681 matches
-
sud-est); Epitaful dus îngeri și episcopi (sud-vest); cortegiul în mers (nord-est și nordvest). Masa altarului este sub un baldachin și înconjurată de îngeri în haine lungi; impresionant este și cortegiul format din îngeri, arhierei și sfinți. În centrul compoziției este epitaful purtat de îngeri. Aceste scene sunt de mare efect, prin mulțimea personajelor și prin coloritul variat. „Cel care a pictat scenele a fost cu siguranță, un maestru și nicidecum un ucenic. Pictorul a vrut să sugereze credincioșilor, prin culoare și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
manuscris. Dintre cele mai importante amintesc: Orarul diaconesc brodat de Anastasia, soția lui Gheorghe Duca, donat în anul 1669, pe care sunt reprezentați serafimi și 12 îngeri în fir de aur, argint și mătase pe un fond de catifea; un Epitaf datând din secolul al XVIII-lea, pe care sunt reprezentați bătrânul Iosif, Nicodim, Sfânta Fecioară Maria, două femei mironosițe și cei patru evangheliști luând parte la pogorârea trupului Mântuitorului de pe Cruce. Scena este cusută cu fir de aur, argint și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și cei patru evangheliști luând parte la pogorârea trupului Mântuitorului de pe Cruce. Scena este cusută cu fir de aur, argint și mătase, pe margine într-un chenar dreptunghiular se află inscripția slavonă cu troparul: ,,Iosif cel cu bun chip”; alt Epitaf de la Kiev, din anul 1861, este lucrat pe catifea cu fir de aur, pietre semiprețioase, câte un serafim pe colțuri, are inscripționat troparul de jur împrejur cu litere cusute din fir de aur și obiectele cu care a fost chinuit
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe vremuri din uriașa Casă a Presei înconjurată de cârciumioare atractive. Iar la mânăstiri, unde se duce românul de Paști, chiar n-am mai ajuns din copilărie. (Din vacanțele cu ai mei la Mânăstirea Văratec, unde am învățat pe dinafară epitaful de pe mormântul Veronicăi Micle, naiv, licențios, macabru, cum vrei: „Când pulbere țărână de tine se alege / Căci asta e a lumii nestrămutată lege / Nimicul te aduce, nimicul te reia,/ Nimic din tine-n urmă nu va rămânea”. Singurul care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încă de șocul ultimelor evenimente, era evident că nu aveau nimic de zis. Kane nu mai era. Murise. Asta era. Niciunul dintre membri echipajului nu se pricepea la vorbe. ― Să terminăm, zise Lambert. Dallas se gândi că nu era un epitaf deloc potrivit, dar nu-l ducea mintea la altceva decât că pierdeau un timp prețios. Îi făcu un semn lui Ripley. Aceasta coborî o manetă. Țambuchiul exterior ieși, iar aerul care stagna în sas, propulsă sicriul în neant. Fu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea victimei ca „hrană de rău augur pentru păsările răpitoare și pradă macabră pentru câini” (Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4.200). Într-un epitaf din secolul al doilea, cel decedat declară că ucigașul său, un sclav, a fost „răstignit de viu pentru animalele sălbatice și pentru păsări” (Amyzon, grota I). Multe alte texte îi scutesc pe cititori de asemenea detalii înfiorătoare, dar amintesc de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de scândură, la căpătâi. Așa îmi închei și eu crucea și giulgiul meu de cuvinte, sub care voi aștepta să revin la viață, ca Lazăr, când voi auzi vocea ta puternică și clară, cititorule. Închei, pentru ca lespedea să aibă un epitaf și cercul să se închidă, cu versurile lui Eliot, pe care atât le iubesc: Dăruiește, Doamne, pacea Israelului Celui care are optzeci de ani și nici un viitor pe pământ. Să smulg un sunet din trecutul vieții, Să fac, o suflet
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puteam avea? Acum, am rămas, nu-i așa? fără profesori. Putem spune ce vrem. Drept care ne-am trezit într-o curioasă lehamite. Ce rost mai are să scrii, dacă marea ocazie de a deveni peste noapte un Soljenițîn a trecut? În epitaful pe care l-a dictat, puțin înainte de a muri, cu rugămintea de a fi așezat pe mormântul său, Eschil spunea că tufișurile de la Maraton și perșii "cu părul lung" l-au cunoscut bine. Nimic altceva. Nici o vorbă despre opera sa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și de timp. Icoana Maicii Domnului „Cipriota” din biserica mare a Mănăstirii Secu 15 Aerul de 400 de ani Dintre prețioasele obiecte de patrimoniu ce alcătuiesc tezaurul istoric al Mânăstirii Secu, la loc de cinste se află Aerul sau Sfântul Epitaf ce îți absoarbe privirea îndată ce pășești în sala mare a Colecției de Obiecte Bisericești din cadrul mănăstirii mai sus amintite. El tronează maiestuos peretele vestic al sălii și nu este trecut cu vederea de nici un grup de pelerini, care rămân minute
