940 matches
-
cei doi pornesc spre un loc numai de ei știut. d) accelerarea timpului biologic, în: Les trois grâces. Tema povestirii ar putea fi memoria care, prin trădările ei, împiedică legătura cu realitatea mitică. Pe parcursul povestirii vom întâlni o serie de epifanii și simboluri, însă se poate pierde din vedere mitul pe care îl propune subtextul. Frusinel este o Persephona pregătită în laborator. Porneste de la afirmația doctorului Tătaru că, în Paradis, Adam și Eva erau regenerați periodic, așadar întineriți, prin neoplasmă; că
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
puncte de suspensie (frecvență și semnificație) Se observă, în mai toate operele lui Mircea Eliade, că finalul cărții este deschis, lăsând cale liberă oricărei interpretări și pregătit a genera un nou șir de întâmplări, fără a elucida în fond misterul epifaniilor. Autorul folosește figuri de gândire prin raționament: sustenția, cu ajutorul căreia ține timp îndelungat lectorul în suspensie, „pentru a-l surprinde apoi prin ceva cu totul neașteptat“. Suspensia provine din lat. suspensio, de la suspendare, „adică, a atârna de sus, în aer
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
dezvăluire: Dar mult mai bine-mi place să rup acea perdea / Ce-ascunde Viitorul Trecutul după ea" (Poveste). A privi este și a descoperi privirea celuilalt oglinda. Dar și privirea Creatorului, precum zice Hafiz din Șiraz: "dacă chipul dumnezeiesc devine epifania privirii tale, înfățișându-ți-se ție", nu există nici o îndoială: "tu ești acum stăpânul privirii". Între a fi stăpânul privirii și a fi posedat de privire se desfășoară existența unor personaje eminesciene: magi, călugări, "zăhaștri", asupra cărora vom zăbovi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
au și definit/ definesc statul român modern. Culmea e că talciocul ăsta rău-mirositor se confundă cu străvechea sărbătoare a Sfintei. Dacă din veac, mult cucernica procesiune s-a consumat în taina credinței, oferindu-se sufletelor noastre ca o mereu reînnoită epifanie, șirurile nesfîrșite mișcîndu-se în tăcere pe lîngă voievodalele ziduri și portaluri, pînă în preajma sfintelor moaște, iată că, pe an ce trece, sărbătoarea își pierde sensul primar și devine inversul ei: prilej de vulgaritate și de blasfemie. Dacă pînă acum administrația
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
religii. Ființa umană, în totalitatea ei deschisă, este locul fără de loc al transculturalului și al transreligiosului, adică ceea ce traversează și depășește culturile și religiile. Transculturalul și transreligiosul privesc timpul prezent al transistoriei, care este totodată de domeniul incredibilului și al epifaniei. Atitudinea transculturală și transreligioasă nu este un simplu proiect utopic: ea este înscrisă în adîncurile sufletului nostru. Prin transcultural, care se conjugă cu transreligiosul, războiul civilizațiilor, amenințare tot mai prezentă în vremurile de azi, nu ar mai avea nici o rațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
din mers”, mai tot timpul „după”, iar câteodată... „prea târziu”. Jocul dintre prezență și absență, dintre revelare și ascundere, dintre ceea ce e spus și ceea ce e tăinuit face parte din metamorfoza acestei amplificări. Celălalt Își anunță prezența printr-o adevărată „epifanie” a unui alter ego demult așteptat (dar deja „Întâlnit” printr-o proiecție a minții și spiritului). Celălalt apare În măsura - și cu statura - pe care deja o dorești, o visezi și o vezi. Orice proiecție axiologică autentică aduce cu sine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
poți iubi un pic, ci... total! În jurul iubirii se țes speranțele, așteptările, tăcerile și suspendările. Acolo unde apare iubirea se deschide un hău, un gol ce caută să fie umplut. Frumusețea aproapelui nu este a lui, ci mai degrabă o epifanie a unei frumuseți de alt ordin (să zicem, divină) prin care ne raportăm la el. Trebuie să faci abstracție de multe fapte concrete, de accidentul celui din fața ta, pentru a-l percepe cu adevărat pe acesta. Pentru a mă apropia
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
creează manifestându-se. Ce sens poate avea, pentru el, o originalitate ce nu se modelează, ce nu se probează prin efectele de neîncetată surpriză pe care le provoacă? A-și scoate eul În evidență nu e o simplă dezvăluire, o epifanie a ceva deja prezent; e o practică creatoare”1. Încă o comparație poate da seama de modul cu totul ciudat În care dandy-ul Își percepe și construiește diferența față de ceilalți: relația sa ambivalentă cu snobul, despre care a mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
