628 matches
-
teologii Bisericii încă mai puteau tatona cu îndrăzneală anumite probleme (e.g., protologie, relația trup-suflet-spirit, eshatologie), necircumscrise dogmatic de propozițiile Crezului apostolic. În aceste arii libere pentru speculație, Evagrie a lansat anumite ipoteze teologice, interpretate apoi cu o pripeală rudimentară de epigonii origeniști din Palestina secolului al VI-lea. Condamnarea lui Evagrie n-a însemnat excluderea scrierilor sale ascetice și mistice din corpul de texte monastice formative pentru întreaga tradiție bizantină. Argumentul, demonstrat cu o rară minuție de către preotul Gabriel Bunge, este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Eunomie. Sunt la fel de nejustificate afirmațiile cu privire la figurile importante ale teologiei latine - Augustin, Toma d’Aquino sau Bonaventura. Nicăieri în scrierile lor nu putem găsi o minimalizare a „contextului existențial” al cunoașterii teologice. Mai mult decât atât, sunt gata să recunoască epigonii săi moderni, sfinții Bisericii apusene au subscris la îndemnul apostolic: „Vedeți dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credință” (Iacov 2, 24). Sursele idolatriei conceptualetc "Sursele idolatriei conceptuale" Prin urmare, „apofatismul personalist” pe care Yannaras îl
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui puse în slujba unui ideal - nu discut aici maniera în care s-au cheltuit acele miliarde, nici efectele, întrucât această chestiune merită un studiu separat -, pentru ca „societatea deschisă”, salvată de propriul ei părinte filozofic, să nu rămână mantra unor epigoni sectari. John Rawls a devenit celebru prin ambiția sa de a da o teorie a justiției în sensul tare, pentru a-și lua mai apoi seama și a vorbi despre liberalism într-o manieră mai puțin dogmatică și legalistă, ajungând
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
simte În nuvela sa modelul admirabil al Pământului desțelenit al lui Solohov, dar nu ca motiv de pastișe, ci ca un călăuzitor În complexitatea realității noastre sociale. (Ă). Fără partid și fără clasa muncitoare, Petru Dumitriu ar fi devenit un epigon al suprarealismului sau altor „isme” din aceeași substanță, un dușman al vieții poporului. Situat pe poziția partidului și a clasei muncitoare, Petru Dumitriu poate fi un constructor al vieții noi, socialiste, un educator și un Îndrumător al masselor. (Ă). Și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
create de experimentele moderniste. Dezintegrarea eului, mutarea accentului de pe descrierea evenimențială pe analiza interioară, fragmentarismul proceselor psihice, fluxul conștiinței n-au rămas achiziții ale cercului închis al elitei. „Mărcile înregistrate” Virginia Woolf sau James Joyce iradiază în direcții neașteptate, creând epigoni chiar în zonele extrem-marginale ale literaturii. Ca locuitor al nebuloasei lumi moderne, Philip Marlowe nu e întru nimic inferior personajelor Virginiei Woolf în privința capacității de autoanaliză. Între el și Clarissa Dalloway, de pildă, există similitudini frapante în tehnicile memorării și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
revista lui C. Dobrogeanu-Gherea, cel pe care îl cunoscuse prin intermediul lui Al. Vlahuță, bun prieten și coleg de liceu la Bârlad. A mai colaborat la „Lumea nouă literară și științifică”, „Noua revistă română”, „Sămănătorul”, la publicațiile ieșene „Tribuna conservatoare”, „Arta”, „Epigonii”, „Opinia”, la „Moldova” (Botoșani). Semnând, alături de G. Ibrăileanu și H. Sanielevici, în „Curentul nou” din Galați (1905-1906), va fi, împreună cu C. Stere, din martie 1906 până în martie 1907, director al „Vieții românești”. După ce părăsește revista ieșeană, va reveni sporadic în
BUJOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
filosofiei lui Platon și cu totul remarcabil pentru epoca de amurg a Evului Mediu. Înțeleptul antic - ne avertizează filosoful Constantin Noica - s-a îndeletnicit cu Ideea așa cum o înțelegea el, iar nu cum a înțeles-o Aristotel și cohorta de epigoni mai apoi - iar tocmai pentru că a știut să împletească realul cu Ideea el a rămas până astăzi în inima culturii. Ce altceva este cultura decât cununia dintre real și lege, atât în cunoașterea naturii, cât și în cea a omului
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii. Aici răzbate, pentru prima oară, interesul pentru mitologia dacă. Înstrunându-și lira pentru a cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica națională, slujind, cu multă energie combativă, cauza Unirii. Influențat în versificație de ritmul poeziei populare, dar mai ales de metrica poeziei franceze, nu e, însă, lipsit de inventivitate, el contribuind la îmbogățirea
