685 matches
-
îmi și zice Păstorel). Și de la Grasă pân’la Ottonel Le-am prețuit, pe rând, pe fiecare. Despre Restaurantul Scriitorilor a făcut urmă toarea epigramă: “Beau băieții harnici, De cu seară-nzori. Unii sunt paharnici, Alții turnători!”. Iată și propriul său epitaf: “Aici doarme Păstorel Băiat bun și spirit fin Dacă treceți pe la el Nu l treziți, că cere vin”. Al.O. Teodoreanu-Păstorel, anticipând acest din urmă drum din viață al fiecărui om, ne sfătuia înt r-un cat ren : Nu contrazice Nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
De tânăr sunt profetul acestui crez”. Vrând să fie cel care depune mărturie pentru tot ce se „înfăptuiește” în jurul său, se compară cu un „Soldat neadormit la telegraf / Primind pe fir direct orișice veste / Scandând pentru ce-a fost un epitaf / Și-un marș de drumuri lungi pentru ce este”. Paginile din Cardioglob sau Pe ce lume trăim (1982) par niște note de călătorie versificate (privind Africa și Mexicul), unde accentul cade pe pitoresc, pe descrierea unor muzee și pe evocarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
critică”, iar în noiembrie 1918, în „Cartea vremii”, suprimând subtitlul „Revistă de cultură generală”. Directori sunt A. Ștefănescu (1915-1916) și Alex. Ștefanopol (1918-1919). Publicație modernistă, C. M. se bucură de colaborarea constantă a lui G. Bacovia (Amurg antic, Nervi de primăvară, Epitaf, Poemă în oglindă - semnată G. Andoni, Trudit, Lacustră, Pastel, Nocturnă, Interior trist ș.a.), tipărește versuri simboliste semnate de D. Teleor, Mihai Săulescu, Al. T. Stamatiad și o poezie de Șt. Petică. Din perioada bucureșteană a revistei se rețin colaborările cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286528_a_287857]
-
woman, iar ea accepta. ** Un bust din bronz al lui Brown, executat de son vivant de sculptorul Boehm, se afla în parcul de la Balmoral. La moartea lui Brown în 1883, Victoria i-a cerut poetului-laureat, lordul Tennyson, să scrie un epitaf pentru soclul bustului credinciosului servitor. Acesta s-a executat. Iată epitaful: Friend more than servant, loyal, truthful, brave // Self less than duty, even to the grave. ********* După un biograf al lui Disraeli, acesta s-ar fi exprimat public în următorii
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
executat de son vivant de sculptorul Boehm, se afla în parcul de la Balmoral. La moartea lui Brown în 1883, Victoria i-a cerut poetului-laureat, lordul Tennyson, să scrie un epitaf pentru soclul bustului credinciosului servitor. Acesta s-a executat. Iată epitaful: Friend more than servant, loyal, truthful, brave // Self less than duty, even to the grave. ********* După un biograf al lui Disraeli, acesta s-ar fi exprimat public în următorii termeni: Gladstone treats the Queen like a public department; I treat
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
păm�ntești ale unor personalități ale vremurilor trecute care, chiar dacă nu sunt din cele de prim interes istoric, răm�n cu partea lor de interes, de respect și pioșenie ce ne-o transmit. 75 Este vorba de una care cuprinde epitaful Domniței Sultana Racoviță, soția lui Constantin Racoviță (+1753). A doua este al unei fecioare, pe nume Maria, probabil vreo fiică sau vreo rudă a vreunui domnitor, ceea ce nu reiese din text (+1872). Alta este pe morm�ntul Smarandei, soția lui
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
funcționat și o Școală de Arte și Meserii, iar de la 1905 aici funcț ionează Spitalul de Neuropsihiatrie. Printre obiecâtele de tezaur ale bisericii se află: un clopot mare din 1836, un potir lucrat artistic și restaurat în anul 1894, un epitaf din catifea și fir de argint donat bisericii de către Mitropolitul Veniamin Costachi în anul 1834. Biblia de la Blaj (1795), sfânta și Dumezeiasca Evanghelie de Râmnic (1794), Evanghelia veche în limba slavonă (1697) și alte obiecâte de cult și scrieri bisericești
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