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
s-a scurs prăfuind timpul, au mai fost restaurate, însă această piesă păstrându-se intactă, nu a avut nevoie de restaurare. E drept că timpurile au fost mai blânde în tainițele mănăstirii ce au adăpostit-o în clipele tulburi. Acest Epitaf a fost lucrat la Constantinopol de o monahie pe nume Filoteia și dăruit mănăstirii de către ctitori, boierul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana, în anul 1608. La el s-a lucrat timp de 6 ani ... Pe fondul roșu al catifelei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Moldovei. Anul de la Adam 7116, iară de la Hristos 1608.“ Întreaga broderie este mărginită de o fâșie de mătase verde cu ciucuri de culoare roșie. Pe această broderie, în partea de jos, mai există o inscripție în limba greacă: „Acest sfânt epitaf s-a făcut cu cheltuiala preacinstitului boier dumnealui Nestor Ureche, marele vornic a toată Moldova, și a soției lui, Mitrofana, și s-a închinat la Sfânta mănăstire ce se zice Secul, cu sârguință și îngrijire, prin mâinile Filoteii monahiei, la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
toată Moldova, și a soției lui, Mitrofana, și s-a închinat la Sfânta mănăstire ce se zice Secul, cu sârguință și îngrijire, prin mâinile Filoteii monahiei, la Constantinopol, în anul de la Hristos 1608, indicția întâiu. Costo... romi chirigi Ianachi“. Acest epitaf face parte din epoca de aur a broderiei care îi dă o valoare inestimabilă. Chipurile sunt brodate în fir de argint și reprezintă cu multă finețe artistică tristețea, suferința și durerea personajelor. Dacă în secolele XVI-XVII, epitafurile erau în întregime
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
chirigi Ianachi“. Acest epitaf face parte din epoca de aur a broderiei care îi dă o valoare inestimabilă. Chipurile sunt brodate în fir de argint și reprezintă cu multă finețe artistică tristețea, suferința și durerea personajelor. Dacă în secolele XVI-XVII, epitafurile erau în întregime brodate, în secolele XVIII-XIX, deja chipurile apar pictate pe piele de căprioară și apoi aplicate pe broderie. Din secolul XX și până în zilele noastre deja tradiția se pierde în totalitate, epitafurile fiind în întregime pictate. Astăzi, privim
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
durerea personajelor. Dacă în secolele XVI-XVII, epitafurile erau în întregime brodate, în secolele XVIII-XIX, deja chipurile apar pictate pe piele de căprioară și apoi aplicate pe broderie. Din secolul XX și până în zilele noastre deja tradiția se pierde în totalitate, epitafurile fiind în întregime pictate. Astăzi, privim cu regret la ceea ce lăsăm nepăsători să se ofilească în istorie, îngropându-se și umbrindu-se de tehnologiile vremii de astăzi ce înlocuiesc mâinile iscusite de altădată. Unele ateliere bisericești din mănăstiri reîntorc filele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care săvârșeau totul cu sfințenie, cu pasiune, ca pentru veșnicie, ca pentru Dumnezeu, pe Care îl slăveau. Talantul lor s-a făcut roditor, mărturie, pildă și povață pentru noi, cei de astăzi, care îi admirăm și îi fericim minunându-ne. Epitaful lucrat în Constantinopol în anul 1608 ce se păstrează în Mănăstirea Secu, fiind donat de ctitori, vornicul Nestor ureche și soția sa Mitrofana Zi de tânguire, zi de întristare Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, hramul Sfintei Mănăstirii Secu Chiar dacă valurile
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
