714 matches
-
să-l scoatem. Ar fi cazul să te ducem la urgență. Am sărit într-un taxi, cu mâna mea întinsă peste noi doi, ca un iepuraș bolnav. La spital m-au luat la radiografie și am fost entuziasmată, da, recunosc, entuziasmată, când doctorul a agățat radiografia de suportul luminat și a zis: — Da, uite, fractură în fir de păr de-a lungul articulației degetului arătător. Deși nu mi l-au pus în ghips propriu-zis, doar într-un fel de atele, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fie și de la distanță, dat fiind firul de apă dintre noi. I-am vestit trimufător făgăduiala suveranului. A reacționat exact atât cât era necesar ca să nu mă jignească. I-am vorbit de plecarea în călătorie, iar ea s-a prefăcut entuziasmată, fără să știu dacă o făcea din bucurie subită sau în bătaie de joc. Firul acela de apă pe care un om viguros l-ar fi putut trece din doi pași mi se părea mai adânc decât o râpă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atacându-l la cap cu scutul ridicat. În liniștea amfiteatrului, impactul marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nebăgând în seamă sângele care i se prelingea pe trup. Începu să alerge. Salix începu și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de apărare, pe care Valerius o executase rapid, făcu tridentul să zboare din mâna lui Flamma. Acesta se dădu înapoi câțiva pași, deposedat de principala sa armă și uimit de abilitatea cu care începătorul reacționase la atacul său. Ignorând strigătele entuziasmate ale publicului, Valerius se hotărî să profite de debusolarea adversarului. Înaintă repede, cântări dintr-o privire poziția lui Flamma, apoi, cu un gest neașteptat, îi înfipse brusc vârful pumnalului în umăr, în punctul în care știa că rana nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ceilalți intrau în apă, dar nu puteau să se miște din cauza armurilor grele. Cu apa ajungându-le la piept, Valerius și Marcus îi atacau, și curând apa deveni roșie. Se întoarseră teferi, alunecând pe iarba murdară de sânge. În strigătele entuziasmate ale mulțimii, care era în delir văzând cruzimea acelei bătălii, othonienii înconjurară mașinile de război și încărcară catapultele. — Atenție! îi strigă Valerius lui Lucius, care fusese în Lusitania împreună cu Otho înainte de a deveni mirmilon. Atenție la frânghii! Trebuie să țintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cei care te cunosc spun că iei forme fără număr. O, Doamne, arată-mi drumul spre minunea nesfârșită. Aerul năvălea prin crăpăturile autobuzului, prin sari-urile și pantalonii lor, astfel că o boare plăcută le învăluia picioarele. Toți păreau foarte entuziasmați, fremătând de parcă o forță uriașă dinăuntrul lor se străduia să se elibereze. În ciuda amabilității șoferului și a atenției de care se bucurase, cu ajutorul unei batiste, unui pic de scuipat și al unei cantități însemnate de pudră de talc, fata părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei, dotată cu plase și aveau să se îndrepte către livadă, unde aveau să se-ntâlnească cu polițiștii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu vestea bună sau cu cea proastă? Vestea bună e că Martina a telefonat azi de dimineață și ne vom întâlni mâine pentru prînz. Vestea rea e că vestea bună m-a făcut să mă simt așa de revigorat și entuziasmat, încât am dat fuga până la un bar unde am băut un snop din alea mari. Dea? o să spui tu. Ei și? Nimic nou sub soare. De acord, dar ce e rău în vestea cea rea e că alcoolul a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru boala ei. Noi nu suntem nebuni, domnule Vultur. Vocea femeii era dură. — N-am crezut niciodată că ați fi așa, zise el. Presupun că e îngrozitor să fii nevoit să-ți refaci viața în felul ăsta. — Știam eu! exclamă entuziasmată contesa. Știam eu că ești om de încredere! O să te fac prietenul meu, domnule Vultur. — Vultur-în-Zbor, preciză el. — Așa, rosti ea. Irina și Vultur-în-Zbor. De-acum suntem prieteni. Iar acum îți voi arăta cum îmi atârnă trecutul de gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
voce plăcută, ușoară și joasă. Mi-am întors capul și am văzut un tânăr cu două pahare de șampanie pline ochi în mână. Se pare că l-ai terminat pe acela. — Te rog, am zis, încercând să nu par prea entuziasmată. Mi-a întins abil un pahar, luându-l pe celălalt gol aproape în același timp și punându-l pe tava unui chelner care tocmai trecea. —Rochia e minunată, a spus. Îmi cer scuze dacă am fost prea familiar. Am sorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o documentare jurnalistică sârguincioasă - adică l-am întrebat pe Tim, care era vărul ei. —Numele meu este Sam, da? Bineînțeles, dragă! Cum spui tu, a zis. Am văzut pozele la Tony. Au ieșit foarte bine. Arăți extraordinar. Probabil ești foarte entuziasmată. —Poftim? Ah, fotografiile, m-am înveselit. Nimic nu mă putea face să mă simt mai bine decât să aud că arăt bine în niște poze cu circulație publică. —Ți-ai scos cercelul din buric? i-am spus, observând că micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cineva ar fi trecut pe acolo, ar fi putut pur și simplu să îl închidă și să pretindă că urmărea camerele video de pază. —Ecranele camerelor video interferează cu undele TV. Dumnezeule, camerele de securitate, m-am întors spre el entuziasmată. Înregistrările! Hawkins a dat din cap. Cineva a șters toate casetele, a spus el. E destul de ușor, ca la o casetă video normală. —O, Doamne, am spus aprins, și Joe mi-a arătat chiar ieri cum funcționează. Probabil că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