se mențin în limita unei ținute demne, indicând un spirit pe cât de echilibrat, pe atât de vioi și pătrunzător. Prozodia lasă pe alocuri de dorit, din cauza neglijențelor de ritm. Se întâlnesc totuși câteva catrene antologice, precum epigrama Unor parveniți sau epitafurile închinate lui Cincinat Pavelescu și lui Al. Calotescu-Neicu. A mai publicat o monografie a insulei Ada-Kaleh (1936), în care surprinde cu sensibilitate poezia unui colț de Orient neatins de modernismul occidental, iar în colaborare cu Cesar Pruteanu a scris feeria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, de la facerea lumii, fără să se preocupe de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sînt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștilui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); poeme închinate unor episcopi din regatul francilor (cartea a cincea), dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute, și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a lui Venantius. Luate în ansamblu, Miscellanea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deliberat și prin prolixitate capacitatea narativă: „Puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare, de exemplu epitaful. De altfel, necesitățile vieții de curtean, la care Venantius trebuise să se adapteze în aspra și semibarbara societate francă, l-au constrîns să producă o serie aproape neîntreruptă de celebrări encomiastice ale regilor și potentaților. b) Operele în proză Venantius
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și 572), care circulă sub titlul Capitula Martini. Martin a scris și poezii (fără mare valoare), cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate Sfîntului Martin din Tours, Pentru refectoriu (In refectorio) și un Epitaf (Epitaphium), șase versuri pentru propriul mormînt din bazilica Sfîntului Martin de la Bracara. Bibliografie. Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ediție îngrijită de M. Naldini, BPat 19, Firenze, 1991. 2. Leandru din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
2007 25. Alexandru Ionescu însemnări în verde - gri - "Doamnei și dlui dr. Dumitru Marin cu statornică prețuire. Din ziua fermecătoarei serbări a cărții și mai ales a prieteniei" - 18.09.2007 26. Val Andreescu - Florete melancolice (epigrame, fabule, rondeluri și epitafuri) - "Dlui prof. dr. Dumitru V. Marin, o personalitate a Culturii și sprijinitorul nr.1, considerația, stima și mulțumirile autorului Val Andreescu." - Vaslui 16 dec. 2007 27. Alexandru Ionescu - Ciudatele fantezii ale lui Joe Babuinul - "D-nei și D-lui Marin Dumitru
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
nesfârșit o nouă descoperire care să transforme chestiunile religioase în chestiuni științifice sau în absurdități incontestabile. Dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată"278. Îmbătrânind, îmi aduc aminte de un bun catolic prietenul unui prieten care își alesese drept epitaf: "Părăsesc această lume așa cum am venit: confuz". Anii care au trecut nu mi-au adus vreo certitudine în privința credinței mele. Sunt o creștină optimistă, dar în același timp incompletă, plină de îndoieli. Respect celelalte religii deoarece cred că ele ajung
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
prin metaforă. Artistul făcea desigur o glumă când se autointitula sculptor, pictor, poet. El „sculpta” doar atât cât să clarifice compoziția, păstrând suprafața lemnului, iar cu vopseaua nu căuta alte subtilități în afara celor impuse de ritmare și alternarea culorilor. Nici epitafurile sale nu sunt „poezie”; ele stau foarte aproape de bocet, versificația, rima și ritmul pe care sunt construite țin de mnemotehnica oralității, prin care o idee sentiment se cere esențializată. Aceste aspecte ale creației lui Stan Pătraș capătă viață, strălucire chiar
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
face doar o remarcă ironică. Pe mal o broască În ciocul unei berze - și niciun sunet De sfîntul Ignat - niciun mistreț nu are colții de argint Niciun trecător nu-și deschide umbrela - prima ninsoare culminînd cu deșertăciunea deșertăciunii, poetul fără epitaf: Pe vechi mormântul poetului niciun vers - pustiu de iarnă Tehnică, alegorie și metaforă Tehnica scrierii haiku-ului poate fi observată mai ales cînd citești poemele unui autor bun. Cele două poeme de mai jos, aparținînd lui Dumitru Radu, ne pot
