902 matches
-
pe cel de „utilizare” pentru punerea În practică a acestor capacități Într-un proiect. Dacă vă mai amintiți din ce ați Învățat la filosofie, filosofii au trebuit să inventeze un „subiect etic”, capabil să descopere normele la fel cum „subiectul epistemic” descoperea adevărurile. Acest subiect etic a fost caracterizat În mai multe feluri: observatorul imparțial, universalitatea, vălul ignoranței. Teoria observatorului imparțial propune o folosire a inteligenței „imparțiale, lipsite de interese și egoism, ce cântărește toate implicațiile”. Promotorul a fost Adam Smith
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
integrat sufletește Într-o formă statornică și prezentând În structura lui lăuntrică o unificare șovăielnică, flotantă. Problema individualității consistă tocmai În această Îmbinare aparent paradoxală de date, conducându-ne la o concepție esențial relativistă a noțiunii de individ. 6. Balans epistemic Între conceptele de evoluție și creație În formarea psihologiei umane Evoluția, În sens biologic, poate fi descrisă ca procesul prin care speciile se schimbă prin transformări succesive pornind de la alte organisme și nu prin generare spontană sau creație divină. Scopul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
bogată activitate ficțională. Pactul retoric nu poate avea loc, la acest tip de jurnal, pentru că unul dintre termeni absentează. Suntem Încă departe de situația fabula in fabula 4, descrisă de către Umberto Eco. Deși, prin anticiparea „labirintului de contradicții Între lumile epistemice și doxastice și lumea reală”5, jurnalul se deschide la ambele capete: atât spre lumea ficțiunii, a dezirabilității pure, cât și spre aceea (Încă vag aproximată) a realului. E faza jurnalului-clepsidră. În această etapă, structura sa e oricând reversibilă. O
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
esență ca principiu ontologic (legată de numele lui Platon și Kant). Plecînd de la opoziția structură/ istorie, Greimas solicită depășirea cantonării în sincronie, extinderea de la lingvistică spre o reflecție antropologică mai largă. Există actualmente în științele omului o astfel de sinteză epistemică, o știință "diagonală" (R. Caillois). Și această știință este semiotica. 2.6. Structuralism și semiotică Semiotica modernă s-a dezvoltat în anii '60 în plină efervescență structuralistă, avînd deci ca domenii de aplicare antropologia, psihanaliza, literatura (Roland Barthes, Sur Racine
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la ideile ce le sînt prezentate. Argumentarea este un discurs dialogic (celălalt fiind o prezență permanentă ce modulează selectarea temelor abordate, a genurilor discursive etc.), inferențial (marcat de implicituri conversaționale, completate de interlocutor prin calcule interpretative) și acțional (vizînd reconfigurarea epistemică și ulterior comportamentală a interlocutorului). ARTICULARE Decuparea "realității" lingvistice în unități dotate cu sens (lexeme și morfeme gramaticale) reprezintă prima articulare a limbajului, în timp ce segmentarea unităților lexicale și gramaticale în entități distincte lipsite de sens (fonemele c, a, s, ă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
receptor/situație de comunicare sau setting); ii) pragmatica din linia Școlii filosofice de la Oxford (Ryle, Austin și Searle) ca studiu al actelor de limbaj. În această perspectivă a vorbi este un act guvernat de reguli precise, act ce modifică universul epistemic al interlocutorului și/sau atitudinea sa comportamentală. Corelativ, a înțelege un enunț înseamnă a identifica în afara conținutului său informațional finalitatea pragmatică (adică forța sa ilocuționară de ordin, cerere, aserțiune etc.). PRESUPOZIȚIE Componentă a unui element lingvistic ce rezistă la proba
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică a ei, este necesar să sintetizăm câteva dintre notele sale esențiale, operație realizată anterior, împreună cu formularea de ipoteze privind aplicarea lor în cunoașterea pedagogică (Joița, 2009, pp.
