1,539 matches
-
ora 22: Seara lipelii. D’arc, ora 22: Retro party. Park Place, ora 22: Special Party. Coyote Ugly, ora 22: Mix Music. l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vietnam-Iugoslavia Tulburător... șocant..., acestea sunt epitetele pe care criticii le folosesc pentru a descrie „Răzbunătorul“ lui Frederick Forsyth, carte în care ni se prezintă o poveste contemporană din teatrul de lupte al fostei Iugoslavi. Tânărul voluntar american Ricky Colenso este ucis cu bestialitate, iar bunicul său
Agenda2005-09-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283441_a_284770]
-
în toamna goală și perversă. Și dezbrăcată să te gust și să-ți pătrund ca o aversă de ploaie-n sânii confiați și-n platonismul declarat. Iubita mea cu ochi mirați! De dorul tău s-au declanșat furtuni majore,-n epitet și în metafore ascunse. Nu mă-ntreba,o să te-aștept să-ți crească aripile smulse. Să emigrăm în stratosfere. Să luăm cu noi și o avară iubire ce-a poftit la mere și-un șarpe, să instige iară. Când struguri
DRAGOSTE ÎN MUST de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384375_a_385704]
-
psalmilor lui Eugen Dorcescu, este că, măcar pentru multă, multă vreme, nu se mai poate scrie poezie psaltică. Limpezimea de cristal a frazei poetice nu e depășită decât, poate, de calitatea absolută a lexicului. Metafora, simbolul și podoaba fastuoasă a epitetului ornant fac jocuri de lumini orbitoare ca Slava, în care întrezărim imaginea fulgurantă a lui Dumnezeu. Lângă sonoritatea de alămuri fine și cizelate a limbii române, Eugen Dorcescu așază, pe același portativ „gregorian”, isonuri ebraice, presărate cu zgârcenie în „grăirea
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
Ele n-ar trebui să contribuie la educare. Învățământul și instruirea se mănâncă cu alte ustensile. Educație, din punctul meu de vedere este muncă și respect. Respectul trebuie să fie însă reciproc. Domnule PROFESOR sună nenatural dacă acel profesor folosește epitete de forma „bă Ioane” N-o fi chiar așa dar copilul se poartă cu totul altfel dacă remarcă un dram de respect în forma de adresare a terțului. Ca și Caragiale în ceea ce privește politica și Creangă este mai mult decât actual
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
râde, țipă, batjocorește și urlă ca pe stadion. Unii fac ironii ieftine, alții pariuri. Enervată de gest,Ștefania îi aplică o palmă peste maxilar individului și țipă după ajutor. - Ia-ți labele împuțite de pe ea, urangutanule! tuna Ștefan. Derutat de epitetele cu care a fost gratulat, bruta se întoarce către apărător considerându-l o cantitate neglijabilă, râde sardonic, intenționând clar să-l pună la respect pentru a nu se mai băga în treburile altora. Ridică pumnul cât o măciucăși îi țintește
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
din plin, fiindcă uite, nu în fiecare zi apare câte un poet care să plângă durerea și suferințele poporului. A doua zi, la fel, mai ales că într-o gazetă concurentă un alt cronicar îl făcea praf pe poet, iar epitetele de analfabet răpănos, bețiv aflat în sevraj, sau dement suferind de diaree verbală erau doar câteva dintre cele mai blânde cuvinte folosite în articol. Însă polemica s-a extins, nici alții nelăsându-se mai prejos. Domnul Istrate scria despre elitiștii
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
dr. Mircea Tănase - are meritul de a fi contribuit la realizarea unei fotografii unicat. Cu șefii Statului Major General, cei de mai... ieri, în viață. Lipsea tocmai cel în funcție, din acea vreme, îmi scapă numele, tocmai pentru că îmi stăpânesc epitetele... Reproduc din memorie. Precizând că la momentul imortalizării acelei fotografii de familie, aici fiind vorba de familia militarilor de rang înalt, nu se afla acolo, nici nu avea cum, generalul-maior ing. Ștefan Gușă, care a condus Statul Major General de la
Apelul de seară, în Armata României, fără politicienii de ieri şi de azi [Corola-blog/BlogPost/92865_a_94157]
-
omologul său, Nicolae Timofti, pare a fi într-o defensivă permanentă. Iar la București, șeful statului român se pripește să taie ajutorul financiar pentru Republica Moldova, generând întrebarea dacă această decizie i-a aparținut, sau a fost consiliat în acest sens - epitetul adecvat rămâne opțiunea dumneavoastră -, sau a primit un telefon din centrul Europei, de acolo de unde România este preferată a rămâne divizată. Apropo de un anumit interes al unor occidentali, pentru menținerea stării actuale de divizare a națiunii române, diplomatul finlandez
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92956_a_94248]
-