visează necontenit singular și singur. Cât despre parabola celestă În care dandy-ul se vede proiectat ca Înger de către unul dintre cei mai temeinici cunoscători ai săi, fie-ne Îngăduit să o punem sub semnul Întrebării: „șDandy-ulț este o scurtă epifanie, o utopie pâlpâitoare, o clipă de eternitate ce refuză să se prelungească Într-un prezent care ar trăda-o inevitabil. Iar revelația sa e cu atât mai misterioasă, cu cât se Înscrie În spațiul nelimitat al posibilului ș...ț. Ambasador
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
capătul unui traseu ce a implicat sacrificii și devoțiune, fidelii au avut fericirea să constate că miracolul se poate produce și că el s-a produs numai pentru ei: atât spectacolul (care, prin punerea În scenă, a avut aspectul unei epifanii), cât și experiența asociată lui au corespuns așteptărilor, s-au Încadrat În schema fixată de imaginarul social. Concertul a permis realizarea „mutației” pe care o râvnește orice pelerin, a condus la acea transfigurare În așteptarea căreia ei se puseseră În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care vizau asigurarea fertilității, alungarea duhurilor malefice (reprezentate de măștile grotești), stimularea bogăției prin consumul excesiv de alimente și băuturi, suspendarea sau inversarea atât a ordinii sociale, cât și a celei cosmice. La fel, În Evul Mediu catolic, Între Crăciun și Epifanie avea loc (În Anglia) Sărbătoarea Nebunilor sau (În Franța) Sărbătoarea Măgarului. Acestea ofereau un interval de derizoriu În care ierarhiile ecleziastice și practicile bisericești erau luate În râs: clericii de rang mic deveneau stăpânii abațiilor și alegeau un Rege al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în Dacia Pontică, viitoarea provincie Scythia Minor (Dobrogea). Eusebiu citează pe Origen, Comentarii, III, Facere. Tradiția conform căreia Sf. Apostol Andrei a predicat la sciții din Pontul Euxin a fost reluată mai târziu și de alți scriitori bisericești, precum călugărul Epifanie (sec. VIII), în Viața Sf. Apostol Andrei. La noi, tradiția referitoare la Sf. Andrei a fost consemnată, pentru prima dată, de mitropolitul Dosoftei, în Viețile sfinților. El mai adaugă că în sprijinul evanghelizării Daciei Pontice vin și unele colinde și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
renunțat, ci au plecat la Roma pentru a prezenta papei Hormizdas formula lor, apoi au reușit să obțină simpatia viitorului împărat Justinian. În 520, Paternus continua să se afle la Constantinopol, unde a luat parte la alegerea noului patriarh ecumenic, Epifanie. În scrisoarea către papă referitoare la alegerea făcută, apare și semnătura lui "Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus". Următorul episcop cunoscut este amintit în contextul disputelor de la mijlocul secolului al VI-lea, în legătură cu "Cele trei capitole", iar monofiziții cereau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sec. IV-VI, în MMB 3, 1993, 4-7, p. 54-57. 13. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, București, EIBMBOR, 1991, p. 63-64. D. M. Pippidi, Contribuții la istoria veche a României, București, 1967, p. 497-516; Epifanie Norocel, Sfântul Apostol Andrei în tradiția românilor-mărturie a vechimii și continuității noastre pe aceste meleaguri, în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986, p. 19-46. 14. N. Zugravu, Geneza creștinismului popular al românilor, București, Institutul român
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
74-80. 30. N. M. Popescu, Ioan, ¨preutul¨ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460; I. Nistor, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, București, 1946, p. 123-151; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 206-207. 31. Epifanie Norocel, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159; Chiril Pistrui, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 208-210. 32. I.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin țările române în Imperiul bizantin, în RIR, 9, 1939, p. 189-206. Nistor I., Lucius Aprovianus-eroul Țării Șipenițului, în AARMSI, t. XXIII, 1941, p. 75-81. Idem, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, p. 123-151. Norocel Epifanie, Sfântul Apostol Andrei în tradiția românească-mărturie a vechimii și continuității noastre pe acestte meleaguri, în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986, p. 19-46. Idem, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Peștera duhurilor din muntele de la Soare-Apune. Antologie de proză chineză antică, București, 1971; Andrei Voznesenski, Umbra sunetului, București, 1973; Evgheni Evtușenko, Poezii, București, 1974 (în colaborare cu Victor Frunză); Poemul lunii. Antologie de literatură chineză clasică, București, 1975; Imants Ziedonis, Epifanii, București, 1975, Labirinturi, București, 1981, Basme multicolore, București, 1988 (în colaborare cu Denisa Fejes); Konstantin Balmont, Sub cerul nordului, București, 1975; Din cântecele Chinei antice, București, 1976; Ivan Kovaci, Fruntea singurătății, București, 1980; Trei poeți din Tang: Li Tai-Pe, Van
