1,134 matches
-
postmoderni, anume cel de "gândire slabă". Ceea ce atestă "un mod de reflecție tipic postmodern", care se opune direct metafizicii ("gândirea tare", universală, atemporală, intolerantă față de tot ceea ce o contrazice). Mergînd mai departe, ajungem la o altă diferență fundamentală, cea dintre epistemologie și hermeneutică, promovată, printre alții, de Richard Rorty, susținătorul ideii că "dacă se dovedește că tezele anistorice ale epistemologiei nu au fundamente reale și deci nu pot fi susținute, epistemologia însăși nu mai are de ales și trebuie să devină
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
gândirea tare", universală, atemporală, intolerantă față de tot ceea ce o contrazice). Mergînd mai departe, ajungem la o altă diferență fundamentală, cea dintre epistemologie și hermeneutică, promovată, printre alții, de Richard Rorty, susținătorul ideii că "dacă se dovedește că tezele anistorice ale epistemologiei nu au fundamente reale și deci nu pot fi susținute, epistemologia însăși nu mai are de ales și trebuie să devină o formă de hermeneutică". Pentru că a acționat anterior (prin fenomenele uneori chiar de idolatrie masivă declanșate de operele unui
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai departe, ajungem la o altă diferență fundamentală, cea dintre epistemologie și hermeneutică, promovată, printre alții, de Richard Rorty, susținătorul ideii că "dacă se dovedește că tezele anistorice ale epistemologiei nu au fundamente reale și deci nu pot fi susținute, epistemologia însăși nu mai are de ales și trebuie să devină o formă de hermeneutică". Pentru că a acționat anterior (prin fenomenele uneori chiar de idolatrie masivă declanșate de operele unui Heidegger ori Nietzsche), dar și în paralel cu postmodernismul literar, nu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
teoria țintei". III.8.2. Metafore-titlu Această categorie de metafore conceptuale are impact în titrarea domeniilor științei. Desemnează printr-un construct metaforic sfera de competență științifică a unei discipline, a unui domeniu/ ramură: bacteriologie, virusologie, venerologie, pneumologie, ihtiologie etc. În epistemologia tradițională, canonică a științelor medicale se recurge adesea la intuiția raționamentelor în titrare. Fundamentală rămâne în metafora-titlu, relația strânsă dintre știință/ logos și modelul cultural greco-latin în conceptualizarea domeniilor cunoașterii. Cuvântul πνεΰμα, -ατος (s.n.) avea în limba greacă sensurile de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în comunicarea specializată; de transparența de sens și caracteristică noțională; de conservarea specificului limbilor istorice. III.9.3. Metafore terminologice categoriale Ne vom referi cu precădere, la una dintre realizările acestui tip de metaforă. Exista în limbajul medical metafora virus. Epistemologia științelor medicale a început să ia în considerare rolul constructelor cognitive în descoperirile din domeniu: virus latent, virus lent s-au format în baza paradigmei lat. virus, i (venin, otravă, în limba latină; agent patogen, în terminologia medicală). Determinanții latent
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de cunoaștere științifică (prin concepte), de lingvistică (prin relațiile cu limbile istorice), de logică (prin metafora terminologică și tehnicile logice de conceptualizare), de ontologie (prin existența a două sau mai multe discipline necesare explicării unui anumit obiect de studiu), de epistemologie etc. VII.5. Criteriul structural de cercetare a metaforei/ terminologiei interdisciplinare Caracterul interdisciplinar al terminologiei se manifestă în diferite grade la nivelul unui domeniu. Structura internă, vocabularul specializat este format, de regulă, dintr-o "sferă centrală" de termeni (D. Slușanschi
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și-a pierdut în etapa postmodernă de evoluție a gândirii umane, caracteristica filozofic, sub presiunea limbajului media, unde circulă cu numeroase sensuri ambigue, golite de substanța originară a filozofiei platoniciene. Termenul echivoc (lat. aequus "egal"+ vox "voce") - în filozofia logică/ epistemologie este utilizat cu accepțiunea de "două înțelesuri". Termenul a trecut printr-un proces de determinologizare, fiind utilizat în limba comună cu sensul de îndoielnic, suspect. Prin extensie semantică a dobândit accepțiunea de incert, nesigur. Fatalism (lat. fatum "destin") desemnează o
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Teme. Texte. Literatură (în colaborare, 1999), Experiență și semnificație (2002), Managementul cunoașterii (în colaborare, 2007) Limbaj, experiență, cunoaștere (2009), O perspectivă epistemologică asupra managementului cunoașterii (2011), precum și numeroase studii în volume și articole în reviste de specialitate pe teme de epistemologie, filosofia științei, logică, filosofie românească. A editat volume de studii despre: filosofia austriacă, Popper, Quine, managementul cunoașterii și etica cercetării. A tradus lucrări ale unor autori importanți precum Karl Popper și Moritz Schlick. Are drept noi domenii de interes sociologia
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
