KorAP: Find »[drukola/base=epiteliu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...44 >

1,095 matches

Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280

enzimelor, furnizate de glandele mucoase din segmentele respective sau din glandele anexe (salivare, pancreas, ficat). Mediul de reacție joacă un rol hotărâtor în aceste procese catalitice. La rândul său, absorbția devine un proces fizico-chimic complicat, de traversare a nutrimentelor prin epiteliul intestinal activ în vederea pătrunderii lor în mediile interne. La om, etapele amintite fiind bine reprezentate, digestia constă din înlănțuirea unor complicate procese chimice precedate de fenomene mecanice de micșorare a particulelor alimentare ingerate. Omul fiind omnivor, acțiunea catalitică enzimatică este

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
bolta palatină. Arcadele dentare împart cavitatea în două compartimente: vestibulul bucal și cavitatea bucală propriu-zisă, în care se găsesc organe specializate: limba și dinții. Cavitatea bucală este tapetată cu o membrană mucoasă ce se continuă la nivelul buzelor cu un epiteliu stratificat asemănător pielii. Mucoasa bucală secretă mucus și enzime, dar cea mai mare parte a secreției cavității bucale provine din glandele salivare. Mușchii bucali sunt sub control voluntar, fiind implicați în masticație și parțial în deglutiție. Limba este un organ

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
care se deschide prin anus. Mucoasa intestinului gros nu prezintă vilozități, dar sunt prezente, în schimb, celule care secretă mucus. II.4.1.1. Structura microscopică a tractului gastrointestinal este unitară, reprezentată de următoarele straturi: a) Mucoasa este formată din epiteliu, lamina propria și muscularis mucosae; lamina propria conține fibre de colagen și elastice, diferite tipuri de glande, noduli limfatici și capilare. Muscularis mucosae este reprezentată de fibre musculare netede circulare, ale căror contracții formează pliuri ale mucoasei și care, în

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
2°) - (- 0,4°C)]. Reacția salivei este slab acidă, cu un pH = 6,0-7,0. Saliva conține 99,4% apă și 0,6% substanțe solide (reziduu uscat), din care 0,2 g% anorganice și 0,4 g% organice, inclusiv celulele (epitelii, leucocite). Substanțele minerale ale salivei sunt reprezentate mai ales de combinații ale potasiului (concentrații mai mari decât în sânge), precum și de clor, sodiu, bicarbonați și fosfați. Clorurile din salivă activează ptialina. La rândul lor, substanțele organice sunt reprezentate de epitelii

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
epitelii, leucocite). Substanțele minerale ale salivei sunt reprezentate mai ales de combinații ale potasiului (concentrații mai mari decât în sânge), precum și de clor, sodiu, bicarbonați și fosfați. Clorurile din salivă activează ptialina. La rândul lor, substanțele organice sunt reprezentate de epitelii, leucocite și mucină (0,2 g/dl), enzime și alte proteine (0,15 g/dl), restul fiind substanțe organice neazotate. Principala enzimă din salivă este reprezentată de alfa-amilaza salivară (ptialina) care scindează amidonul până la stadiul de maltoză, acțiune continuată și

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
mucoasa intestinului subțire prezintă o mare suprafața activă (250-300 m+) asigurată îndeosebi, de valvele conivente reprezentate de pliuri mucoase semicirculare și prevăzute cu vilozități intestinale. Acestea cresc de 25-30 ori suprafața intestinală, asigurând procesele de digestie și absorbție normale. Celulele epiteliului intestinal sunt reprezentate de enterocite, celule caliciforme, celule Paneth și celule endocrine aparținând sistemului paracrin (APUD). Acestea sunt elemente structurale ale glandelor Lieberkühn și Brünner dispuse între vilozități, secretoare de suc intestinal. Pe plan funcțional, intestinul subțire se subdivide în