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat limbajului dramatic. Nuvelele, înscrise în aceeași paradigmă estetică, se situează într-o continuitate directă cu teatrul. Scriitor de tip obsesiv, cu o invenție săracă, B. a
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos“<footnote Arhim. Sofronie, Din învățăturile Sfântului Siluan, în „Epifania“, nr. 1, ian.-febr., 1998, p. 11. footnote>. Astfel, Dumnezeu, într-un chip neînțeles nouă, i-a dat Sfântului Siluan să cunoască esența păcatului atât de adânc și de puternic, încât el simțea cum trăiește muncile iadului aici, pe pământ
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
universal: atunci când te temi de un dușman puternic, ca să te simți eliberat de presiunea existenței lui, sau îi minimalizezi importanța, sau îi negi existența.“<footnote Dr. N. Mladin, Despre păcat, în „Prin zbuciumul vremii”, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945, din „Epifania“, nr. 1, p. 6 footnote> Păcatul este dușmanul cel mai redutabil al vieții omenești și nu există om care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
tipar narativ este de fapt o expresie a idiosincrasiei de la nivelul obiectivului fanteziei sale creatoare, al înclinației imaginației sale de a se îndepărta de lumea exterioară pentru a se orienta asupra celei interioare, de la înregistrarea fenomenelor de suprafață pînă la epifanie, pînă la pătrunderea spirituală a acestei suprafețe pentru a revela sensul sau simbolismul său profund. Ninsoarea de la începutul nuvelei The Dead este prezentată de naratorul auctorial ca un fenomen meteorologic. La sfîrșiul narațiunii, totuși, aceasta este reflectată prin mediul actorial
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
același timp, totuși, în acest moment critic, cititorului i se refuză accesul la gîndurile lui Nunez. Astfel, rămîne incert dacă strălucirea "stelelor reci" este încă o percepție pe care o trăiește Nunez, care se odihnește o percepție în sensul unei epifanii, asemănătoare celor din finalul majorității povestirilor din cartea Oameni din Dublin a lui Joyce sau dacă este un comentariu auctorial referitor la ironia sorții lui Nunez. Acesta și-a recîștigat într-adevăr libertatea personală, însă acum este privat de viață
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativă, 153-155, 166, 155, 288, 297, 309-311, 313, 318 în romanul epistolar, 310 Dual Voice, v. și perspectivă dublă efect-tablou (Tableau-Effekt), 160 emic-etic, început narativ, 248-249, 255 empatie, 246-247, 252-253, 255, 258, 281, 306-307, 317, 321-322, 327 entropie, 30, 129 epifanie, 127, 212 eseistic, 36-7 estetica receptării, 233 eu întrupt, 147, 150 eu narator eu care trăiește, 135, 148-149, 159, 164, 166, 180, 239, 297, 307-309, 313, 327-328 distanțare a eului narator de eul care trăiește, 166, 313 fable-sujet (histoire-discours), 42
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
puternic pivot de care a dispus vreodată o religie a mîntuirii pentru a cuceri lumea. Calvin a produs întreprinzători și Marx călăi fiindcă ultimii erau conținuți de cei dintîi? Iată venirea la putere a capitalismului și a comunismului transformată în epifanie, înfățișarea în prezența Regilor Magi a micului Rockefeller sau a micuțului Beria. Am așezat continuitatea în locul discreției ca să rămînem în sfera magică, care face ca aceleași să izvorască din același. Astfel procedează imageria pentru micul Iisus, nu teologia pentru Hristos
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
intoleranță este indispensabil unei republici laice în care principiul comun este acela că omenirea valorează mai mult ca omul, cel puțin dacă acel homo politicus nu vrea să-i cedeze locul celui mai intransingent decît el, homo religiosus. Din două epifanii, trebuie, cred, să o alegem pe cea mai simplă. Iată de ce, și-o spun în treacăt, țin ca școala în Franța de astăzi să fie capabilă să impună interdicții și reglementări drept garant al legăturii dintre cetățeni. Este ultima incintă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]