interpretări diferite, de exemplu, dacă îi considerăm pe vechii greci, conceptul lor de physis sau morala stoică. Oricum, sunt exemplare susțineri de felul următor: "Problemele ecologice cer o revizuire radicală a unei părți consistente a filosofiei tradiționale a minții, a epistemologiei și a celei mai mari părți a metafizicii tradiționale"269. Drept urmare, în teoriile radicale ale mediului, așa cum ar fi "ecologia profundă" teoretizată de Arne Naess, această sensibilitate este definită ca religiozitate, ceea ce duce, în context cultural european, la luarea în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de cercetare istorică și a dezvoltat o teorie a istoriei care a devansat mult ceea ce au realizat contemporanii săi. În studiul introductiv la cartea Vico, Știința nouă, Nona Facon scrie: "Italia are prin Vico un Bacon și un Descartes în epistemologie, un Grotius și un Montesquieu în filosofia dreptului, un Kant în problematica frumosului, un filosof al culturii care-l precede pe Heder și generația marilor gânditori ai epocii romantice." Bibliografie Vico Battista Giovanni, Știința nouă, Editura Univers, București, 1972 4
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Durkheim nu s-a lăsat convins de aceste argumente și a reușit să le demonteze cu mare succes, adevărurile exprimate de el rămânând temelia caracterului științific al discursului sociologic. Cu alte cuvinte, Durkheim reușește să construiască și să utilizeze o epistemologie care-i permitea să orienteze corect activitatea cognitivă în studierea vieții sociale. În esență, el urmărește ca interpretările pe care le produce să cumuleze trei coordonate esențiale: să explice cuprinzător faptele sociale, explicația să fie corectă și să fie suficient
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
studierea societății necesită metode, iar aceste metode sunt furnizate de știință. El solicită extinderea raționalismului științific la viața socială, numai că sesizează diferențele calitative între societate și natură, ceea ce-l determină să scrie Regulile metodei sociologice, un adevărat tratat de epistemologie (trebuie observat că Durkheim folosește în titlul cărții termenul metodă în sensul de metodologie a științei sau de epistemologie) cu aplicare la sociologie, în care construiește un set de reguli obligatorii pentru cercetătorul care dorește să interpreteze corect viața socială
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
numai că sesizează diferențele calitative între societate și natură, ceea ce-l determină să scrie Regulile metodei sociologice, un adevărat tratat de epistemologie (trebuie observat că Durkheim folosește în titlul cărții termenul metodă în sensul de metodologie a științei sau de epistemologie) cu aplicare la sociologie, în care construiește un set de reguli obligatorii pentru cercetătorul care dorește să interpreteze corect viața socială. Distinge între: o reguli pentru observarea faptelor sociale; o reguli pentru distingerea între fapte sociale normale și patologice; o
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
abordare a informației și este o nouă filosofie a informației care trebuie să fie coloana vertebrală a dezvoltării competențelor viitorilor specialiști ai informării, documentării și bibliotecilor. Ca să fiu mai explicit, sunt înclinat să introduc cursuri de filosofia informației și a epistemologiei în centrul programelor de formare și să propun module care pun accentul pe managementul informației ca dispozitiv esențial de interacțiune constructivă între oameni. Aș căuta să determin studenții să exercite o privire critică asupra nevoilor și practicilor infodocumentare, de la toți
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
ultimă instanță, nici nu există părți; 2. Trecerea de la structură la proces. În noua paradigmă, fiecare structură e văzută ca o manifestare a unui proces fundamental; 3. Trecerea de la știința obiectivă la cea epistemică. În noua paradigmă se consideră că epistemologia înțelegerea procesului cunoașterii trebuie să fie explicit inclusă în descrierea fenomenului natural: 4. Trecerea de la construcția piramidală la cea de tip rețea, ca metaforă a cunoașterii; 5. Trecerea de la "adevăr" la descrieri aproximative. În noua paradigmă se recunoaște că toate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
i s c u r s u l u i, realizările axiomaticii sînt valorificabile în determinarea tipurilor și genurilor la care se pot repartiza ansamblurile de enunțuri, din perspectiva recurgerii la concepte sau la propoziții cu valoare axiomatică. V. demonstrație, epistemologie. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. IO B BEHAVIORISM. Fiind o teorie psihologică (generată de opera freudiană și propusă de J. B. Watson, în 1913) orientată spre explicarea fenomenelor lingvistice, behaviorismul (numit și comportamentism
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mare întindere, stocate de obicei în format electronic, au la bază diverse metodologii, dintre care cele mai cunoscute sînt statistica lingvistică și lexicometria. Amploarea unor astfel de analize a generat apariția unor curente, cum ar fi lingvistica de corpus (cu epistemologie și metode specifice, bazată pe o perspectivă descriptivistă asupra limbii, aplicată pe corpusuri de texte reale, atestate) a cărei legitimitate însă nu a întîrziat să fie supusă controverselor. Științele limbii făcînd parte din disciplinele în care studiul pe corpus este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