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
Na+-K+) lui Skou (1958). Printr-un astfel de mecanism, NaCl se reabsoarbe în proporție de 98,5-99%, din care cea mai mare parte la nivelul tubilor proximali. Spre deosebire de ionii de sodiu, calciu și clor care sunt reabsorbiți predominant de epiteliul tubular proximal, potasiul este reținut de tubii proximali în proporție de 100% și secretat apoi de cei distali. La rândul său, glucoza este integral reabsorbită la nivelul tubilor proximali. Reabsorbția glucozei, având la bază un mecanism enzimatic de transport activ

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
acesta ajunge la nivelul ansei Henle. În timp ce porțiunea sa descendentă este permeabilă pentru apă, ramura ascendentă este total impermeabilă. Aceasta permite în schimb, reabsorbția sodiului și clorului. În comparație cu tubii proximali, la nivelul cărora predomină celulele cilindrice, bogate în mitocondrii, restul epiteliului tubular, inclusiv tubii distali, prezintă o permeabilitate mai redusă. Aceasta suferă importante modificări sub influența hormonilor implicați în reglarea hidroelectrolitică (ADH, aldosteron etc.). c) Excreția (secreția) tubulară realizează prin procesul invers reabsorbției, transportul unor substanțe din capilarele peritubulare în lumenul

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
contra, o diminua, activând diureza. Mecanismul acțiunii antidiuretice a arginin-vasopresinei este insuficient cunoscut. Creșterea reabsorbției facultative a apei la nivelul tubului distal și canalului colector a fost inițial pusă pe seama activării hialuronidazei și depolimerizării acidului hialuronic din substanța fundamentală a epiteliului tubular (Ghineținski, 1958). În ultimii ani, s-a precizat că efectul antidiuretic se datorează deschiderii porilor și creșterii permeabilității tubilor distali pentru apă de către AMP ciclic rezultat din activarea adenilciclazei membranare în prezența ADH (Sutherland, 1968). Lipsa hormonului antidiuretic în

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
al acesteia. II.6. FUNCȚIILE PIELII ȘI REGLAREA LOR Ion HAULICĂ Pielea este cel mai mare organ al corpului uman cu greutatea de 4-6 kg și suprafață de 1,70-1,75 m2, fiind compusă din 3 straturi suprapuse reprezentate de epiteliul epidermic, matricea conjunctivă dermică și țesutul grăsos hipodermic. Acestea conțin o gamă variată de formațiuni receptoare ale nervilor senzitivo-senzoriali aferenți (discuri tactile Merkel, corpusculi Krause, Meissner, Rufini și Pacini) și căilor nervoase eferente aparținând simpaticului colinergic, ce asigură reacțiile vasculare

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
endogene. Ca organ cu structură complexă bogat vascularizat și inervat, pielea îndeplinește o serie de funcții specifice, începând cu funcția protectoare, senzorială și depuratoare și sfârșind cu proprietățile secretoare apocrină și ecrină, reacțiile metabolice și termoreglatoare. Impermeabilitatea la apă a epiteliului cornos al epidermului bogat în keratină asigură protecția mecanică, chimică, fizică, termică și antimicrobiană a pielii. Keratinizarea epidermică este o formă de diferențiere a keratinocitelor rezultată din sinteza și degenerarea acestora. Diferențele de culoare între pielea albă și cea neagră

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
privește atât protecția față de factorii nocivi din mediul extern, cât și realizarea reacțiilor complexe de apărare și adaptare în vederea menținerii echilibrelor homeostazice. Funcția de protecție mecanică, chimică, termică, fizică și antimicrobiană se datorează impermeabilității la apă a pielii, respectiv a epiteliului cornos al epidermului bogat în keratină. În afară de stratul cornos, un rol protector remarcabil revine filmului hidro-lipidic superficial pe de o parte și mantalei acide a tegumentului pe de alta. Spre deosebire de stratul hidro-lipidic superficial care lubrifiază suprafața pielii și favorizează acțiunea

