7,152 matches
-
circulări”, „scrisori deschise”, rapoarte către Comitetul de lectură al Teatrului Național. Ele completează sau confirmă informația despre fuga în Moldova în 1918, dau relații despre viața teatrală și a S.S.R. Pe acest fond predominant pragmatic, Rebreanu își regăsește uneori nervul epic, sensibilitatea artistică. Iată cum se plânge lui Mihail Dragomirescu de situația mizeră, desperată, ca deținut la Văcărești: „Pe lângă că mi s-au umflat oasele de scândurile patului, pe lângă că îmi hăuiesc creierii de insomnia cu care trebuie să mă lupt
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
ființa umană și încercările ei de a se construi și de a-și găsi o identitate, prin iubire, artă, relația cu divinitatea și cu societatea. Experiențe fundamentale, nu?! Ce reușește?! Reușește să creeze personaje, nu atît duse de un fir epic, cît, mai ales, ghidate de un fir al reflecției ce le conduce către o adevărată filosofie. A fi creator de personaje, știm bine, e o performanță pentru un prozator, iar în cazul Florinei Ilis e cu atît mai interesant, cu
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
bine plasată narativ că "Isac îi spovedește, civil, pe toți. Anecdoticul semnificativ ca și citatele din Seneca, Tacit, Hitler, papa de la Roma, Churchill și cîți alții pigmentează, la rîndu-le, cu nuanțe morale ori psihologice marginile niciodată destrămate ale densei țesături epice. Și cum interdicția generează ispite, iar unghiul din care sînt privite lucrurile poate fi înșelător, iată încă o anamorfoză la mîna umorului cu bordaj religios, dar și general uman. Călugărul, privit din spate, nemișcat în penitența lui, supus postului negru
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
de intuiție, și de ingeniozitate a exprimării. S-au gravat în memoria studenților și în general a publicului cititor splendide portretizări și disocieri: * despre Ion de Rebreanu, care cânta în solemnitate condițiile generale ale vieții, nașterea, nunta, moartea, un poem epic solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită; * despre Vasile Pârvan, ca un păstor nordic, cu haina încheiată auster până sus călcând pe un ghețar și care privea pe fereastră, pe cerul îndepărtat sfărâmarea ideală a norilor; * despre
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
sufletească), schițele și povestirile lui Monciu-Sudinski pot fi așezate alături de o altă "distopie reală" a comunismului, romanul Balanța (1985), de Ion Băieșu. Dostoievskianismul sec al personajelor amîndurora, izolate în vidul existenței totalitare, le plasează la nivelul celor mai percutante figuri epice din întreaga literatură română scrisă sub comunism. Perioada istorică în care sînt "instalate" povestirile din Rebarbor prezintă toate caracteristicile stalinismului dejist și pe cele ale intrării în ceaușism: robotizare socială, teroare politică, infrastructura economică distrusă, servicii publice inexistente sau defectuoase
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
animă dramatismul vesel al povestirilor, creînd rupturi de ritm și pauze, tensiune și relaxare, suspans și eliberare, iar, la nivelul personajelor, făcînd să încolțească psihologia abisală din cea rudimentară și invers. Se obține astfel una din cele mai tranșante radiografii epice ale perioadei comuniste (comparabile, ca acuitate, doar cu prozele autobiografice ale lui Paul Goma). Din această perspectivă, încărcate de referințe socio-politice directe, dure și exacte, atît Rebarbor, cît și volumele ulterioare de "reportaje în proză" ale lui Monciu-Sudinski oferă o
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
leul de la circ nu duce la ruperi spectaculoase de ritm, ci la cîteva momente de pace, de pierdere a identității (eroina abia se distinge, umbră cenușie, în cușca leului) și de fapt eșuează. Paginile de jurnal surprind, în mici nuclee epice, scene inexplicabile și totodată fără însemnătate, de același tip ca în proze, sau meditații scuturate cu grijă de praful autobiografic. „In mijlocul orașului, în dreptul celei mai frecventate răscruci, în uruitul tramvaielor și al mașinilor, în forfota continuă a miilor de
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