schimbaseră toți, pe când el avusese impresia că nu se întâmpla mai nimic, de la an la an. Godun s-a smiorcăit cu sughițuri, semn că îmbătrânea, și a plătit o sumă uriașă antreprenorului pentru cripta de marmură, cu ghirlande și un epitaf auriu, precum un blazon nobiliar. Arti a conceput o arteziană încadrată de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte din jur. Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în voaluri care făceau din negrul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a constatat că urmele creștine descoperite istoric (cf. literatura istorică) și arheologic, aparțin populației autohtone stabile, cel puțin pentru secolele IV-VI. Trecerea la creștinism nu s-a realizat brusc datorită reminiscențelor păgâne despre viața de dincolo, reminiscențe verificabile pe epitafele unor creștini de la începutul secolului IV. Afirmația este susținută, pe de o parte, de prezența unei inscripții latine descoperită la Tomis, în care ni se vorbește despre Câmpiile Elysee, considerate a fi locul de fericire destinat sufletelor celor drepți, în timp ce
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ridicolului eroic, Pratt propune o poetică a semitonurilor și melancoliei. Pornit din Orientul Mijlociu, Fogg dispare în acest tărâm din care strămoșii săi au evadat cu aproape o sută de ani înainte. Versurile de tinerețe ale lui Fogg îi compun propriul epitaf. Cronologia este abolită în această serie de povestiri despre moarte, trădare și curaj. Soldat al celui de-Al Doilea Război Mondial, Koinski coboară, prin povestire, către Marele Război, războiul ce este, înainte de toate, teatrul pe care se joacă scena enigmaticului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. "Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră funerară?" Vecu m-a privit încurcat, mirat și speriat parcă de întrebare. "Bine", bolborosi el în cele din urmă și se îndepărtă cu capul vârât între umeri, încrucișîndu-se cu Aristide. Acesta, stropit de noroi și ținând o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în dreptul cămăruței lui și auzise, probabil, cearta. ― Vă rog să mă credeți, începu el. Pot să vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. ― Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. ― Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos. erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. ― Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ani Îi păreau cei mai neplăcuți din cîți trăise. Se Întreba dacă, În ziua morții lui, o femeie va avea gentilețea postumă de a declara: „Cu el, totul merita osteneala, chiar și ce era mai rău“. Ar suna perfect ca epitaf. După anii chinuiți pe care-i petrecuse alături de el, i-ar putea da oare prin minte lui Delphine ideea de a rosti o astfel de frază? Delphine, consoarta lui, mama celor două fiice ale lor, cea pe care o numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care o numea uneori, cuprins de un acces de romantism, „micuța mea Delphine iubită“ - un prenume atît de plăcut de rostit -, Delphine Îi spusese: „Erai mai amuzant pe vremuri“, o frază care nu suna nici ea prea rău ca epitaf. Și nu greșea. El Încetase de a mai fi amuzant, și totuși a fi amuzant era una dintre funcțiile lui naturale: bufnița face bu-hu-hu, tigrul rage, cămila rumegă, iar el, François Weyergraf, era amuzant. Delphine Îi spusese: — Ești amuzant cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. „Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră funerară?” Vecu m-a privit încurcat, mirat și speriat parcă de întrebare. „Bine”, bolborosi el în cele din urmă și se îndepărtă cu capul vârât între umeri, încrucișându-se cu Aristide. Acesta, stropit de noroi și ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în dreptul cămăruței lui și auzise, probabil, cearta. — Vă rog să mă credeți, începu el. Pot să vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. — Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. — Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în artă nu. Ne proclamăm în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă. Indiferent de ordinea lor cronologică, de la realismul osificat pînă la suprarealismele în descompunere, totul se poate închide sub același epitaf al neputinței și al istovirii. Singur, spiritul de cercetare, singură, întîmpinarea minunii supraviețuiește”. Eclectismul moderat al revistei intrase însă, între timp, în contradicție cu radicalizarea și polarizarea ideologică din ultimii ani ai deceniului al treilea: acutizarea ortodoxismului etnicist și xenofob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]