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
și revenirea la normal. Hormonii mineralocorticoizi și îndeosebi aldosteronul fiind indispensabili proceselor vitale sunt considerați „protectori ai vieții” (life saving). Acțiunea lor se exercită asupra metabolismului hidroelectrolitic și constă în intensificarea absorbției de sodiu dublată de excreția potasiului prin celulele epiteliului tubular distal și colector. Concomitent cu intensificarea resorbției tubulare a ionilor de sodiu, aldosteronul determină reabsorbția unei cantități echivalente de apă. Aceasta însoțește ionii de sodiu datorită hidrofiliei lor și gradientului osmotic creat între tubii uriniferi și lichidele peritubulare. Asigurând

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
o parte, și a hormonilor tiroidieni circulanți, pe de alta. Rolul principal revine hormonului tireotrop adenohipofizar, denumit tireotrofină (TSH), de natură glicoproteică și cu greutate moleculară de 28.000 daltoni. În timp ce hipofizectomia este urmată de atrofierea glandei tiroide și aplatizarea epiteliului folicular, administrarea TSH intensifică producerea și secreția hormonilor tiroidieni. Tireotrofina hipofizară activează captarea iodului în celulele glandulare și sinteza iodtironinelor, intervenind în toate etapele biosintezei, și, totodată, stimulează proteoliza tiroglobulinei și lansarea T3 și T4 în circulație. În plus, TSH

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
ale creșterii cartilajelor și proteinelor tisulare. Ei sunt eliberați de somatoliberină (STH), pe care o inhibă prin relații de feedback negativ. II.7.7.5. Reglarea glucozei sanguine Glucoza fiind singurul nutriment utilizat în scop energetic de către creier, retină și epiteliul germinativ gonadal, menținerea sa în concentrații normale este asigurată pe mai multe căi. Conținutul în glucoză al sângelui variază între 0,8 și 0,9 g/l dimineața pe nemâncate, pentru ca după mese să crească până la 1,20-1,40 g

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
sunt organe genitale primare cu rol dublu atât exocrin, cât și endocrin. Funcția exocrină de ovulație se deosebește însă de spermatogeneza de la bărbat prin faptul că este ciclică și intermitentă. Ciclul menstrual, ca fenomen de pierdere periodică de sânge și epiteliu uterin descuamat este consecința modificărilor ovariene cu răsunet asupra uterului, provocate de gonadotrofinele hipofizare. Sub influența acestora se produc fenomenele lunare de maturație și expulsie a ovulului, însoțite de variații corespunzătoare ale secreției de hormoni ovarieni. În timp ce foliculostimulina (FSH) asigură

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
căile aferente sunt multiple. Una din cele mai importante o constituie nervul dorsal al penisului cu mecanoreceptorii corespunzători de la nivelul glandului. Impulsuri aferente declanșatoare ale reflexului de erecție pot pleca și de la nivelul tegumentelor scrotului, coapselor, perineului și chiar al epiteliului uretral, vezical sau canalelor deferente. Având în vedere particularitățile morfo-funcționale diferite ale aparatului genital masculin și feminin, reglarea neurohormonală a activității lor secretorii și sexuale întregite de reacțiile complexe somato-vegetative, ale comportamentului sexual, bazele biologice ale reproducerii la bărbat și

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
apei este una din modalitățile cele mai eficace de pierdere a căldurii la om în condiții de temperaturi crescute ale mediului ambiant. În stare de repaus, ea asigură aproximativ 25% din pierderile calorice ale organismului (13% prin piele, 12% prin epiteliul pulmonar). Când temperatura mediului înconjurător depășește 35°C, evaporarea devine principalul mecanism termolitic. Pierderile de căldură prin evaporare de apă au loc atât la nivelul pielii, prevăzută la om cu aproximativ 2,5 - 3 milioane de glande sudoripare, cât și

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307

acute. Ea se intersectează cu fenomenele lezionale pe care începe să le substituie încă de la începutul fazei de asanare a focarului inflamator. Vindecarea anatomică (restitutio in integrum) este varianta spre care evoluează de obicei inflamațiile localizate la nivelul mucoaselor și epiteliilor de acoperire, cele produse de agenți etiologici cu patogenitate redusă și cei care provoacă fenomene lezionale moderate. Vindecarea fără sechele presupune, între altele, lezarea exclusivă a celulelor endoteliale sau epiteliale, fără lezarea stromei conjunctive. Vindecarea prin cicatrizare apare atunci când inflamația

Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA (2013) [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
celulare, necroza). leziuni tisulare sau sistemice - afectarea selectivă concomitentă a celulelor de origine unică, indiferent de localizarea acestora: osteopatiile (osteoporoza, osteodistrofia), miopatiile (afectarea mușchilor striați în miastenie), afectarea sistemului sanguin (eritrocitoza primară absolută, limfoleucozele, mieloleucozele), ale țesutului conjunctiv (colagenozele), ale epiteliului (avitaminoza A). leziuni la nivelul organismului întreg - afectarea concomitentă a tuturor structurilor organismului (boala actinică, hipoxia, intoxicațiile, șoc). Boala poate să debuteze cu acțiunea factorului patogen la orice nivel de organizare a organismului, însă oricare ar fi nivelul ierarhic lezat

Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA (2013) [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
se datoresc arteriosclerozei și arteriolosclerozei progresive din boala avansată (tabel 2). Arterioscleroza se manifestă la nivelul osului maxilar prin procese de osteoporoză, la care se adaugă resorbția proceselor alveolare dentare, cât și modificări ale articulației temporo-mandibulare. La nivelul mucoasei bucale, epiteliul se subțiază, se cheratinizează, glandele salivare se atrofiază, ceea ce duce la scăderea secreției salivare, care devine totdeauna mai vâscoasă, prin creșterea procentului de mucină. Scăderea secreției salivare constituie o primă cauză de agravare a factorilor cariogeni. Factorii locali, cum ar

Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA (2013) [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006

a unor soluții de diferite concentrații și a presiunii osmotice este absolut necesară; cînd echilibrul osmotic se strică, se produc dezechilibre și chiar moartea. Astfel, peștii de mare, introduși în apă dulce suferă un dezechilibru osmotic (uneori letal) la nivelul epiteliului brahial. Dacă se scoate sânge unui animal și se introduce apă distilată, se produc de asemenea tulburări grave. O soluție izotonă pentru organismul uman este serul fiziologic, având concentrația molară 0,154 M, ceeace corespunde la o concentrație de 9

BIOFIZICA by Servilia Oancea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
atunci există un flux hidric net ducînd la turgescența celulei. Transportul apei poate fi blocat prin adăugarea substanțelor care conțin mercur. Adăugarea hormonilor antidiuretici în rinichii mamiferelor și în pielea de broască crește puternic viteza de mișcare a apei în epitelii. In rinichii mamiferelor acest flux de apă este esențial pentru abilitatea rinichiului de a reține apa în organism în perioade de dezhidratare (în special pentru animalele care trăiesc în deșert). Fenomenul de difuziune a apei prin membranele celulare este fenomenul

BIOFIZICA by Servilia Oancea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225

legilor care armonizează creșterea și diferențierea țesuturilor normale. Tumorile trebuiesc deosebite de alte leziuni proliferative: hiperplazia, hipertrofia, atrofia, metaplazia și displazia. Hiperplazia este o proliferare celulară în exces, diferită de proliferarea normală reparatorie sau fiziologică, determinată de o iritație continuă (epitelii) sau tulburări hormonale (prostata la bătrâni). Hipertrofia este o creștere de volum a celulelor, fără modificarea numărului lor, cu creștere de volum a țesutului sau organului indusă de tulburări funcționale (miocardul în HTA). Atrofia este o reducere de volum a

Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
Atrofia este o reducere de volum a organelor și consecutiv, a țesuturilor determinată, frecvent, de carențe nutriționale. Metaplazia este schimbarea unui tip de țesut diferențiat cu un altul din aceeași clasă dar mai puțin bine specializat, indusă de iritații cronice (epiteliul bronșic la fumători). Displazia este o tulburare a dezvoltării celulare, caracterizată de creșterea mitozelor și apariția de celule anormale (epiteliul colului uterin). Tumorile sunt cunoscute încă din antichitate, când Hipocrate le-a descris semnele clinice. Ele au fost descrise la

Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]