tirani, pe la generoase adunări de oameni. Putea să-l asculte oricine, cu excepția surzilor. El era literatura și, de multe ori, povestitorul, poetul, aedul era orb... Există și în asta un joc al necesității: zecile de mii de cuvinte ale poemelor epice aveau nevoie de o memorie fabuloasă precum cea a orbilor spre a putea supraviețui uitării. Apoi, acompaniamentul textului, iluminarea ritmului său interior, desăvârșirea armoniei sale cerea de asemenea un auz rafinat,exersat vital în templul logosului precum cel al acelorași
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
istoricul literar subliniază că, în Les Mailles du filet, "autoarea transformă într-un adevărat «roman» experiența ei de viață în plină comunizare a României."3 Ideea era, mai departe, detaliată și nuanțată: "Prozatoarea, în spiritul autenticist al vremii, tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, adică acordînd notației personale semnificații artistice și urmărind nedisimulat un adevărat plan epic, o construcție narativă pe cale de consolidare."4 În același sens erau și concluziile: "Jurnalul Soranei Gurian, mai mult decît proza
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
plină comunizare a României."3 Ideea era, mai departe, detaliată și nuanțată: "Prozatoarea, în spiritul autenticist al vremii, tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, adică acordînd notației personale semnificații artistice și urmărind nedisimulat un adevărat plan epic, o construcție narativă pe cale de consolidare."4 În același sens erau și concluziile: "Jurnalul Soranei Gurian, mai mult decît proza ei literară propriu-zisă, face dovada unei excepționale vocații scriitoricești" și, fiind "cea mai izbutită carte a ei", "rămîne pînă astăzi
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
ar putea împiedica obținerea pașaportului nu capată consistență. Cît privește al doilea "roman", cu o tramă destul de des întîlnită în literatura mondială modernă, motivarea imposibilității relației dintre eroi este deficitară. {i poate că și împletirea celor două "romane" diminuează substanța epică a fiecăruia din ele. În sfîrșit, atît tabloul social pe care se proiectează cele două fire narative, cît și impresiile autoarei jurnalului intim asupra realităților social-politice suferă, așa cum iarăși bine observa Virgil Ierunca, din cauza unor irepresibile propensiuni către jurnalism și
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
cu exerciții de redactare. Eliminarea balastului informațional, descriptiv, enunț clar, simplu, democratic. Și că realismul brutal, buruienos uneori trădează atașamentul față de specia reportajului. Tehnic, e o carte scrisă bine, iar miza ei existențială, de repovestire și reinvestire a realului prin epic, ține. A fi sau a nu fi original Cu înduioșare și milă am citit paginile de jurnal ale scriitorului din Apuseni Teofil Răchițeanu, căci ele nu pot fi expediate nici la maculatură. Dar nici instituite ca ceva cât de cât
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
extazul este culmea spre care tind toți îndrăgostiții. Ajunși aici aceștia trăiesc doar în clipă căci, după modelul romantic, nu pot suporta pururi momentul. La Bolintineanu și Bujoreanu, a reuși sau nu în amor echivalează cu creșterea sau descreșterea tensiunii epice. În mai toate operele studiate, aceste pante abrupte suportă o teatralizare, marcată prin semne grafice și prezența într-o formă dublă: hibridizarea epicului și a dramaticului sau disimularea personajului care joacă teatru cu bună știință. Aici este punctul în care
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
că nu vreai"), chiar optica morală moromețiană a lui Pațanghel și a prietenilor săi, persiflatori ai pornirilor egoiste și ai meschinăriei. Aceste câteva texte despre care am spus că prefigurează, în Întâlnirea din Pământuri, spiritul Moromeților, urmează, literar vorbind, linia epicului obiectiv, proiectează personaje ferm conturate și bine ancorate într-un spațiu social. Sunt elementele realiste pe a căror bază critica dogmatică a anilor '50 i-a acordat lui Marin Preda un oarecare credit, socotindu-le bune premise ale desprinderii de
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
populare, poveștile despre vârcolaci și strigoi invadează cotidianul satului, deschizând porți largi către ireal. Ca și, mai târziu, Marin Sorescu, Marin Preda temperează fantasticul prin comic, prin burlescul imaginilor care însoțesc izbucnirea supranaturalului în viața obișnuită. Lotul acesta de texte epice ale primului Marin Preda ni-l arată deschis multiplelor experiențe literare, unele fructificate în cărțile de mai târziu ale prozatorului, iar altele nu.
