726 matches
-
argumente și, sintactic, de a se combina cu complemente cărora le impune restricții de rol tematic (Agent, Pacient, Temă, Experimentator, Sursă, Țintă, Locativ, Beneficiar) și restricții de formă. În GA 2005 se apreciază că, pe lîngă predicatul sintactic și cel enunțiativ, se mai poate distinge o a treia specie, predicatul semantic, înțeles ca un component al propoziției ce are capacitatea de a asocia unei entități o proprietate sau care stabilește o relație determinată între două sau mai multe entități. Definite astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
predicativitate. DSL 2001. RN PREDICATIVITATE. Trăsătură pragmatică, predicativitatea se definește ca proprietatea unui predicat al enunțării de a pune în relație nucleul său semantico-sintactic cu realitatea extralingvistică exprimată, ancorată spațio-temporal și modalizată. Prin intermediul predicativității o succesiune de cuvinte dobîndește autonomie enunțiativă și devine obiect al analizei discursului. V. predicat, enunțare. DSL 2001. RN PREDISCURS. În 1958, J. Lacan a utilizat termenul prediscurs pentru a desemna subiectul înainte de a se realiza achiziția cuvîntului. Ulterior, M. Foucault numește prediscurs un tip de referent
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui actant. Principiul focalizării interne nu este însă întotdeauna evident, deseori fiind considerat ca o judecată implicită, ca o intervenție a autorului sau a naratorului care profită pentru a-și expune opiniile sale prin punctul de vedere al altuia. Lingvistica enunțiativă a receptat aceste aspecte, formulînd problema schimbărilor punctului de vedere sau a viziunii în cadrul strategiilor enunțiative și comunicaționale care se articulează cu interdiscursul. Astfel, chestiunea punctului de vedere a depășit zona organizării povestirii romanești pentru a cuprinde toate genurile de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implicită, ca o intervenție a autorului sau a naratorului care profită pentru a-și expune opiniile sale prin punctul de vedere al altuia. Lingvistica enunțiativă a receptat aceste aspecte, formulînd problema schimbărilor punctului de vedere sau a viziunii în cadrul strategiilor enunțiative și comunicaționale care se articulează cu interdiscursul. Astfel, chestiunea punctului de vedere a depășit zona organizării povestirii romanești pentru a cuprinde toate genurile de discurs, începînd cu discursul cotidian. Prin urmare, punctul de vedere a devenit un component avut în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se înțelege consecința unui conflict apărut în spunere sub forma unei perturbări (bîlbîială, ezitare, lapsus, întrerupere bruscă, reduplicare etc.). Potrivit unor cercetări, această disfuncție poate fi marca unei operații de pregătire pentru ceea ce este de spus, un moment de programare enunțiativă. Astfel, ratarea poate fi privită ca avînd două niveluri ce trebuie avute în atenție. Primul este cel al dificultății de a spune prin mecanismele de actualizare a semnificanților (foneme, lexeme, frază și text), iar celălalt dintr-o discordanță dintre reprezentare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu au autonomie referențială (fiindcă au slabă saturație semantică). V. actualizare, anaforă, cataforă, coreferință, deducție, denominație, discurs, inducție, nume, semn, semnificație. DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002, VARO - LINARES 2004; ESCANDELL VIDAL 2004. IO REFORMULARE (argumentativă). Caracterul segmentelor enunțiative care participă prin reformulare la construirea argumentelor orientate către anumite concluzii este legat, aproape cu fiecare definiție în parte, de gradul de asemănare și cel de deosebire dintre termenii aflați în prezență. Subliniem acest lucru, pentru că, din perspectiva unei teorii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, în special, în cadrul aceluiași text sau aceluiași document. Prin urmare, prin modul discursiv se relevă mai degrabă o concepere dialogică a discursului și a intertextualității, care nu urmărește determinarea dominantelor textuale, dar care tinde să actualizeze eterogenitatea semiotică și enunțiativă a corpusului mediatic realizat pe baza momentelor discursive particulare. V. gen de discurs, matrice discursivă, secvență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REGISTRU. Pe terenul științei limbii, cuvîntul registru întrunește cîteva semnificații repartizate unor discipline distincte. Astfel, fonologia îi atribuie înțelesul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referă la comportamentele care relevă modalitatea enunțării: de exemplu, rolul de a interoga, de a da un ordin, de a prezenta, de a afirma, de a argumenta etc. Aceste roluri, numite și roluri locutive sau comunicative sînt relevante pentru comportamentul enunțiativ și permit definirea activităților comunicative ale fiecărui participant la schimbul verbal. Ele se deosebesc de rolurile sociale, care sînt de ordin sociologic, și de cele actanțiale, de ordin sintactic. Între rolul social și cel locutiv / comunicativ nu există corespondență biunivocă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de complexitate variabilă. Semne grafice precum virgula, punctul și virgula, punctul, semnul exclamării și al întrebării, punctele de suspensie, cuplul