asemenea!” Mizezi prea mult pe posibilitățile cuvântului scris; forța sa este erodată de tehnici noi de comunicare. De cele video, în special. De cele sonore. De cele parapsihologice. Omenirea se străduiește să-și distrugă condeierii. Artiștii verbului. Ai metaforei. Ai epitetului. Nu vor mai exista cărți. Totul pe casete; depozitat în dischete. Redat numeric. Filmic. Prin semnale sonore imperceptibile acum. „Va fi un dezastru!” Așa au decretat și susținătorii cinematografului mut: „Cel sonor va fi un prăpăd!”. Repeți eroarea; gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
le citesc, am senzația că noi cucerim numai popoare indo-europene. Virgulele sunt puse aiurea, subiectul se-acordă cu câte-un grup de boieri mai mari, frazele sfârșesc invariabil cu apelul la mazilire. De la asediul Vienei n-am mai văzut un epitet ca lumea. încet, încet, tot urmărind rapoartele, încep să-mi dau seama de anumite reguli: întotdeauna înaintea consoanelor „b” și „p” se scrie cu „m” și nu cu „n”; „g” și „c” urmat de vocalele „e” și „i” se pronunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
clocotitor al întâmplărilor bogate, curge acum un lichid anemic, apos; când lupta cu auditoriul silit mereu să ciulească urechile se preschimbă într-o pașnică înțelegere: spune tu ce poți că eu ascult ce vreau. E vremea cuvintelor de rezervă, a epitetelor scoase din pachețele mici de plastic, a verbelor care se conjugă numai la trecut, cu precădere la mai mult ca perfectul, a propozițiilor simple formate din subiect, predicat și lector. La fel ca buhul chirurg care înaintea oricărei despicări a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stabilimente asemănătoare e gata să purceadă întins la treabă. Micul Balzac ce doarme în noi scâncește, își mișcă piciorușele: ar urma o descripție. Descrie-mi unde locuiești, ca să-ți spun cine ești. într-o pagină, cu substantivul curat și cu epitetul bine aranjat, faci din colibă un palat. Dar iată că ascultând tropotul tot mai apropiat al frazelor ce se pregătesc în mintea lui să cuprindă un perete, o încăpere, un apartament din stabilimentul signorei Maxima, povestitorului i se face lehamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ceilalți aspiranți la titlul de glorie al celebrului literat. Această stare de lucruri devenise clară tuturor, inclusiv lui Mircea, din clipa în care îi fusese publicat primul volum de proză, un best-seller intitulat Germinal, căruia criticii îi acordaseră, pe rând, epitetele de „răscolitor”, „năucitor”, ba îl numiseră chiar „o adevărată piatră de hotar în istoria literaturii”, premiindu-l ori de câte ori aveau ocazia. Anii care au urmat apariției acelui volum au trecut la fel de benefic pentru talentatul Mircea, care dobândise în numai câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
LUMII Ne aflăm în dormitorul lui Ionel Dumitrescu, un puști de 15 ani cu o figură mai degrabă interesantă decât urâtă ori frumoasă. Ionel este la calculator, butonând în gol. Ne apare ca din ce în ce mai evident faptul că nu face nimic. Epitetele pe care în mod uzual le-am putea folosi pentru a descrie o persoană nu se potrivesc acestui băiat. Așa cum am spus, și subliniem acest lucru, el nu este nici urât, nici frumos, nu pare a fi nici deștept, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
erau cuvintele în care ajunseseră să se preschimbe semnele arabe, șerpuind și sâsâind ucigaș, în sunetele săbiilor lucitoare ale oștirilor astrale. Deodată, Michael Clossettino explodă într-un orgasm stelar, terifiant, puternic și intens, prelung, nimicitor, covârșitor, căcător, pentru a folosi epitetul cel mai potrivit pentru acest val uluitor de lichid seminal. Spiritul i se ridică în numai câteva clipe deasupra umanității, într-o înțelegere totală, plină de dragoste, deșteaptă, continuă, a tuturor gândurilor și acțiunilor tuturor ființelor, a oricăror tipuri, genuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
hedonismul ca fiind metoda eudemonismului, metoda și vectorul, mijlocul lui de difuzare, puterea lui, ocazia pentru transportul forțelor. Inventând plăcerea, el formulează o idee definitivă și de nedepășit. -10Cirenaicii există oare? Tradiția ce guvernează scrierea istoriei filosofiei occidentale înglobează sub epitetul cirenaici o serie de nume, de opere, de fragmente, reputații, anecdote și teze extrem de contradictorii. Astfel încât ne întrebăm - aceasta este ipoteza mea - dacă termenul nu servește mai degrabă la a-i pune laolaltă în mod artificial pe niște indivizi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