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de libert, intrând în detalii pe care nu le vom mai aminti, într-un crescendo ce frizează, pe alocuri, absurdul. E suficient, pentru a ne face o opinie în această privință, să cităm episodul fulminant al testamentului care parodiază melodramaticele epitafuri, frecvente în epocă, evidențiind megalomania și grandilocvența imaginației protagonistului. După ce lasă cu limbă de moarte (și sub influența aburilor de alcool pe care-l oferă, mărinimos, invitaților doar pentru a se putea sătura el însuși) ca, lângă monumentul funerar, să
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sătura el însuși) ca, lângă monumentul funerar, să stea "statuia Fortunatei mele ținând un porumbel și ducând de lanț o cățelușă" alături de "niște amfore pântecoase, bine pecetluite, ca să nu se scurgă vinul afară", Trimalchio își încheie discursul teatral, recitându-și epitaful, a cărui compoziție firește îi aparține: "Cât privește inscripția, vezi dacă nu ți se pare potrivită una ca aceasta: C. Pompeius Trimalchio Maecenatianus se odihnește aici. A fost făcut sevir în lipsă. Deși putea să intre în oricare din decuriile
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
versiune prescurtata a Țiganiadei lui Ion Budai- Deleanu. Revista publică folclor dobrogean și studii despre poetul latin Ovidiu, exilat la Tomis: Carol Blum, Cauzele relegării poetului P. Ovidius Nașo la Tomis (1928), St. Bezdechi, Din elegiile lui P. Ovidiu Nașo (Epitaful lui Ovidiu, Dor de țară, Originea numelui Tomis, Iarna la Tomis, Atacurile barbarilor ș.a. (1924-1928). M. Pricopie traduce din Horațiu, Hugo și Eichendorff, Gr. Sălceanu din Baudelaire (Omul și moartea, 1924), din Verlaine și din Hugo (1924). Recenziile la cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285334_a_286663]
-
1971) marchează un punct de cotitură, în lirica poetei făcându-și apariția angoasa și sentimentul singurătății; teroarea istoriei e trăită cu acuitate. Recitite azi, cărțile sale de după 1971, începând îndeosebi cu Umbră arsă (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și Epitaf (1981), apar de-a dreptul curajoase prin subversivitatea lor: denunțări, uneori disimulate, alteori directe, de o incisivitate conținută, dar sarcastică, ale unui ev inuman. Vechea temă a satului și a familiei este, în Elegii (1973) și Epitaf, un pretext pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
din București) și Epitaf (1981), apar de-a dreptul curajoase prin subversivitatea lor: denunțări, uneori disimulate, alteori directe, de o incisivitate conținută, dar sarcastică, ale unui ev inuman. Vechea temă a satului și a familiei este, în Elegii (1973) și Epitaf, un pretext pentru fixarea în efigie elegiacă a unui ceremonial dispărut, concomitent cu o rostire acuzatoare: „Tata a murit acum doi ani, într-un spital/ al țăranilor fără pământ./ Suferea de frigul cel mai cumplit,/ boală socială - refuz organic/ de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
București, 1969; Arborele vieții, București, 1971; Austru, București, 1971; Câmpia soarelui, București, 1972; Elegii, București, 1973; Petrecere pe iarbă, București, 1973; Ave, noiemvrie, București, 1975; Întoarceri, București, 1977; Roata lumii, București, 1977; 65 poeme, București, 1978; Umbră arsă, București, 1980; Epitaf, București, 1981; Poem în Utopia, București, 1983; A fi-fire, București, 1984; Banchet autumnal. Impresii de călătorie, București, 1984; Terase, București, 1985; Efectul de seră, București, 1987; Kilometrul unu în cer, București, 1988; Anno Domini (inedite 1970-1989), București, 1991; Copilărinda, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, încă de la facerea lumii, fără să fie preocupat de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sunt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștelui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); închinate unor episcopi din regatul francilor (a cincea) dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a lui Venantius. Văzute în ansamblu, Miscellanea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin prolixitate capacitatea narativă: „puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare cum este, de exemplu, epitaful. De altfel, servituțile vieții de curtean cu care Venantius trebuise să se obișnuiască în aspra și semibarbara societate francă l-au constrâns să producă o serie aproape neîntreruptă de celebrări encomiastice ale regilor și ale potentaților. b) Operele în proză
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]