de paranteze sau de linii de pauză, linia de dialog indicînd schimbul în vorbirea personajelor joacă un rol sintactic și enunțiativ care însoțește mărcile morfo-sintactice. La un nivel secundar, textual, alineatele creatoare de paragrafe și de grupări de paragrafe (prin blancuri complementare și prin intertitluri), schimbările de pagini, capitole sau părți semnalează structura planului de text. Paragrafele constituie unități de coerență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lor este dezavantajoasă și dezagreabilă. Totuși stereotipiile de la nivelul stilului publicistic nu sînt afuncționale, pentru că ele au, așa cum afirmă Rodica Zafiu, "avantajul accesibilității, al maximei comodități, manifestate deopotrivă în producerea și în receptarea textului", ținînd de mijloacele utilizate în strategiile enunțiative. Reactualizînd problema clișeelor din presă, se poate constata că seria lor este astăzi mult diversificată, datorită registrelor diferite din care sînt extrase. De exemplu, apar frecvent în presa audio-video, dar și în presa scrisă formule ca: trebuie de știut, la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
presupune că le are interlocutorul său. În acest sens, competența sa nu este numai lingvistică, ci și comunicațională și discursivă. În general, se consideră că subiectul discursiv are o structură compozită; el este polifonic în măsura în care este reprezentantul mai multor voci enunțiative, el este diversificat, fiindcă posedă mai multe tipuri de cunoștințe, și se dedublează, în măsura în care este dispus să joace alternativ două roluri de bază diferențiate, rolul celui care produce un act de vorbire, imaginîndu-și reacția posibilă a interlocutorului și rolul celui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de "persoană" și de "subiectivitate". Într-o primă corelație, cea de personalitate, persoana întîi și a doua se opun persoanei a treia, numită non-persoană, în virtutea absenței acesteia din spațiul dialogului; o a doua corelație, cea de subiectivitate, permite evidențierea rolului enunțiativ și pragmatic al persoanei întîi - persoana subiectivă, de persoana a doua - persoana non-subiectivă. O dezvoltare importantă a problematicii subiectivității în limbă o reprezintă teoria subiectivemelor propusă de C. Kerbrat-Orecchioni, în 1980, care inventariază și descrie principalele mărci prin care se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1994; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN SUPORT AL SCRIERII. În mod obișnuit, a n a l i z a d i s c u r s u l u i vizează formulele sonore, lexicale și sintactice care reprezintă modalitățile enunțiative, dar, atunci cînd sînt cercetate scrierile, această abordare este insuficientă deoarece ignoră tocmai suportul care joacă un rol important în comunicarea scrisă. Istoria a dezvoltat, de altfel, discipline auxiliare care studiază materia fizică a documentului (hîrtie, pergament, piatră, mijloc electronic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o proiecție a interlocutorului dintr-o anumită situație de comunicare, interlocutor care nu este avut în vedere atît ca o prezență fizică asociată (real sau virtual) anumitor repere contextuale, cît ca un receptor plasat în reprezentarea mentală a situației enunțiative pe care locutorul o (re)creează - voluntar sau involuntar - prin prisma experiențelor sale anterioare din planul discursului. V. destinatar, evaluare, interlocutor, memorie discursivă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 AH SUPRAFAȚĂ DISCURSIVĂ. Conținutul noțiunii "suprafață discursivă" a fost stabilit de M. Pêcheux pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o bază unică pentru elaborarea unei grile abstracte, distincte de textele concrete (precum cea care distinge, pe baze cognitive, tipurile fundamentale: descriptiv, narativ, argumentativ etc.), 2) tipologii intermediare care recurg la criterii eterogene, dar organizate pornind de la anumite dominante (modul enunțiativ, intențiile de comunicare, condițiile de producere), 3) tipologii eterogene, asociate criteriilor relevante ale focarelor clasificatorii distincte (intonație comunicativă, tematică, mediu, mod enunțiativ etc.). Acesta este, prin urmare, cadrul de analiză al genurilor de discurs, adică al modurilor de a vorbi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
narativ, argumentativ etc.), 2) tipologii intermediare care recurg la criterii eterogene, dar organizate pornind de la anumite dominante (modul enunțiativ, intențiile de comunicare, condițiile de producere), 3) tipologii eterogene, asociate criteriilor relevante ale focarelor clasificatorii distincte (intonație comunicativă, tematică, mediu, mod enunțiativ etc.). Acesta este, prin urmare, cadrul de analiză al genurilor de discurs, adică al modurilor de a vorbi instituite social și istoric. Tipologiile enunțiative se fondează pe relația dintre enunț și situația de enunțare cu trei poli: interlocutori, moment, loc.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