versuri numai pentru Memmius, Caius Memmius Gemellus, copleșit de favorurile zeiței Venus, dacă e să-l credem pe filosof. Ilustru descendent al unei familii aristocratice, interpelat de vreo douăsprezece ori în text - de unsprezece ori, ca să fim exacți -, binecuvântat o dată cu epitetul „glorios” îca și Venus și Epicur!), personajul pare cu toate acestea să fi fost oricum, numai glorios nu... Pentru că Lucrețiu se face luntre și punte ca să-i ofere, sub forma care îi pare a fi cea mai plăcută prietenului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de prezentare a unor extrase din filosoful-poet. Iar această noțiune nu apare izolat în text, unde găsim și numeroase referințe la o dinamică fără nume, un suflu, o căldură, niște forțe, niște sensibilități precizate de fiecare dată și calificate cu epitetul vital îă). în altă parte, descoperim forțe creatoare, noduri vitale, principii fecundante, o mișcare eternă, o viață nemuritoare, tot atâtea variațiuni pe tema viului, celebrat mai mult ca de obicei. Este lucru știut, Lucrețiu reduce orice realitate la atomi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Rebreanu. F. ADERCA: DE VORBĂ CU ION BARBU Zece ani de poezie Deosebești patru momente în evoluția acestor zece ani literari ai mei: parnasian, antonpanesc, expresionist și "șaradist". Dă-mi voie să întîmpin cu câte o obiecție fiecare din aceste epitete. Parnasiană este prima formă. Să ne înțelegem însă. Desigur, din partea negativă a acelor versuri de început, aruncarea lor la cariera părăsită a Parnasului este îndreptățită. Imaginea placată, distribuția naiv simetrică a materialelor, "insolubilitatea în aer", sânt caracterele producției de atunci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
extrem de elocvent și d eplin de substanță, în esență. Imaginile artistice abundă în elemente ce țin de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație a scrisului care îl recomandă pe părintele Radu Botiș ca pe un fin
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
extremis”. Viforul strânge în corset/ luni trase prin anotimp,/ țurțurii mușcă din brazi/ în cercuri care desenează sănii albastre/ dansând cu girofarul aprins/ la trecerea dintre ani...”(Revelion). Alteori tensiunea poetică scade îngrijorător, metafora cade în clișeu, locul comun înlocuiește epitetul insolit și nu mai regăsim aceeași luptă teribilă a contrariilor ca în poemele de certă valoare: ”Mi-am aprins o țigară/ și am tras cu sete din ea./ Nu am știut că în mijlocul ei/ este plantat drogul iubirii”(Drogul iubirii
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
Chiar și biata pisicuță/ Are-o pată pe lăbuță,/ Nici cățelul n-a scăpat,/ Tot cu alb e colorat.// Iar aleea e pavată/ Cu un covoraș de vată./ Ce culoare-a folosit,/ Mai rămâne de ghicit!” Personificări, sintagme rare, hiperbole, epitete, comparații, întreg arsenalul figurilor de stil stă la dispoziția autoarei pentru a zugrăvi cât mai fidel portretul Iernii și al naturii înveșmântate în alb. Spiritul ludic este la el acasă, dacă ne gândim la jocurile hibernale, la schiuri, bob, săniuțe
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
păscut Ascunse noaptea în cuvinte. Unul îmi pune verbul la încercare Celălalt așează iubirea-n vers, Cînd unul gândește,celălalt pe-o cărare Metafore coboară din univers. Când fac schimburi de căldură C-o muză rătăcită pe orbită Celălalt simte epitetul ca arsură Și noaptea-n zori e înălbită. Nici-unul nu-i de celălalt răspunzător, Ne credem,separați,nemuritori, Cînd amîndoi ne-ntoarcem dintr-un zbor In mine priveghiul se termină în zori. El este acela care scrie, Cel ce dictează
CEI DOI DIN MINE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362929_a_364258]
-
culeg! Merg în ritmul de troheu, Dar observ că nu mereu: Pentru că în iamb îl schimb, Socotind că are nimb! Cu o pungă de alune, Amfibrahii prind să sune; Mult aș mai dori cafea: Curg poeme la cișmea! La tarabe: epitete! Le culeg pe îndelete: Deformație totală: Numai versuri văd în oală! Când tai un cartof în patru, Mă gândesc ls Sosipatru. Furculițe și cuțite: Numai poante ascuțite! Înspre ceapă merg încet... Pe loc fabric un sonet! Ce să spun de
LA PIAŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361111_a_362440]
-
o mică parte a creației distinsei artiste am rămas impresionat de viziuni și metafore parcă inexistente până la scrisul Adelei. Citind veți descoperi în șoc de lămuriri, adevărate labirinturi prin care veți umbla căutând iubire. Veți descoperi cuvinte banale care devin epitete și vă veți delecta savurând banalități devenite în timp astre la care nu veți ajunge. Cititorule avid de senzații ne mai întâlnite caută poezia Adelei Adrianei MOSCU și nu va regreta. Sunt surprins plăcut să citesc un altfel de poezie
POEZIA DANSULUI, DANSUL POEZIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360785_a_362114]