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
ochii, nu mai plînge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă și nedreaptă, fără razem, fără fond. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire, Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond. {EminescuOpI 31} EPIGONII Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
adânce și a stîncelor cărunte, Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel mare, zimbrul sombru și regal. ...................................... Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe sdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, Măști rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeați
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
originară era însă fertilă, acordând imaginii detașarea transcendentă față de obiectul reflectat, evidențiindu-i întoarcerea privirii: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Vuluptuos joc de icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). PRIVITORUL. La fel ca în procesul cunoașterii, în cel al privirii artistice problema esențială este aceea a raportului dintre subiect și obiect, dintre cel care privește și cel care este privit, o problemă de perspectivă, cât și una a rezultatului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sunteți arhitecții pricepuți la arta pură, Care nu scriu poezie nelipsită de măsură! Voi sunteți aceia care nu se-abat de la trohei, Integrați în emistihuri, cumpătați în iambii grei! Voi sunteți aceia care-l moștenesc pe Eminescu, Lupte duc cu epigonii și-l slăvesc pe Maiorescu, Cei ce poartă plagiatul spre pedeapsa capitală, Care scuipă tabloide și blamează vorba goală! Nu voi scrieți poezie, dar ne-o corectați pe a noastră, Critici exigenți ce parcă vin din nația albastră! Voi ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întreg materialul - dând în final un tot unitar asemeni unui constructor al unui edificiu care, îmbinând mii și mii de cărămizi și alte piese, realizează construcția edificiului proiectat. Parcurgând volumele respective îmi tot stăruiau în memorie versurile lui Eminescu din „Epigonii”. ...„Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne Căci pe mucedele pagini stau domniile române”... Aproape obsesiv îmi reveneau în memorie aceste versuri și, cu timpul am îndrăznit să cred și să afirm că, domnul Ion N. Oprea este un adevărat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ai trecut niciodată de "Două muște pe-un căcat". E prea mult spus! Nu ești nimic, nici măcar o notă de subsol, pe-acolo, pe undeva... Ești nimeni! Un no name! Un pulifrici literar! O sulă-nulă! Un coiot! Un ciorbagiu! Un epigon! Un fofleu! Bărbierește-te! Vii acilea, la noi și te dai mare gagicar? Ofticosule! De unde și până unde...?! Măi, ăsta, săpocare... Tu te-i îmbătat, de vorbești cum vorbești?! îl înfruntă indignat Avocatul. Ei, ce să-ți spui? Și tu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rând, prin culoare, care dă seama de stările de suflet ale insului, indiferent de epoca în care trăiește. Mai mult, se poate afirma, fără niciun fel de exagerare, că poeta susține, prin creațiile ei, adevărul formulat de M. Eminescu în Epigonii, cu privire la statutul demiurgic al artei, dat de posibilitatea ei de a înnobila realitatea, fiind strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. În ce privește delirul, din titlul volumului, acesta, sugerează o atitudine dionisiacă, iar, prin prezența în contiguitatea curcubeului, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
NEGRUZZI] [1r] Viena, în 17/6 870 st. n. Scumpe Domnule Redactor, Într-adevăr așa-și începe Schiller Ieremiada, numai că el făcea un compliment trecutului, pe când, aplicat la noi românii, mi se pare a fi un adevăr. Dacă în Epigonii veți vedea laude pentru poeți ca Bolliac, Mureșan or Eliade, acelea nu sânt pentru meritul intern a lucrărilor lor, ci numa pentru că într-adevăr te mișcă acea naivitate sinceră, neconștiută, cu care lucrau ei. Noi cești mai noi cunoaștem starea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
observațiunea aceasta, dar am cumpănit respectul ce vi-l datorez cu iubirea ce-o am pentru descurajatul meu amic. Dacă e rău ca să predomine iubirea îmi retrag cuvântul și vă rog a crede că n-am spus nimica. Poate că Epigonii să fie rău scrisă. Ideea fundamentală e comparațiunea dintre lucrarea încrezută și naivă a predecesorilor noștri și lucrarea noastră, trezită dar rece. Prin operele liricilor romani tineri se manifestă acel aer bolnav, deși dulce, pe care germanii o numesc Weltschmerz
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