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rezolva cu instrumentele conceptuale ale paradigmei corespunzătoare categoriei de fapte-puzzle, iar educatorul, practician-reflexiv devine un "rezolvator de puzzle" (puzzle-solver). Numai că pedagogia nu a revenit acum încă la statutul de știință normală, ci este în tranziție de la criza de identitate epistemică către acesta. Și atunci stabilirea faptelor-puzzle semnificative prioritare pentru practica educativă este afectată, de unde și dificultatea conturării tabloului paradigmelor referitoare la abordarea metodologiei practicii educative, pe care le vom aborda în acest demers. Faptele-puzzle reale ale practicii educației în planul
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educația reală. Atunci se impun schimbări, cu diferite grade de generalitate, în plan conceptual și metodologic, ajungând la trecerea de la o paradigmă care nu mai corespunde, la alta nouă în care se investesc noile așteptări și metodologii. Pe acest fond epistemic, putem analiza realitatea schimbărilor de paradigme din educație, la diverse niveluri de conturare, mai ales în planul practicii, al metodologiei în special: la nivelul microparadigmelor în primul rând, a celor conturate în jurul faptelor, acțiunilor educative delimitate, corespunzătoare principalelor elemente ale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
2.2. Capacități și competențe versus cunoștințe și priceperi "Pedagogia prin capacități și competențe" ca paradigmă, la o primă analiză, ridică probleme care influențează metodologia precizării, realizării și verificării lor ca eficiență, eficacitate: Care este logica acestei avansări funcționale, chiar epistemice a lor? Cunoștințele rămân real și de dorit în plan secund? Cât de semnificative și durabile sunt capacitățile, competențele achiziționate într-o anume fază? Promovează supunerea față de lumea economică? Este un demers care cere un timp îndelungat și riscă inadaptarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de întrebări-problemă, ipoteze. • Prezentarea de sarcini, conflicte cognitive, cazuri. • Utilizarea de erori, dificultăți ca noi provocări. Sugerarea construcției de soluții, proceduri, modele. Căutarea de date în mai multe surse, compară, interpretează. • Motivarea educaților prin propunerea de scopuri, avantaje. • Valorificarea curiozității epistemice, a așteptărilor cognitive. • Stimularea verbalizării modului de argumentare logică. • Prezentarea de sarcini ca situații problematice pentru explorare și rezolvare directă, variată. • Valorificarea experienței anterioare pentru noi achiziții. • Dezbaterea de idei, soluții, procedee, aplicații găsite. Stimulează, angajează • Antrenarea în cunoașterea directă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și de analiză a rezultatelor, iar modelul reprezintă forma practică de concretizare, aplicare ca instrument, conform așteptărilor incluse în paradigmă. Constatăm că relația paradigmă-scheme-modele explică varietatea modurilor de abordare și reflectă tocmai mecanismul practic al posibilității de concretizare a interpretărilor epistemice, a viziunilor asupra problematicii evaluării, a rațiunilor explicative ale diferitelor sale teorii conturate în timp, prin construcția mentală și instrumentală de scheme și modele pentru practica efectivă cât mai eficientă a acțiunilor de verificare și apreciere (cu obiective, criterii, principii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
literatura pedagogică nu consemnează încă asemenea clasificări, decât prin raportare la stilurile educaționale (Joița, 2000, pp. 155-175). Se poate recunoaște însă existența în activitatea educativă a autorității teoretice, științifice (a expertului), în bună parte a celei normative, a celei raționale, epistemice, a contractului, a modelului, a liderului ca arbitru. Din perspectivă managerială, constatăm conturarea unui principiu: educatorul-manager va avea succes numai dacă va îmbina diferitele tipuri și va rezulta "autoritatea prin competență managerială" sau va utiliza independent sau în combinație restrânsă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu efecte majore de progres în sistem. Modelul kuhnian, posibil de aplicat acum și în domeniul educației, a inaugurat un nou stil în metodologia cunoașterii, pentru a arăta că și știința educației este deschisă, evoluează, se schimbă, atunci când apar crizele epistemice și pune accent tocmai pe metode, pe critică, iar nu pe etapele cunoașterii ca în științele clasice(pozitiviste), aici practica specifică având rol esențial. În acest context al tensiunilor conceptuale și metodologice, acționale în educația actuală, inegal afirmate și recunoscute
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
un mediu educativ determinant, astfel Încât orice dezacorduri și tensiuni existente În mediul familial vor genera În conștiința copilului Îndoieli, reticiențe, sau reacții de neadaptare. Diferitele Însușiri moral-volitive ale copilului, cum ar fi, de exemplu, inițiativa și fermitatea În acțiuni, curiozitatea epistemică, spiritul obiectiv de autoevaluare etc., depind de o serie de trăsături pe care le are familia În care elevul trăiește. V. Inadaptarea școlară, premisă a comportamentului deviant Există anumiți elevi care manifestă un comportament nepotrivit și dificil atât În clasă
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
la elevi, deoarece familia reprezintă un soi de personalitate colectivă, a cărei armonie generală influențează echilibrul psihologic al fiecăreia dintre părți. Faptele de viață arată că diferitele Însușiri moral-volitive ale elevului, cum ar fi inițiativa și fermitatea În acțiuni, curiozitatea epistemică, spiritul obiectiv de autoevaluare, etc., depind de o serie de trăsături pe care le are familia În care copilul trăiește. J. Thurston, J. Feldhusen și J. Benning ( În urma unor cercetări făcute În S. U. A.) enumeră douăzeci și patru de factori ai mediului