înțelege cum reușise să meargă, mai ales să fugă cu acele cizme până la genunchi, cu tocul înalt, pe acest vas care se balansa încet, înainte și înapoi. Am decis ca la următoarea mea petrecere să avem Pimms, mi-a declarat entuziasmată. Este chiar fantastic! — Ce îți mai face iubitul, Baby? am întrebat încercând să fiu prietenoasă. Trebuie să îi mulțumesc pentru acele poze pe care mi le-a făcut. Fruntea lui Baby s-a încrețit de uimire. —Iubit? a repetat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
seara și noaptea cântând. Dar cântecul lui nu era ca al celorlalți, era cel mai minunat de pe toate câmpiile. Era ascultat, iubit, căutat și programat la toate manifestările de gală ale confraților. Dar nu numai atât, furnicile erau așa de entuziasmate, încât își lăsau toate treburile și tăbărau pe bietul de el rugându-l cu lacrimi în ochi să le mai cânte. Nu vă mai spun, că atunci când își începea cri-cri-ul, furnicile cădeau întro stare de bucurie, de liniște. Când se
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
pus la dispoziția lui Sergiu de către Primăria Parisului. Acesta îi scrisese: Cher maître... je suis né sourd, mais avec vous ce matin j’ai entendu la musique.1 — Ce poate fi mai emoționant decât această măr turisire? a izbucnit Ioana, entuziasmată. E mai grozavă decât orice declarație de dragoste! Vezi, nici o celebritate din lumea muzicii n-ar fi putut să-i scrie astfel... 30 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Dragă maestre... eu m-am născut surd, dar cu dumneata
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de Delavrancea și în Bătrânul Moor din "Hoții" de Schiller, pe Finteșteanu în "Căsătoria" de Gogol; pe Vraca în "Faust" de Goethe; pe Bălțățeanu în nu mai știu ce... Băieții, deși mă auziseră de zeci de ori, erau parcă mai entuziasmați ca niciodată și-și manifestară sentimentele printr-un ropot de aplauze... M-am înclinat surâzător și am mulțumit întocmai unui actor, pe scenă, făcând, bineînțeles, fasoanele de rigoare și sporind astfel voioșia clase... Am strâns emoționat mâna pe care mi-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
șoferul pus la dispoziția lui Sergiu de către Primăria Parisului. Acesta îi scrisese: Cher maître... je suis né sourd, mais avec vous ce matin j’ai entendu la musique. — Ce poate fi mai emoționant decât această măr turisire? a izbucnit Ioana, entuziasmată. E mai grozavă decât orice declarație de dragoste! Vezi, nici o celebritate din lumea muzicii n-ar fi putut să-i scrie astfel... Cele mai vechi amintiri — Care moment al zilei îți place cel mai mult? am întrebat-o pe Ioana
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă la Fann Sora cea Mare. Când ajung, îmi iau uneltele, mă așez pe bancă și încep să lucrez. Fann intră, mestecând încă merindele de la micul dejun. E entuziasmată și zice că a văzut un decret pus pe zidul orașului. — Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng e în căutare de viitoare partenere. Mă întreb cine vor fi norocoasele! Fann descrie evenimentul, care se numește Selectarea Consoartelor Imperiale. După lucru, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în genunchi, cerând atenție. Sunt enervată și îi spun să plece. Însă atunci când își ridică ochii, îl recunosc. E tânărul eunuc pe care l-am întâlnit în ziua alegerii mele, cel care mi-a adus apă. — An-te-hai? îi zic, aproape entuziasmată. — Da, doamnă, îmi răspunde cu același entuziasm. An-te-hai, sclavul dumneavoastră credincios. Mă ridic și îi ofer ambele mele brațe. Se dă repede înapoi câțiva pași, amintindu-mi de statutul meu. Mă așez la loc și zâmbim amândoi. — Ei, An-te-hai, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aceeași valoare pe care să li le ofer. Sunt sătulă să mă prefac că mă bucură vizitele lor. An-te-hai păstrează ca prioritate pântecul meu. Pe măsură ce acesta crește, el devine din ce în ce mai implicat. E în fiecare zi cu nervii întinși la maximum, entuziasmat și înspăimântat în același timp. În loc să mă salute pe mine dimineața, el îmi salută pântecul: — Bună dimineața, Tânăra Voastră Majestate. Solemn, face o plecăciune adâncă: Ce pot să vă aduc la micul dejun? Mă apuc să studiez manuscrise budiste. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să se nască odată cu fiul Majestății Sale. Face apoi tot drumul până la Yuan Ming Yuan cu trăsura, ca să discute cu mine despre această chestiune. — Am verificat istoricul sănătății lor de trei generații încoace, zice ea. Cu cât Nuharoo devine mai entuziasmată, cu atât mai profundă devine și teama mea. Aș vrea ca ea să fi avut propriul ei copil. Toată lumea din Orașul Interzis, cu excepția împăratului, înțelege presiunea în care trăiește Nuharoo după atâția ani de căsătorie și fără nici un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
instinctele mele materne sunt profunde și simt că ar fi greșit să am încredere în ea. — Veniți cu toții să împărtășiți fericirea mea! declamă cu bucurie Nuharoo. Faceți cunoștință cu băiatul meu ceresc, Tung Chih! Concubinele încearcă din răsputeri să pară entuziasmate. Chipurile lor sunt acoperite cu vopseluri și au capetele bogat împodobite cu ornamente. Se lasă în genunchi și ne urează lui Nuharoo și mie „zece mii de ani de longevitate“. Nu mă simt în largul meu atunci când doamnele înconjoară leagănul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]