organizare a acestuia și pentru conținutul cognitiv vehiculat. Numit și emițător, enunțătorul este protagonist al scenei de enunțare, V. locutor, discurs, enunț, enunțare. BALLY 1932; DUBOIS 1973; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN EPISTEMOLOGIE. Prin epistemologie se înțelege o ramură a filozofiei care se ocupă cu teoria cunoașterii, adică natura și izvoarele cunoașterii, extensiunea și valabilitatea ei. În această perspectivă, epistemologia reprezintă analiza modurilor de cunoaștere și evaluarea cunoștințelor, pentru a se concentra supra
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestuia și pentru conținutul cognitiv vehiculat. Numit și emițător, enunțătorul este protagonist al scenei de enunțare, V. locutor, discurs, enunț, enunțare. BALLY 1932; DUBOIS 1973; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN EPISTEMOLOGIE. Prin epistemologie se înțelege o ramură a filozofiei care se ocupă cu teoria cunoașterii, adică natura și izvoarele cunoașterii, extensiunea și valabilitatea ei. În această perspectivă, epistemologia reprezintă analiza modurilor de cunoaștere și evaluarea cunoștințelor, pentru a se concentra supra studiului metodelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN EPISTEMOLOGIE. Prin epistemologie se înțelege o ramură a filozofiei care se ocupă cu teoria cunoașterii, adică natura și izvoarele cunoașterii, extensiunea și valabilitatea ei. În această perspectivă, epistemologia reprezintă analiza modurilor de cunoaștere și evaluarea cunoștințelor, pentru a se concentra supra studiului metodelor de cunoaștere practicate de științe. Mai mult decît alte științe, lingvistica este implicată în problemele epistemologiei, deoarece studiul limbilor naturale înseamnă traversarea limbilor și analiza
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
izvoarele cunoașterii, extensiunea și valabilitatea ei. În această perspectivă, epistemologia reprezintă analiza modurilor de cunoaștere și evaluarea cunoștințelor, pentru a se concentra supra studiului metodelor de cunoaștere practicate de științe. Mai mult decît alte științe, lingvistica este implicată în problemele epistemologiei, deoarece studiul limbilor naturale înseamnă traversarea limbilor și analiza instrumentelor de investigare a lor, iar această particularitate solicită o atenție sporită în construirea teoriei și în elaborarea metalimbii. Producerea sensului nu se poate analiza altfel decît pornind de la actualizările discursive
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cauză, care are controlul asupra problematicii proprii. A n a l i z a d i s c u r s u l u i ajunge deseori la probleme de natură epistemologică, pe care însă nu le abordează cu mijloacele epistemologiei (sau ale filozofiei) și nici nu urmărește rezolvarea lor din perspectiva epistemologiei, avînd în vedere numai obiective ce țin de știința limbii. Cu toate acestea însă, rezultatele cercetării lingvistice au deseori ecouri valorificabile din punct de vedere epistemologic. V. axiomatică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
z a d i s c u r s u l u i ajunge deseori la probleme de natură epistemologică, pe care însă nu le abordează cu mijloacele epistemologiei (sau ale filozofiei) și nici nu urmărește rezolvarea lor din perspectiva epistemologiei, avînd în vedere numai obiective ce țin de știința limbii. Cu toate acestea însă, rezultatele cercetării lingvistice au deseori ecouri valorificabile din punct de vedere epistemologic. V. axiomatică, coerență, ideologie, problematică, teorie. D. FILOZ. 1984; FLEW 1984; DETRIE - SIBLOT - VERINE
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
definește unitățile și produce diferențele dintre limbi în ceea ce privește raportarea la realitățile lumii. Avînd ca fundament acestă concepție imanentistă asupra sensului, glosematica se opune din punct de vedere epistemologic praxematicii, care recurge la întemeieri practice, iar nu sistematice sau relaționale. V. epistemologie, practică, praxematică. HJELMSLEV 1943; DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN GLOSOCOSMOS. În principiu, termenul glosocosmos (un compus realizat din cuvintele grecești glóssa "limbă" și kósmos "lume, univers"), datorită conținutului semantic, nu are relație directă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
perspectiva aceasta este avută în vedere, încît termenul se întrebuințează deseori curent pentru orice grupare de probleme legate între ele, în mod real sau în mod aparent, ce se pot pune în legătură cu o situație sau cu un fapt. V. axiomatică, epistemologie, model, teorie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002. RN PROCES DISCURSIV. În anul 1969, M. Pêcheux a introdus expresia proces discursiv pentru a denumi ceea ce se dezvoltă și funcționează într-un text pe baza limbii și pornind de la limbă, aceasta în înțelesul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]