem cine e în realitate: „— Eu sunt cel care ți-a dat viață, cel care face totul să miște, cel care creează din nimic un geniu. — Și dacă tu m-ai creat, atunci îmi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
simt și după moarte... S-a îndepărtat încet. Era trist, foarte trist. Cînd m-am trezit, perna era umedă și eu încă suspinam. Treacă noaptea. Fă cruciuliță, mă sfătuiește soția. Numai că și ea avea un mare surplus de lacrimi. Enigmaticul moș Pantalon După cîteva zile de arșiță ecuatorială, Dumnezeu s-a înduioșat și a trimis spre "păcătoșii români" o zi de răcoare, pentru a vedea diferența dintre iad și rai. Cum ziua aleasă de Cel de Sus era o duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Totuși, n-am putut s-o opresc, nici pe ea nici pe suratele ei. CUPRINS CAPITOLUL I Blitzuri 5 Viața așa cum este 7 Demon și înger 10 Plimbări liniștite 13 Prost, dar nu prea... 16 M-a vizitat Cezar 18 Enigmaticul moș Pantalon 20 Dușuri reci de toamnă tîrzie 23 Ultima haltă 26 Tovarăși de drum 29 Frumos, dar cam... prost 32 Sfaturi neinspirate 35 Un naiv prost 38 Ați lucrat la...? 41 Un turnător 44 Un om prudent 46 Singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar plin de tâlc, vecinul său de casă din alte timpuri și bunul prieten din tinerețe îi dădu de înțeles că se afla prin acele locuri ca să "curețe" zicea el "pădurea de uscături". Știi tu ce fel de uscături, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pericol. La finalul cursurilor, Marele Bronz, cum aveam să-l botez pe bronzat, s-a apropiat de mine cu respect: "Din ce mafie ești?..." Nu zâmbisem, nu scosesem un cuvânt toată ziua, de la discuția înfiripată cu șefa clasei. Jucam rolul enigmaticului dur. L-am privit pe Marele Bronz drept în ochi, am dus degetul peste buzele strânse, omul a priceput că există și mari secrete păzite cu lacăte grele și dus am fost. Când am ieșit din Ferentari, troleul ducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe care niciodată, până atunci, nu-l părăsise sau uitase, iată că nu vorbise de această dată, ca de obicei, înainte de culcare, nici măcar „noapte bună” nu-i dăduse. Însă nu-i luă mult timp ca să conștientizeze că acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
om, atunci când se îndrăgostește nebunește și nu poate găsi o explicație pentru asta. Însă lucrul acesta a durat la el până când i-a apărut în cale Silvia, fată ce l-a făcut să-și schimbe de la temelie părerea despre acest enigmatic sentiment, adică dragostea, care este cel mai profund, mai nobil și mai răscolitor sentiment, pe care l-a cunoscut vreodată omul, sentiment ce intră năvalnic în sufletele deschise și le întregește. Așa se spune. Nici măcar n-o cunoștea personal pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese într-un acces de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
însumi cu laturile mele ascunse? Cum pot să-mi accept chiar și libertatea de a face rău? Cum pot spune "da" unui sens al vieții, în ciuda tuturor incertitudinilor sale? Cum pot spune da realității lumii și a omului așa cum este, enigmatic și contradictoriu? Ce anume îmi devenise limpede pe neașteptate? Că prin această întrebare existențială mi se cerea să îmi asuma un risc elementar: riscul de a avea încredere. Ce provocare: a risca un "da"! În locul profundei lipse de încredere a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau neserioși promit experiențe religioase în ashram, în centre de meditație și în zile de reculegere. Se dorește experiența credinței, simțirea ei. Dar unele dintre aceste persoane nu sunt precum nevăzătorii care vorbesc despre culori? Mistica este un concept extrem de enigmatic pe care și teologii îl folosesc în mod arbitrar. În primul rând trebuie să îl definim: termenul, în sensul originar al cuvântului, derivă din gr. myein = a închide (gura). Misterele sunt secrete, doctrine și culte despre care nu se vorbește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
explicit, practica cremațiunii. Or acest lucru demonstrează eforturile sale de a rămâne, pe cât posibil, obiectiv asupra tematicii. Ceea ce este însă esențial în această parte a articolului este faptul că el menționa focul ca având rol purificator și fiind un element enigmatic, dar poate singurul demn de măreția divină. Pentru a demonstra o asemenea afirmație Șerboianu menționa că "focul îi amintea (n.n. lui Adam si omenirii) și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu lumină eternă sta de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
morți face parte integrantă din fluxul sentimentelor omenești, bine armonizate. Numai naufragiații credinței și cei ce-și împletesc spiritul cu erori de tot felul, nu vor înțelege niciodată acest respect, iar cultul morților va fi pentru ei tot așa de enigmatic, ca și însăși viața lor. "Cultul morților întemeiat pe o lege firească sădită în om spune savantul profesor decedat dr. Badea Cireșanu, în al său Tezaur Liturgic, tom VI, pag. 43 este foarte răspândit și printre sălbatici. Cei vii întotdeauna
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ferăstruicii, iar eu m-am simțit de parcă mi-o Întinsese să i-o sărut. Atunci, gura ei, splendid desenată, cu suave buze pale, se curbă puțin, foarte ușor, Într-un gest minim ce putea fi interpretat ca un surâs distant, enigmatic, misterios. Am auzit biciul vizitiului plesnind, și careta s-a urnit ducând cu ea zâmbetul acela despre care nici În ziua de azi nu știu dacă a fost real sau imaginar. Iar eu am rămas În mijlocul drumului, Îndrăgostit până În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se derula după tipicul unui cinovnic din clasicii ruși, mișcată de un automatism birocratic, vag consolată de reflexele unor neverosimile speranțe. Avînturile, tot mai puține, apar jugulate nu numai de rigiditățile unui program, ci și de obstacole lăuntrice, de neînlăturat, enigmatice precum orice fatalitate: "Ajungi în biroul în care va trebui să stai pînă la ora 17.00, fără să înțelegi care este rostul tău acolo. De fiecare dată cînd va suna telefonul vei tresări, precum surorile din Cehov, cu speranța
