444 matches
-
magmei de dedesubt, magmă care va țâșni la suprafață undeva, creând noi munți, altceva de ros; căci, dacă am compara planeta cu un măr, scoarța e ceva mai groasă decât coaja fructului. Una peste alta, energia solară menține o stare entropică cel puțin aparent constantă a planetei. Oare doar mecanisme abiotice, precum acela descris acum, modelează fața planetei? Asta e o Întrebare menită a mă scoate din impasul care m’ar obliga să pun aici punct capitolului de față, fără a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care ar fi o apropiere de acel adevăr situat la mijloc. Ajungem deci, pentru că energetic ori alimentar este tot un scop uman, la agroecosistem. Dar acesta este un sistem negentropic, care este supus În consecință unei absorbții spontane În natura entropică, cu atât mai rapid cu cât e vorba de o monocultură. El trebuie deci Întreținut În starea negentropică, prin aport de energie, dar și de informație. Ce amestec are informația? Lăsați o prășitoare În voia soartei, a calului ori tractorului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
minus, deci o forță motoare, iar entropia e caracterizată de lipsa antitezelor, deci a forței motoare. Adică, Încă, negentropia Înseamnă Viață, nu neapărat biologică, iar entropia moarte. Dar, În decursul evoluției mediului nu asistăm la o menținere constantă a nivelului entropic, ci la o creștere continuă a sa, deci a gradului de dezordine, de degradare. Poate fi corelată această evoluție cu Viața? Da, și să vedem cum. Deși sunt un evoluționist, iar nu un creaționist, admit ideea de stare inițială, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sol ori un lac colmatat În locul stâncii pe care au populat-o cândva. De fapt, solul este un stadiu avansat, entropizat, al evoluției mediului terestru, un fel de reziduu al Vieții. Se vede treaba că poluarea, fie numai prin componenta entropică, are precedente non-umane. Aș spune chiar că natura are precedente pentru orice și, de ce nu, omul este o unealtă a naturii În scopul entropizării mediului. Viața nu va pieri Însă - ar fi cumplit de trist ca natura să dorească asta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În paranteză, că Blajinii sunt numiți și rohmáni, cuvânt ce seamănă uimitor cu indianul brahman ori romanul flamin, ambii fiind elite ale societăților respective și exercitând funcții de conducere spirituală. În alți termeni, se trece treptat de la o stare primordială entropică, dezordonată, la cea viitoare, negentropică, adică ordonată. Asta În ceea ce privește ființele; dar am arătat săptămâna trecută că, cu cât organismele sunt mai complexe, negentropice, cu atât, În compensare, ele entropizează, degradează, mediul. Adică, revenind la problemă, etapele menționate se traduc Într
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un ecosistem, chiar dacă evolutivă, naturală deci, nu doar favorizată de om, reprezintă o degradare a acelui ecosistem, pe care-l silește la a-și căuta un nou echilibru; Îl va găsi desigur, dar el va fi situat undeva mai spre entropic, atât ca omogenitate crescută, iar Viața, pentru perpetuare și evoluție, are nevoie de diversitate, cât și ca sărăcire a genofondului biosferei, a biodiversității. E drept, În decursul timpului, la noi au poposit plante care sunt astăzi mai mult decât folositoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
altă motivație. Care o aceasta? E omniprezenta entropizare a mediului. Un traseu efectiv al râului majorat prin șerpuire de 2-3 ori Înseamnă un pas În plus la reducerea polarității apă−pământ. Adică spre amestecarea, Întrepătrunderea lor, deci spre o stare entropică mai intensă. Dar asta e ceva de genul tot răul spre bine, căci râul nu e doar o cale de scurgere a apei de la munte. El menține un regim hidric cât de cât constant În zonele de câmpie cu mult
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
povestea cu etalonul reprezentat de o rivieră, iar nu de un țărm oarecare, nu este chiar gratuită. Căci Viața, În formele sale actuale, nu mai poate supraviețui nici În condițiile net negentropice din epocile primare ale Terrei, nici În condițiile entropice pe care ne “străduim” să ni le apropiem și Își găsește locul firesc undeva la mijloc. Nici În mare, unde nu ne simțim chiar În largul nostru, nici - se va vedea În alt capitol - În vârful muntelui, căci ambele reprezintă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