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Gabriel Dimisianu Cititorii poate au urmărit seria de articole pe care acum o închei, după ce am examinat câteva opere epice care aparțin primilor trei ani postbelici. Le reamintesc: Blocada de Pavel Chihaia, Frunzele nu mai sunt aceleași de Mihail Villara, Ferestrele zidite de Alexandru Vona, Moartea cotidiană de Dinu Pillat, Trubendal de Virgiliu Monda, Oameni și umbre de Oscar Lemnaru
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
din "Scânteia". Dar și judecând numai estetic, adică fără a mai face raportări la contextul istoric și la oportunitățile zilei, legături prea multe nu sunt de făcut între formula stilizată, elaborată și rece a celor "8 proze" din Euridice și epicul neîndiguit, năvalnic, torențial din Cronică de familie și din celelalte opere de maturitate ale lui Petru Dumitriu. Ion Vartic consideră totuși, în Dicționarul scriitorilor români, că aceste scrieri din epoci diferite ale lui Petru Dumitriu, despărțite de falia proletcultismului, undeva
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
oferă literatura, și doar mai târziu să facă literatură din ceea ce îi oferă viața, în sensul cel mai cuprinzător. Cum s-a și întâmplat cu Petru Dumitriu, care începe prin a fi livresc, în Euridice, și ajunge să fie creator epic în Cronică de familie și în celelalte. Reconstituirile mitice din Euridice sunt foarte libere, sunt altceva, în orice caz, decât arheologie literară și ești mai întâi surprins când dai în text peste ceva ce-ți pare a fi o inadvertență
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
lepădat întîi de mama lui și apoi de tatăl său". Și dacă Arghezi, stihuitorul, îi ridică în lumină "structura secretă a duhului poetic, care e frăgezime, înminunare, farmec și în ultimă analiză - mister", prozatorul este executat scurt pe doi: Inaptitudinea epică a lui Tudor Arghezi pare a fi structurală." Proprietarul Mărțișorului îi administrează o grabnică Dezlegare, iar agresiva lui intoleranță la critică este inspirat tradusă de Oscar Lemnaru într-un calambur ce va fi citat cu deliciu de Ș. Cioculescuîn Amintiri
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
a întregului". Aceste exerciții analitice, fascinante în sine și luminoase pentru explicarea operei lui Cantemir, nu sînt mai puțin profitabile în perspectiva întregii istorii a literaturii române vechi și a spiritului ei care, în pofida rezistenței la lectură comună de tip "epic", dezvăluie multiple noutăți în condițiile unei analize bine fundamentata teoretic; între acestea, plină de interes mi se pare dezvăluirea unei componente "eroice" în strategiile politice practicate de Cantemir (ceea ce Gabriel Mihăilescu numește nașterea și dedublarea dioscurica a eroului, faptele de
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
nu se știe cine iese modificat! Ca reper general al unei opere, ne este cunoscută frenetica evoluție a prozei românești în scurta perioadă interbelică, a sincronizării cu cele mai avansate literaturi, de la proza satului la aceea a orașului, de la romanul epic la cel analitic, arie unde Hortensia Papadat Bengescu mai întâi, apoi Camil Petrescu au deschis porțile unei încă mai dinamice generații, cea a lui Gib Mihăiescu, Anton Holban, Octav Șuluțiu, creatori aceștia despre care s-a afirmat că, prematur dispăruți
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
sună straniu pentru contemporanii lor și, cel mult, le trezește o vagă nostalgie. Această dramă a necomunicării (între îndrăgostiți și mediul în care ei trăiesc) este evidențiată cu gravitate și, în același timp, cu un fin umor printr-un procedeu epic ingenios. Mesajele schimbate prin e-mail de Matei și Roxana sunt interceptate fraudulos - și comentate - de un personaj meschin, lipsit de fantezie, Grigore Micu. Martor incompetent al unei mari iubiri, Grigore Micu se lansează în interpretări care amuză, prin inadecvare, dar
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
pare să-i aparțină. Nu vom enumera aici, din nou, argumentele care vin în sprijinul acestei afirmații; ne vom mulțumi doar să menționăm împrejurarea că poetul și-a construit opera - în plină frenezie a resurecției lirismului - pe un model preponderent epic, folosind adesea elemente de retorică a romanului (subiecte epice împărțite în capitole, personaje, "evenimente" și decoruri fantomatice). Nu este greu de remarcat că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
nou, argumentele care vin în sprijinul acestei afirmații; ne vom mulțumi doar să menționăm împrejurarea că poetul și-a construit opera - în plină frenezie a resurecției lirismului - pe un model preponderent epic, folosind adesea elemente de retorică a romanului (subiecte epice împărțite în capitole, personaje, "evenimente" și decoruri fantomatice). Nu este greu de remarcat că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici "povești în versuri" fie ca "scene" desprinse dintr-un
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de sentimentul compasiunii umane. Cu dreptate s-a vorbit despre duhul cehovian al prozei sale, care unește empatia cu observația lucidă, lirismul cu notația realistă cât se poate de exactă, incisivă. Nu pot intra acum în amănunte privitoare la opera epică a Adrianei Bittel, dar spiritul critic mi se pare a fi unul din elementele care o structurează. În lungul răstimp de când suntem colegi, au fost nenumărate ocaziile de a mă convinge că spiritul critic al Adrianei Bittel funcționează impecabil și
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]