1,461 matches
-
Gena este o unitate moleculară a eredității în organismele vii. Comunitatea științifică a denumit astfel porțiunile din ADN sau ARN care codifică un polipeptid sau a unui lanț ARN ce are o funcție anume în cadrul organismului, totuși încă există controverse privitoare la acest ultim aspect. Organismele vii
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
de alimentație, mișcarea, mediul prenatal, creșterea, cultura și disponibilitatea hranei. De asemenea, este foarte puțin probabil ca variații în cadrul unei singure gene sau al unui singur locus genetic să determine în mod complet predispoziția genetică pentru obezitate. Aceste aspecte ale eredității—efectul combinat între gene și mediu, influența mai multor gene, par să fie ceva obișnuit la multe și probabil chiar majoritatea trăsăturilor complexe. Termenul "fenotip" se referă la caracteristicile care rezultă din acest efect combinat.
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
această teorie prin intermediul conceptului de selecție naturală. Deși a provocat controverse aprinse, teoria lui Darwin a fost acceptată de majoritatea lumii științifice. Prin anii 1930' are loc combinarea dintre teoria selecției naturale a lui Darwin cu legile lui Mendel privind ereditatea și se obține teoria sintetică a evoluției, în cadrul căreia se realizează legătura dintre unitățile evolutive (gene) și mecanismul evoluției (selecția naturală). Fiind mai vizionară și mai explicită, aceasta nouă teorie se confruntă cu succes cu noile probleme ridicate de biologia
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
VIII". În această programă la pag. 23 capitolul "Conținuturi" punctul V, se găsește următorul text: "V. Evoluționism 1. Unitatea și diversitatea lumii vii. 2. și dovezi ale evoluției (definiția evoluției, exemple de dovezi directe și indirecte). 3. Factori ai evoluției (ereditatea, variabilitatea, suprapopulația, lupta pentru existență, selecția). 4. Specia ca unitate a evoluției." Acest text ar merita să fie actualizat de cercetătorii în domeniile respective, ținând cont de faptul că printre factorii evoluției, simbiozele și hibridările au un rol la fel de însemnat
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
la care au participat gemeni identici și fraternali a indicat faptul că există un risc puternic pentru gemenii identici de a fi mai predispuși depresiei, decât gemenii fraternali. Acest lucru oferă sprijin ideii că distimia este în parte cauzată de ereditate. Un nou model, apărut recent în literatura de specialitate, în ceea ce privește axa HPA și implicarea acesteia în distimie (de exemplu, variațiile fenotipice ale hormonului de eliberare corticotropină (ACTH) și arginin-vasopresină (AVP) în reglementarea funcționării suprarenale), precum și mecanismele serotonergice ale prosencephalonului. Din moment ce
Distimie () [Corola-website/Science/326509_a_327838]
-
acidului citric - ciclul Krebs - citosol - ciuperci - cladistică - clasificare științifică - clasificarea virusurilor - clonare - clorofilă - cloroplast - cod genetic - coenzimă - colchicină - colesterol - comportament - cotiledon - cromozom - cromozomul X - cromozomul Y - cuticulă - dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă - diatomee - digestie - electroforeză - embrion - endemism - entomologie - enzimă - erbivor - ereditate - Escherichia coli - eucariote - eugenie - evoluție - ex vivo - extincție în masă - fagocitoză - febră aftoasă - fenotip - fetus - ficat - ficocianină - ficologie - filogenie - fiziologie - floare - floem - fosfolipidă - fosforilare oxidativă - foton - fotosinteză - frunză - fungi - gamet - genă - genotip - glicoliză - glucoză - grăsime - hemogramă - Hepadnaviridae - hermafrodit - herpetologie - heterotrof
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
expresia non-eului. Într-o perioadă istoricește scurtă, 1860-1890, se impune, ca o prelungire exacerbată a realismului lui Gustave Flaubert și a pozitivismului lui Hyppolite, Taine un nou curent literar, naturalismul. Chiar denumirea curentului, derivat de la „natura”, sugerează abordarea biologicului, primatul eredității în creionarea personajelor aflate în situații-limită. Naturalismul preia de la realism tehnica descrierii detaliate și obiective în prezentarea personajelor și a mediilor în care aceștia evoluează. Spre deosebire de realism, care pune accent pe mediul social ca element determinant, naturalismul dezvăluie aspectele sordide
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
de „oameni scunzi” și „oameni înalți”, așa cum există grupuri de oameni cu ochi căprui sau verzi. Se întâmplă așa din cauza numărului mare de gene implicate, ceea ce face ca această trăsătură să fie foarte variabilă, iar oamenii au înălțimi foarte diferite. Ereditatea poate fi complicată și atunci când trăsătura depinde de interacția dintre genetică și mediul înconjurător. E bine cunoscut faptul că, dacă un copil nu primește destulă hrană, trăsături cum ar fi culoarea ochilor nu se vor schimba, dar creșterea îi va