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
învățată în școală și vorbită (înainte de 1990, desigur!) la radio și la televizor. Altminteri, tare mi-e teamă că, mai ales la nivel de lexic, vor exista suficiente sincope în conversație și destule priviri întrebătoare. N-am să uit niciodată enigmatica frază a gazdelor mele din județul Bihor, care mă invitau să fac foc în sobă când se întunecă, să pun petrol peste lemne ca să ardă mai ușor: "Băgați și fotoghin în candalău când să face șutic." Am transcris aproximativ un
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
aceleași subtile mijloace analitice, Constantin Trandafir discută romanele lui Mihail Sebastian. în Orașul cu salcâmi, "surpriza din final, când se anunță căsătoria dintre Adriana și Paul Mlădoianu vrea să exprime o situație de excepție față de Ťschemať tradițională, mai mult sugerează enigmaticul, fondul obscur al existenței, dar și un mod de protejare a memoriei. Pe de altă parte, este materializată Ťteoriať potrivit căreia o mare pasiune nu are ca încheiere mariajul, care vrând-nevrând, potolește flacăra inițială până la o simplă pâlpâire domestică, dacă
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
Ar fi trebuit să scriu în episodul de astăzi despre nivelele de somatizare a stressului. Nu voi face acest lucru fiindcă vreau să închei acesta parte a serialului într-o manieră mai neobișnuită și mai optimistă: voi vorbi despre zâmbetul enigmatic al lui Buddha, sau despre regasirea bucuriei de a trăi. Se spune ca, fiind foarte bătrân, Buddha își adună într-o zi discipolii într-o poiana așa cum făceau de obicei. Preaînțeleptul culesese o floare de lotus dintr-o mlaștină, a
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]
-
dintr-o mlaștină, a cărui rădăcina era plină de noroi, în timp de petalele aveau, ca de obicei, un alb cald, curat, strălucitor. Discipolii săi stăteau într-un cerc în jurul său privind floarea de lotus, în timp ce Buddha zâmbea liniștit și enigmatic, fără să scoată un sunet. Era una dintre multele lecții tăcute pe care le dădea discipolilor săi. Mintea lor caută fervent: oare ce ar trebui să-i spună Maestrului? Ce simboliză oare floarea? Cum se integra imaginea florii în contextul
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]
-
idee, o putere nevăzută îți înșiruie imaginile, ți le împletește, ți le urzește". Fiecare dintre creațiile artistei funcționează ca întrebare și răspuns la fundamentale chestionări ale existenței umane. O personalitate care se organizează sub semnul unei alese ideologizări corporal-poetice, în jurul enigmaticului „de ce". Un fabulos univers, o incandescență a topirii materiei gestuale în freamăt spiritual, un alt fel de a trăi și a scrie despre clipe care nu se pierd și mai ales nu pier. Miriam Răducanu este în memoria mea o
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
cuprinsul metamorfozelor pe care le înregistrează fenomenologia naturii, poate fi intuită o osmoză între aparențe și esențe, altfel zis un circuit de semne oculte. În sensul vederilor unui Mircea Eliade, polaritatea între materia scriptică și cea criptică a realului produce enigmatice conexiuni, cu un prezumat cifru angelic: "mereu cineva / schimbă sensul lucrurilor în grădina / lui Dumnezeu // te apleci să culegi o tulpină / și ea se preface în piatră / în palmele tale / trudești să o duci în locul ferit / unde îngerii ar putea
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
al aparatului de stat sovietic. Personajul manifestă o bună înțelegere a situației basarabenilor și chiar compasiune față de ei: " - Cu oamenii ăștia se întîmplă ca și cu nemții. Unii sunt în Ťdemocratăť, alții dincolo, în Ťfederalăť. Dramele războiului!" Ce funcție avusese enigmaticul Vasili Ivanovici memorialistul va afla abia după decesul lui, din necrologul publicat în Izvestia: fusese general-maior de justiție și președintele Colegiului Militar al Tribunalului Suprem al U.R.S.S. "Valurile capricioase și imprevizibile ale timpului" îl aduseseră pe basarabeanul refugiat în
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
cu atîtea cupluri de pistolari moderni. Li se adaugă serios-scrupuloșii Det. Simon Perez (John Leguizano) și Det. Ted Riley (Donnie Wahlberg), și o prezență de sex-bomb, cu un rol interesant, Karen Corelli (Carla Gugino), care dă tușa senzuală și puțin enigmatică relației. Poate cele mai vii dialoguri sunt cele din doctorul psihiatru, Dr. Prosky și cei doi polițiști ținuți în carantină, cu atît mai mult cu cît se merge pe formula unui duplex, cu replici razante preluate din zbor, cu o
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]
-
Gheorghe Grigurcu Ion Davideanu face parte din rîndul poeților care au cultul cuvîntului. Atent mereu la faptul că substanța lirică depinde de operația verbală cu care e săvîrșită, că e un rod al dexterității sale enigmatice, îi acordă cuvîntului accepții obiectuale, îl transpune în zona materialității în care ia naștere un necurmat insolit asociativ: Imaginînd cuvîntul / în formă de taler,// umblă lin, frățioare, / fă-ți cruce, cruce prin care / sufli în eterul absent, // vrei să-l
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]