devină martori, adică să-l adopte pentru viața lor, martori adică ai acestui mediu negentropic? Desigur, da. Nu ne așteptăm desigur la animale. De ce? Pentru că, dacă acceptați, ca și mine, că starea negentropică e În același timp reducătoare, iar cea entropică oxidantă, deci că Între starea entropiei, a gradului de degradare și starea redox, adică nivelul energetic accesibil organismelor, există o relație strânsă, atunci la starea entropică a mediului răspund În primul rând organismele dependente drastic de starea redox, adică plantele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acceptați, ca și mine, că starea negentropică e În același timp reducătoare, iar cea entropică oxidantă, deci că Între starea entropiei, a gradului de degradare și starea redox, adică nivelul energetic accesibil organismelor, există o relație strânsă, atunci la starea entropică a mediului răspund În primul rând organismele dependente drastic de starea redox, adică plantele și microorganismele, și mai puțin animalele. Dar microorganismele sunt prea mici ca să le vedem În excursia noastră. Plantele Însă... Dar ce ne spun ele? Dar, mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iulie 1996, ora 9,53 89. Muntele, o semeție periclitată Chiar dacă prietenii cu care am urcat la munte s’au grăbit să coboare, eu am mai adăstat oleacă. O mărturisire: deși ca om de șes, deci dintr’un mediu relativ entropic, ar trebui să-mi fie indiferentă negentropia mării, respectiv a muntelui, o prefer pe cea, cum Îi spun eu, verticală, a muntelui, celei orizontale a mării, deși ambele Înseamnă Viață și mai ales primordialul la care tânjim atâta; preferința se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai ales, la a nu crea altele. Reluând exemplul Îngrășămintelor, n’ar strica poate a da o culoare modernă unor vechi practici ce recliclau ca Îngrășământ deșeurile animale și umane; s’ar evita poluarea râurilor și mării, dar și degradarea entropică a peisajului. Și avem nevoie de natură, așa cum e ea, nu doar ca suport fizic, dar și ca suport și subiect al trăirilor umane. Ne lipsesc Însă tehnologiile adecvate, deși problema nu e nouă. Acum un secol și jumătate, poluarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care guvernează entropia, cu acțiunea ei distructivă, este totuși o necesitate pentru evoluția lumii. Concret, noi, aceia mulți care nu trăim nici la munte, nici la mare, adică În medii negentropice prin ele Însele, ci la șes, Într’un mediu entropic, cum putem beneficia de puțină negentropie, menită a compensa risipa ei din viața cotidiană? Fie și pentru acele câteva zile care, din punctul de vedere al naturii, ar trebui să fie mai multe, adică atâtea cât durează, pentru toți, vacanța
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
compensa risipa ei din viața cotidiană? Fie și pentru acele câteva zile care, din punctul de vedere al naturii, ar trebui să fie mai multe, adică atâtea cât durează, pentru toți, vacanța. În medii plate, mă refer la relief, adică entropice, degradate, trăiesc totuși, nu neapărat numai la noi, dar și aiurea, oameni și nu puțini. Cum se poate? De unde capătă ei râvnita negentropie? De la mediul abiotic nicidecum, ci doar de la acela biotic. Adică tot viața, cu V mare, e responsabilă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
entropiei Înseamnă, În același sens, o dezordine, degradare, tot mai mare. Scăderea entropiei, adică ceea ce caută Viața, presupune, pe lângă un aport informațional, intrarea În sistemul acela a strict necesarei energii. Un caz intuitiv e o grămadă de cărămizi, adică starea entropică care, printr’un aport de energie, aport coordonat informațional printr’un proiect, devine o casă, adică o stare ordonată, negentropică. Organismele fac și ele același lucru: elementele dispersate În mediu, aflate deci Într’o stare entropică, sunt adunate, prin alimentație
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de cărămizi, adică starea entropică care, printr’un aport de energie, aport coordonat informațional printr’un proiect, devine o casă, adică o stare ordonată, negentropică. Organismele fac și ele același lucru: elementele dispersate În mediu, aflate deci Într’o stare entropică, sunt adunate, prin alimentație și asamblate În corpul aceluia, conform proiectului, adică a informației genetice proprii organismului și moștenite de la strămoși; evident, pentru obținerea acestei stări noi, ordonate, negentropice, se folosește energie, provenită fie de la Soare, pentru plante, fie din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deunăzi al lichenilor, mari iubitori de negentropie, care se fixează pe tot ce e negentropic, fie el abioticul munte ori bioticul arbore, dar niciodată pe vreun heterotrof, neemitent de negentropie, este concludent. Deci noi, aceia care trăim Într’un mediu entropic și care nu avem la dispoziție “negentropia” financiară care să ne permită evadarea spre acele medii negentropice prin excelență - munte sau mare - noi deci, n’avem altceva mai bun de făcut decât să urmăm exemplul lichenului. Adică să ne lipim