producere), 3) tipologii eterogene, asociate criteriilor relevante ale focarelor clasificatorii distincte (intonație comunicativă, tematică, mediu, mod enunțiativ etc.). Acesta este, prin urmare, cadrul de analiză al genurilor de discurs, adică al modurilor de a vorbi instituite social și istoric. Tipologiile enunțiative se fondează pe relația dintre enunț și situația de enunțare cu trei poli: interlocutori, moment, loc. Sub acest aspect, a fost relevantă tipologia lui E. Benveniste, care făcea distincția dintre discurs și istorie, reformulabilă în distincția dintre un plan ambreiat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intertextuală complexă. În general însă, se poate constata că topologia cîmpurilor discursive permite opunerea descrierilor lingvistice, bazate pe regularități, plasărilor, care nu sînt nici ideologice și nici sociologice, dar permit problematizarea descrierii discursului, fiindcă sînt în măsură să clarifice selecțiile enunțiative și să asigure controlul producțiilor verbale. V. mediologie, tipologie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN TOPOS. Termenul grecesc topos (pl. topoi) corespunde expresiei latinești locus (communis) (fr. lieu (commun), rom. loc (comun) ca element al unei topici sau euristici). O topică (fr.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
culturale este în curs de constituire și implică diverse discipline, între care sociologia traducerii, istoria ideilor și antropologia. Traducerea și transferul cultural presupun o serie de practici lingvistice și interlingvistice prin care se analizează nominația și actualizarea în descrierea statutului enunțiativ. V. contact, interferență, intertextualitate, nominație, traducere. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001. RN TRANSFRASTICĂ. Disciplină modernă, integratoare, care studiază nivelul transfrastic (nivel suprasintactic, avînd ca unitate de bază textul și / sau discursul), transfrastica se încadrează în sfera pragmaticii, dar recurge
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ori vocabulele un și mic, se constată că există 10 cuvinte, dar 8 vocabule, situație în care lui cuvînt i se atribuie statutul de sinonim al lui lexem. V. discurs, lexem, lexic, vocabular. DUBOIS 1973; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN VOCAȚIE ENUNȚIATIVĂ. Propusă de D. Maingueneau, în 1984, noțiunea "vocație enunțiativă" este destinată evidențierii faptului că o poziționare dată filtrează o anumită categorie de locutori. De fapt, o poziționare nu este numai o doctrină, ci și un dispozitiv care, prin însăși natura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
10 cuvinte, dar 8 vocabule, situație în care lui cuvînt i se atribuie statutul de sinonim al lui lexem. V. discurs, lexem, lexic, vocabular. DUBOIS 1973; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN VOCAȚIE ENUNȚIATIVĂ. Propusă de D. Maingueneau, în 1984, noțiunea "vocație enunțiativă" este destinată evidențierii faptului că o poziționare dată filtrează o anumită categorie de locutori. De fapt, o poziționare nu este numai o doctrină, ci și un dispozitiv care, prin însăși natura lui, califică sau descalifică anumite tipuri de locutori. Astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
virilité. Le XIXe siècle; III. La Virilité en crise? XXe - XXIe siècle) Seuil, Paris, 2011. Antoine CULIOLI (n.1924), profesor francez, la Universitatea Denis Diderot (Paris VII), specialist în lingvistica enunțării, inspirată din opera lui E. Benveniste. Impune teoria operațiilor enunțiative, definită ca lingvistică al cărei obiect de studiu este limbajul în raport cu subiectul vorbitor, traversînd diversitatea limbilor naturale. Lucrări importante: Pour une linguistique de l'énonciation, I. Opérations et représentations, Ophrys, Paris, 1990; Pour une linguistique de l'énonciation, II. Formalistion
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și având nevoie de un lector avizat, cartea lui Theodor Codreanu propune ipoteze îndrăznețe și conexiuni îmbietoare. Suspectat (de voci cârcotașe) că patinează, enunțiativ, la suprafața problemelor, că dezvoltă luxuriant un enciclopedism vagant, criticul de la Huși este, înainte de orice, un om foarte informat. Mai mult, s-ar putea nici să nu greșească, transmodernismul instituindu-se ca noua paradigmă culturală. O carte grea, așadar, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sforăit, reia motivul condiții asumate, faptele cu neputință conștientizate, femeile n-ar fi decît murdărie de sînge și carne, dacă n-ar fi ferirea lor de prezent, ca de înec ferindu-se și ele, aserțiunea de referință, la 2-3 module enunțiative vine și ea, ei, pribegia-i grea! da! cască, of, Doamne! mult prea repede fenomenele, oarecare la receptare, v-a căzut mănușa! mă duc pînă la toaletă, geanta pe umăr, pași mari, intru cu tata, te-ai plimbat? nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
1964) a restructurat dramatic memoria istorică sedimentată în conștiința colectivă prin eviscerarea măduvei naționaliste a memoriei românești. Trecutul național este supus unui intens proces de socializare, rezultatul fiind o memorie antinațională sovietofilă; v) ieșirea statului român de pe orbita Kremlinului, proclamată enunțiativ prin "Declarația de independență" din aprilie 1964, a semnalat startul renaționalizării politicii și culturii românești. Al doilea capitol al comunismului românesc se remarcă prin repunerea în drepturi depline a ideii naționale, ajunsă din nou în miezul identității colective. Simțul istoric
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]