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
Abi Sufyan I" (661-680), general acceptat ca preluând funcția de calif in urma morții lui Ali din 661. Pentru următorii nouăzeci de ani toți califii vor fi descendenți ai lui Umayya, în contradicție cu tradiția musulmană ce susține că principiul eredității nu justifică alegerea califului, ci acesta trebuie să merite și să fie ales după o serie de dezbateri. Califii omeiazi pot fi grupați în două categorii: <br> I - Sufyanizii, nume preluat de la tatăl lui Mu'awiya, "Abu Sufyan", din această
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
54/674 de a cuceri Constantinopolul a eșuat.<br> După moartea lui Mu'awiya în 680 a urmat la tron fiul său Yazid, însă această acțiune nu a fost lipsită de comentarii și chiar răsculări împotriva succesiunii pe bază de ereditate. Revoltele au avut ca principal aspect motive reigioase și astfel s-a încercat detronarea și totodată încheierea dinastiei umayyazilor, întrucât fiecare dintre conducătorii revolteor încerca să demonstreze viabilitatea sa în fruntea caifatului. Însă, cu ajutorul unei bune strategii, Yazid a reușit
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
opoziție deschisă față de creștinism. Din această perioadă datează primele sale romane: "Un idealist", "Tânăra Danemarcă" și "Antigonas" (a cărui acțiune se desfășoară în Grecia secolului al II-lea). Totodată, sub înrâurirea teoriilor darwiniene, își afirmă opiniile deterministe în teza sa "Ereditatea și morala". La întoarcerea dintr-o lungă călătorie în Germania, Grecia și Rusia, moment care marchează ruptura sa cu Brandes, se orientează spre un idealism de inspirație germană. Dramele sale poetice, dintre care și "Brynhild", poartă amprenta influenței lui Schiller
Karl Gjellerup () [Corola-website/Science/298207_a_299536]
-
membru în Curia romană, iar Ștefan a devenit episcop de Sorrento. Înainte de a muri, Sergiu l-a sfătuit pe succesorul său, Grigore al III-lea, să urmeze îndemnurile fraților săi. Grigore a reușit să se mențină în funcție, asigurând astfel ereditatea ducatului.
Sergiu I de Neapole () [Corola-website/Science/324638_a_325967]
-
la lumina noile probleme. Monarhii germani deveneau tot mai dependenți de ministeriali, care crescuseră în influență din sec. XI. Ministerialii au fost inițial funcționari în administrație și armată care au primit fiefuri dar fără dreptul de a le transmite prin ereditate. Fiind strâns legați de seniorii lor, ei erau fideli și li s-au încredințat posturi la curte, fiind însărcinați chiar cu administrarea proprietății regaler la nivelul întregului stat. Când Henric al IV-lea, fiul lui Henric III, a ajuns la
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
italiene, papalitatea și Sicillia. În timpul luptelor din Italia, Henric Leul, care se află la curtea Casei Welf, și-a încălcat jurământul de vasal, refuzând să îi acorde sprijin regelui. Dar imperiul continuă să sufere din cauza principiului de succesiune deficitar, iar ereditatea și elecțiunea nu se puteau armoniza. Alegerea împăratului trebuia să fie unanimă. Negocierile preliminare dintre electori erau lungi și laborioase, fiind realizate compromisuri sistematic și aducând prejudicii pentru cel ales, ceea ce îl împiedică să promoveze o politică energică, de consolidare
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
ales, ceea ce îl împiedică să promoveze o politică energică, de consolidare a instituției regale. Când unanimitatea era imposibilă, izbucnea un război civil. De aceea, unii împărați încercau să remedieze această problema numind un urmaș la tron din timpul vieții. Dar ereditatea nu putea fi acceptată din cauza tradiției, ce privilegia sistemul electiv, iar Papa Inocențiu al III-lea însuși sprijinit de principi germani. Demnitatea regală nu o implică pe cea imperială. Era adăugată și tradiția raporturilor dintre principi și regalitate în teritoriile
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
din urmă, în 1673, Shang Kexi cerut Împăratului Kangxi permisiunea de a se retrage în orașul său natal din provincia Liaodong și să fie numit fiul său ca succesor al său. Tânărul împărat a acordat pensionarea să, dar a refuzat ereditatea fiefului sau . În consecință, ceilalți doi generali au decis să adreseze petiții pentru propriile lor pensionari, pentru a testa hotărârea Împăratului Kangxi, gândindu-se că el nu ar risca să îi ofenseze. Mișcarea eșuează, tânărul împărat accepta cererilor lor de
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
serie de factori de natură psihologică că: traumele psihice (sperieturi, emoții, șoc pe fondul unei constituții fizice debile sau ale unei imaturități afective); stări conflictuale de lungă durată, care creează o permanentă stare de neliniște. În logopedie se menționează și ereditatea ca factor al bîlbîielii, dar este greu de precizat. De asemenea, întîrzierile în dezvoltarea psihofizica generală, tulburările endocrine, traumatismele suferite în timpul nașterii, bolile infecto-contaginoase pot constitui un fond favorizant instalării bîlbîielii prin acțiunea factorilor nocivi anterior menționați. În situația cînd