așa, geniul Eminescu reprezintă geniul românesc ajuns în stadiul de absolut. El n-a dorit țării sale decât prosperitate, grandoare și recunoaștere internațională. Eminescu n-a trăit într-o societate plină de ”miliardari de carton”, ci, într-una impregnată de epigoni, de falși patrioți și de demagogi. A stat pe bănci de lemn, în taverne mohorâte, unde a cunoscut viața proletarului român, care-și găsea alinarea în cinzeaca de mastică sau de țuică îndoită cu apă. Eminescu a văzut că Steaua
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
atrăgea atenția discipolului său aflat la studii la Berlin să nu se lase contaminat de wagnerism, considerat o „erezie” în raport cu linia clasică. Pentru Maiorescu, Wagner era, în raport cu Beethoven, ceea ce „modernii” Byron și Ibsen erau în raport cu „eternii” Shakespeare și Goethe: niște „epigoni pigmei”. În răspunsul său diplomatic, Dragomirescu refuză însă „condamnarea unei opere de artă pe baza unei argumentații exclusiv abstracte”, subliniind meritele deloc neglijabile ale pionierilor, descoperitori de drumuri noi în artă, pe care îi situează sub denumirea generică de avangarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Zamfir, mai recent Ov.S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decît să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de avangardă - cu excepția celei a lui Sașa Pană - nu îl include, iar studiile și monografiile existente îl expediază în cîteva vorbe printre epigonii „urmuzieni”. Cu toate acestea, textele sale nu sînt deloc „lipsite de personalitate”, cum le vedea G. Călinescu în Istoria... O posibilă explicație a ignorării lor ulterioare ar fi exilarea la Paris a autorului, în 1959, în urma unui proces politic intentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unul dintre cei mai mari chiulangii ai războiului”. „O replică d-lui Goga“ aduce „precizări” detaliate privitoare la ascendența paternă românească a autorului (grec după mamă), păstrînd însă tăcerea asupra celeilalte acuze. În altă parte însă, „precursoratul” capătă semnificații opuse: „Epigoni, cum ne-a numit, într-un acces de scîrbă nedreaptă, Eminescu, de al cărui entuziasm pentru predecesorii slăviți ne îndoim foarte, continuăm azi seria lungă a precursorilor. Așteptăm pe inspiratul de mîine, care să iasă din limitarea balcanică de pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
relevante: apropieri de Mark Twain și Alfred Jarry, amintiri despre colegul „căpetenie, îndreptător”, „muzician”, „drăcos pînă la geniu”, „chinuit de probleme metafizice” și „de un umor rece, cerebral, mai greu de sesizat și de gustat”). Apar și „emuli” urmuzieni: de la epigoni fără har precum Moldov și Madda Holda (Magdalena Binder, sora lui Sașa Pană) pînă la autori afini precum Jacques G. Costin, Grigore Cugler sau Jonathan X. Uranus. Acuzat de epigonism, ultimul va simți nevoia să se delimiteze de model („Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui nu-i destul de esențială. Dacă l-am iubit totuși, a fost pentru desfășurarea somptuoasă a vieții lui, pentru a fi ridicat vidul lăuntric la rangul de artă. Așa și-a știut gospodări nimicnicia, ca să nu mai putem fi decât epigoni în meșteșugul plictiselilor. Trebuie să fi văzut măcar camera în care el și-a petrecut copilăria și să fi întrevăzut ceea ce au putut fi discuțiile cu Lucile, pentru care orice amator de melancolie trebuie să aibă pietate - spre a-ți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
După decembrie 1989, este șeful Consiliului Juridic al M.A.E. și, în fine, ambasadorul României la Haga. Plecarea dânsului, la cerere, din M.A.E, în anul 1996, la Consiliul Legislativ, a lăsat un mare gol pe care noi "epigonii", deși ne-am străduit, nu am izbutit să îl umplem. Era greu să ajungi din urmă un om atât de sârguincios, corect, demn, neînclinat la compromisuri când era vorba de țară și interesele ei. Ca diplomat, beneficiind de o pregătire
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
reformulare a unei „metafizici a bunătății și frumuseții obiective”3, de care teologia creștină - cel puțin în formula patristică - poate da seama. Dar triumful narativ și poetic al cunoașterii teologice nu poate rămâne indiferent la provocările lui Nietzsche și a epigonilor săi. Obiceiul „demascărilor” istoriografice derivă în mod clar din filozofia perspectivistă nietzscheană. „Ontologia violenței” legitimată prin recursul la presocratici (Heraclit: „războiul este tatăl tuturor”) oferă garanțiile unei „etici nihiliste” a diferenței pe care postmodernismul pare s-o asume fără ezitări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]