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
excelență - munte sau mare - noi deci, n’avem altceva mai bun de făcut decât să urmăm exemplul lichenului. Adică să ne lipim de viu, mai precis de acela vegetal. Adică Încă, ce-ar fi dacă În ogorul ori grădina din entropica câmpie ne-am vârî și noi? Și putem s’o facem, majoritatea dintre noi, căci aproape nimeni nu este lipsit, direct ori indirect, de accesul la o bucată de pământ din cele vreo 18 milioane... Deodată, vom avea acolo prezența
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Încă negentropie; ca ’n exemplul cu casa. Iar dacă n’avem pietre, nici o pagubă. Putem planta un gard viu, care nu-i altceva decât o negentropie care protejează o altă negentropie, În fața acțiunii negentropice pentru el, hoțul ori mistrețul, dar entropică pentru ogorașul nostru, adică firească pentru orice vietate. Dar negentropia depășește cadrul micului nostru ogoraș. Câmpia, Împărțită În atâtea parcele, reprezintă o stare negentropică În raport cu aceeași câmpie ca un ogor unic, oricâte probleme de mecanizare și chimizare ar ridica. Pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vremea să găsim un punct comun pentru toate subiectele verii. Căci, În fond, prin tendința estivală de evadare din cotidian, fizic spre locuri ori ideatic În altceva, să-i spunem de pildă naturism, nu căutăm decât primordiala negentropie, renunțând la entropicul cotidian. Renunțare scurtă de altfel, căci adaptați vrând-nevrând stadiului entropic actual, nu putem rezista prea mult În negentropie; ne tragem totuși seva din actualitate. Că acea nostalgie a primordialului, căreia Îi plătim tributul estival, ne conduce de fapt În altă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Căci, În fond, prin tendința estivală de evadare din cotidian, fizic spre locuri ori ideatic În altceva, să-i spunem de pildă naturism, nu căutăm decât primordiala negentropie, renunțând la entropicul cotidian. Renunțare scurtă de altfel, căci adaptați vrând-nevrând stadiului entropic actual, nu putem rezista prea mult În negentropie; ne tragem totuși seva din actualitate. Că acea nostalgie a primordialului, căreia Îi plătim tributul estival, ne conduce de fapt În altă parte, spre evoluție și schimbare, e o altă poveste, căreia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
starea negentropică a ei; și spunem că această antinomie e de un volt și jumătate. Chiar stând nefolosită, acea baterie se descarcă, tinzând spre zero volți; polii Își diminuează caracterul de plus, respectiv minus, adică antinomia dispare, bateria căpătând starea entropică, degradată. Viața ei, rolul ei, dispare, chiar ca potențialitate. Dacă ne-am urca În cerurile mitice, am afla că antinomia negentropică nu caracterizează originea, ci apare Într’o etapă, desigur aceea În care lumea iese din neant, Începând să se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ulterioară, la separarea sexelor pe indivizi diferiți, chiar și la aceea pe același individ dar prin flori diferite. Doar 4% dintre plantele recente au indivizi de sexe diferite și doar 7% flori de sexe diferite pe același individ. Mai dependente entropic de mediu, ca urmare a lipsei independenței energetice, animalele perfecționează separarea sexelor până la una de-a dreptul la nivel spiritual odată cu omul. Om care poate fi, cu oarecare aproximație, considerat În două subspecii: femeie și bărbat. Evident, putem vorbi și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică Yang, ceea ce arată o negentropie internă mai mare la bărbat. Dar, cum mediul tinde inexorabil spre entropizare, femeia e mai compatibilă cu acesta. Cât privește impactul asupra mediului, femeia e negentropică, prin Însăși economia de energie, pe când bărbatul e entropic, adică femeia degradează mediul mai puțin, deci “calcă mai ușor pe pământ” și la figurat. Aproape o concluzie e faptul că femeia e altruistă, iar bărbatul egoist. Sau, ca o concluzie, că femeia poate fi comparată cu planta, iar bărbatul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bineînțeles - la acele Îndepărtate vremuri. Materia are tendința de autoorganizare, mai mult, de autoperfecționare, ca reacție la entropizarea, degradarea continuă a mediului - rodul trecerii timpului. De fapt, particularizând la materia vie, ar fi vorba de o virtuală conservare a nivelului entropic global, ca rezultat al creșterii naturale a entropiei Într’un segment al lumii - biotopul -, respectiv al scăderii entropiei, prin organizare, reacția celuilalt segment al lumii - biocenoza. Și, dacă la nivelul lumii vii constatăm fără putință de tăgadă că din organisme
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]