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
și s-a format o nouă nobilime-nobilimea de robă, gentilomii de până și călimară. În sec XVI-XVII, orășenimea bogată și burghezia din Franța nu au urmărit să transforme societatea tradițională a stărilor sociale, ci numai să obțină și să consolideze ereditatea funcțiilor și să-și ușureze ascensiunea în rândurile nobilimii. Aceste obiective și mentalități ale orășenimii bogate și burgheziei franceze au avut că urmare atenuarea preocupărilor lor pentru activitățile productive și a dinamismului lor economic, ceea ce a frânat procesul formării și
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
Astfel la scurt timp după moartea lui Filip al IV-lea, avocații tânărului Ludovic al XIV-lea justifică revendicările monarhului francez la tronul Spaniei în baza unor legi antice din Brabant, prin care Țările de Jos Spaniole trebuiau să fie ereditate ("ius devolutionis") doar de copiii din prima căsătorie a suveranului, adică de Maria Tereza, unica supraviețuitoare. În baza acestui amendament copiii din prima căsătorie erau moștenitorii legitimi în detrimentul celor din cea de-a doua căsătorie - în acest caz Carol al
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
și ai fraților Goncourt, au lansat un atac împotriva scriitorului și a noului său roman, "Pământul" ("La Terre"), aflat în curs de apariție în presă. I se reproșează violent insuficiența documentării, lipsa seriozității și preferința pentru vulgar, "„supiditatea lecțiilor despre ereditate”", "„superficialitatea observațiilor”", "„discursul decadent”", și se afrimă că "„maestrul a coborât la fundul gunoiului”". Zola decide să nu răspundă, dar presa se transformă în întregime într-un apărător al scriitorului. Relațiile între Zola, Goncourt și Daudet se răcesc din acest
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
însă în textele de critică literară ale lui Zola cheia exactă a temelor și a stilului scriitorului, chiar dacă există o relație evidentă între cele două zone ale operei, cea teoretică și cea beletristică. Naturalismul constă în căutarea cauzelor viciului în ereditate. Prin urmare, romancierul naturalist este « observator și experimentator ». Observatorul acumulează informații despre societate și cercurile sale, despre condițiile de viață și mediul înconjurător. Trebuie să discearnă realitatea și să o transmită printr-un limbaj simplu și tranșant. Experimentatorul își joacă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
mediul înconjurător. Trebuie să discearnă realitatea și să o transmită printr-un limbaj simplu și tranșant. Experimentatorul își joacă din acel moment rolul, prin construcția unui cadru care amalgamează faptele și le înlănțuiește prin respectarea principiilor deterministice ale mediului și eredității. Personajul naturalist este astfel un rezultat determinat de constante fizice, sociale și biologice. Romancierul naturalist are un scop moral. Zola scrie: « noi suntem judecătorii de instrucție ai oamenilor și ai pasiunilor lor, cu alte cuvinte, suntem moraliști experimentatori». Literatura naturalistă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
familie, un grup restrâns de ființe, se comportă în societate, în timp ce se dezvoltă pentru a aduce pe lume zece - douăzeci de indivizi care par, la prima vedere, profund diferiți, dar care, supuși analizei, se dovedesc lăuntric legați unul de celălalt. Ereditatea are legile ei, la fel ca gravitația. » Începând cu 1868, Émile Zola lansează un proiect care se afla deja în stare de gestație de ceva timp: "L'Histoire naturelle et sociale d'une famille sous le Second Empire" ("Istoria naturală
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
devine Plassans în seria romanelor. "Les Rougon-Macquart" pune în scenă istoria familiei de-a lungul a cinci generații. Unii membri ai acestei familii vor atinge vârfuri ale societății Imperiului, în timp ce alții se vor scufunda, victime ale eșecurilor sociale și ale eredității. Este un demers de a examina societatea, dar și omul, în unghiurile cele mai întunecoase. Zola a vrut să arate cum se transmite și se transformă în cadrul unei familii o tară genetică. Această întreprindere a implicat și elaborarea unei genealogii
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
a implicat și elaborarea unei genealogii pe care autorul nu a încetat să o perfecționeze de-a lungul publicării operei sale. Prin intermediul lui Émile Deschanel, Zola face cunoștință cu operele medicilor alieniști Bénédict Augustin Morel și Joseph Moreau legate de ereditate, văzută din perspectiva patologicului. Scriitorul și-a completat cunoștințele despre acest subiect în mod continuu. Spre deosebire de Balzac, el se folosește de tema eredității ca de un instrument, ca de un fir de legătură al ciclului său. Scrierea acestei serii contituie
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]