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
lectură semiotica a Cameliei Cmeciu în particular. Valoarea informativa, proeminenta și cadrarea sunt cele trei principii care infrastructurează și explică orice compoziție (non)verbală. * multimodalitatea. Semiotica socială pledează pentru o relativitate a adevărului în special dacă ne gândim la modalitatea epistemică. O teorie a semioticii sociale nu pretinde (Kress, van Leeuwen [1996] 2006: 154) a stabili adevărul absolut sau neadevărul unor reprezentări. Obiectivul acestei teorii este de a arăta dacă un text (non)verbal este reprezentat în cadrări adevărate sau nu
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
imaginație [gr. eidolon, lat. ficțio] se referă la "capacitatea mentală de a experimenta, construi și manipula imaginarul mental experiență cvasiperceptuală pentru a deschide calea către fantezie, utopie, catre o gândire originală și creativă [...]"18. Imaginarul presupune un joc al modalităților epistemice, deoarece "umple vidul semiologic al lui ce este cu referențialul ontologic al lui ceea ce ar trebui sau ar putea să fie" (Frigioiu 2004: 14). Această trecere de la realitate la reprezentări posibile înseamnă o continuă și permanentă pendulare pe o axă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
În ceea ce privește aspectualizarea, se observă o anume ambiguitate în cadrul procesului identitar. Astfel putem avea o aspectualizare incoativa, unde "cine" este Emil Constantinescu, dar și o aspectualizare continuativa, unde "cine" este Ion Iliescu. Dacă ne raportăm la agentul-cetățean, vom observa o modalitate epistemică ( a judeca). • schemă analitică finală are un statut cauzativ evolutiv datorită frazei "sunteți chemați să judecați", construită pe diateza pasivă, iar verbele "a chema" și "a judeca" implică o evoluție acțională, dar și mentală. SAC 5 = "Eu vă chem la
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
roșu/ stă pentru șuvița de păr, sinecdoca pentru politicianul-candidat. Atât ardeiul roșu, cât și Traian Băsescu devin domenii ale unei metafore conceptuale, construită pe corespondențe ontologice (ardeiul iute și șuvița au aceeași unitate minimala, si anume formă alungita) și corespondențe epistemice (ardeiul roșu este cunoscut pentru gustul sau iute, în timp ce Traian Băsescu este perceput drept un candidat foarte activ). Semnificatul progres asociat cu elementele concepute ale contextului iconic/ promisiunea electorală este, de fapt, propria interpretare a următorului portret politic: Este Traian
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
despre posibilitatea înfăptuirii unor evenimente. Gramaticalizarea (Palmer 1990: 16) competențelor, atitudinilor și opiniilor participanților discursivi cuprinde două dimensiuni: a) obiectivitate, printr-o modalitate deontica menită a sugera fie factualitatea, fie o scală a intensității autorității; b) subiectivitate, printr-o modalitate epistemică, creând scală siguranță → probabilitate → posibilitate. F.R. Palmer (1991: 13-14) este de părere că modalitatea trebuie studiată prin instrumentele teoretice ale teoriei actelor de limbaj (Searle 1969; Austin 1962) deoarece atât pragmatică, cât și modalitatea presupun interacțiunea dintre participanți care încearcă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
instrumentele teoretice ale teoriei actelor de limbaj (Searle 1969; Austin 1962) deoarece atât pragmatică, cât și modalitatea presupun interacțiunea dintre participanți care încearcă să domine în schimburile discursive. Acest baleiaj între efectele perlocuționare de putere obținute prin modalități deontice și epistemice sunt surprinse de asemenea în textul literar analizat. Liviu Rebreanu a structurat nuvelă Baroneasă pe sintagma "voința Ilenei era sfântă" (p. 370, 371, 372) care deține o dublă semnificație: * transformarea identității sociale într-o identitate personală. Ileana devine un agent
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
o valentă pozitivă. Cele patru moduri de existență din modelul semioticii pasiunii sunt activate de două ori în nuvelă, semi-realizarea fiind punctul de început (virtualizarea) al celui de-al doilea simulacru. Însă modalizarea deontica autoritara este întărită de o modalitate epistemică a judecaților de valoare, exprimate de "ghicitorul din Măgura" și de "babele înțelepte". Aceste două personaje sunt întrupări prototipice ale credinței românilor în practici sociale populare oculte sau în instanțe ale spiritului satului. Determinarea Ilenei se regăsește de asemenea în
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a unei situații" și cuprinde trei tipuri de procese: incoative, durative și terminative. 15 Modalizările pe care se axează orice parcurs generativ identitar sunt construite pe aspecte deontice care conduc către un raport de autoritate între doi interlocutori și aspecte epistemice, care implică judecați de valoare. 16 http://www.etymonline.com 17 The Columbia Encyclopedia, Sixth Edition Copyright(c) 2004, Columbia University Press, p. 2323 (www.questia.com) 18 http://philosophy.uwaterloo.ca/MindDict/imagination.html 19 Dicționarul latin-român (Editură Științifică
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cinci factori: a) scopul activității; b) personalitatea elevului; c) cadrul concret al activității; d) personalitatea cadrului didactic; e) stilul educațional. Interdependența informativ formativ Vizează legătura funcțională existentă între conținutul acțiunii didactice și efectele psihologice ale conținutului acțiunii didactice. - asigurarea autorității epistemice a conținutului care urmează a fi predat; - asigurarea legăturilor funcționale între cunoștințe; - asigurarea calităților tipice explicației educaționale Reglarea și autoreglarea acțiunii didactice Presupune realizarea permanentă a circuitelor de conexiune inversă necesare între calitatea răspunsului elevului și calitatea activității cadrului didactic
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]