1,078 matches
-
limbi într-un model unitar, de unde au rezultat confuziile de tip ergativ = pasiv, problemele terminologice de identificare a cazurilor morfologice etc. În studiile dinspre sfârșitul secolului al XX-lea au fost identificate însă mai multe probleme pe care analiza limbilor ergative le pune teoriei lingvistice. Aceste probleme sunt legate de modul potrivit de abordare a distincției tipologice dintre limbile acuzative și cele ergative, de teoria Cazului, de concepte sintactice fundamentale − subiect, obiect, tranzitivitate −, de modul în care sintaxa dă seamă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
studiile dinspre sfârșitul secolului al XX-lea au fost identificate însă mai multe probleme pe care analiza limbilor ergative le pune teoriei lingvistice. Aceste probleme sunt legate de modul potrivit de abordare a distincției tipologice dintre limbile acuzative și cele ergative, de teoria Cazului, de concepte sintactice fundamentale − subiect, obiect, tranzitivitate −, de modul în care sintaxa dă seamă de mecanismele care afectează tranzitivitatea − pasiv, antipasiv, aplicativ −, de relația sintactică dintre modelul ergativ și cel al nominalizărilor. Cu toate acestea, în anii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
abordare a distincției tipologice dintre limbile acuzative și cele ergative, de teoria Cazului, de concepte sintactice fundamentale − subiect, obiect, tranzitivitate −, de modul în care sintaxa dă seamă de mecanismele care afectează tranzitivitatea − pasiv, antipasiv, aplicativ −, de relația sintactică dintre modelul ergativ și cel al nominalizărilor. Cu toate acestea, în anii '90 există studii care aduc argumente pentru analiza inacuzativă a limbilor ergative (vezi infra, 2.1.), revenind, astfel, la un model comun de analiză pentru cele două tipuri de limbi. Problemele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
modul în care sintaxa dă seamă de mecanismele care afectează tranzitivitatea − pasiv, antipasiv, aplicativ −, de relația sintactică dintre modelul ergativ și cel al nominalizărilor. Cu toate acestea, în anii '90 există studii care aduc argumente pentru analiza inacuzativă a limbilor ergative (vezi infra, 2.1.), revenind, astfel, la un model comun de analiză pentru cele două tipuri de limbi. Problemele pentru teoria lingvistică nu țin de un anumit model teoretic, acestea fiind sesizate de autori de diverse orientări, dintre care voi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de diverse orientări, dintre care voi prezenta câteva, în ordine cronologică. S. R. Anderson (1976: 3) a remarcat că, în gramatica tradițională, analiza sintactică privea numai structura de suprafață. Subiectul era astfel asociat cu un anumit comportament morfologic. Existența limbilor ergative ridică probleme importante pentru ipoteza conform căreia morfologia este un indicator al structurii sintactice. Levin (1983: 9, 11) arată că termenul ergativ a fost introdus pentru a numi un sistem de marcare cazuală diferit de sistemul acuzativ, prezent în limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analiza sintactică privea numai structura de suprafață. Subiectul era astfel asociat cu un anumit comportament morfologic. Existența limbilor ergative ridică probleme importante pentru ipoteza conform căreia morfologia este un indicator al structurii sintactice. Levin (1983: 9, 11) arată că termenul ergativ a fost introdus pentru a numi un sistem de marcare cazuală diferit de sistemul acuzativ, prezent în limbile indo-europene, însă utilizarea termenului a fost extinsă și la alte procese sintactice și morfologice care funcționează pe baza acelorași distincții. Relațiile gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de sistemul acuzativ, prezent în limbile indo-europene, însă utilizarea termenului a fost extinsă și la alte procese sintactice și morfologice care funcționează pe baza acelorași distincții. Relațiile gramaticale nu par a fi potrivite pentru a descrie anumite fenomene din limbile ergative. Al doilea aspect remarcat de autoare și important pentru discuția de față este acela că, din moment ce subiectul unui verb intranzitiv poate fi Agent sau Pacient, nu se poate stabili o corespondență 1 la 1 între rolurile semantice și relațiile gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și important pentru discuția de față este acela că, din moment ce subiectul unui verb intranzitiv poate fi Agent sau Pacient, nu se poate stabili o corespondență 1 la 1 între rolurile semantice și relațiile gramaticale. Relația tranzitiv/ intranzitiv este simplificatoare − limbile ergative au distincțiile tranzitiv/intranzitiv și Agent/Pacient, dar nu au aceeași corespondență între cazuri și relațiile gramaticale ca limbile acuzative − subiectul unui verb intranzitiv și obiectul unui verb tranzitiv poartă același caz, absolutivul (din analiză, rezultă că autoarea recunoaște existența
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și Agent/Pacient, dar nu au aceeași corespondență între cazuri și relațiile gramaticale ca limbile acuzative − subiectul unui verb intranzitiv și obiectul unui verb tranzitiv poartă același caz, absolutivul (din analiză, rezultă că autoarea recunoaște existența categoriei subiectului în limbile ergative). În cadrul gramaticii relaționale, Palmer (2007 [1994]: 1) afirmă că sistemul gramatical al limbilor familiare nu este specific și altor limbi, iar terminologia tradițională nu este potrivită pentru descrierea tuturor limbilor. Palmer (2007 [1994]: 14−16) susține că, în sistemele ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative). În cadrul gramaticii relaționale, Palmer (2007 [1994]: 1) afirmă că sistemul gramatical al limbilor familiare nu este specific și altor limbi, iar terminologia tradițională nu este potrivită pentru descrierea tuturor limbilor. Palmer (2007 [1994]: 14−16) susține că, în sistemele ergative, trebuie făcută distincția între roluri gramaticale și relații gramaticale, pe când în sistemele agentive (adică de tip acuzativ), nu este nevoie de distincția roluri/relații. Folosirea termenilor subiect și obiect pentru sistemele ergative poate crea confuzii. Manning (1996: 17) formulează observația
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2007 [1994]: 14−16) susține că, în sistemele ergative, trebuie făcută distincția între roluri gramaticale și relații gramaticale, pe când în sistemele agentive (adică de tip acuzativ), nu este nevoie de distincția roluri/relații. Folosirea termenilor subiect și obiect pentru sistemele ergative poate crea confuzii. Manning (1996: 17) formulează observația generală că este nevoie de o rafinare a categoriilor noastre gramaticale. Lemarechal (1998: 203, 213) comentează relevanța noțiunii de tranzitivitate pentru limbile ergative, ajungând la concluzia că tranzitivitatea e o noțiune care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
roluri/relații. Folosirea termenilor subiect și obiect pentru sistemele ergative poate crea confuzii. Manning (1996: 17) formulează observația generală că este nevoie de o rafinare a categoriilor noastre gramaticale. Lemarechal (1998: 203, 213) comentează relevanța noțiunii de tranzitivitate pentru limbile ergative, ajungând la concluzia că tranzitivitatea e o noțiune care nu folosește la nimic, o categorie insuficientă, cu risc puternic de etnocentrism, care folosește criterii eterogene și care are putere explicativă insuficientă − de exemplu, nu poate da seamă de numeroasele construcții
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
putere explicativă insuficientă − de exemplu, nu poate da seamă de numeroasele construcții aplicative din limbile bantu și de numeroasele diateze din limbile filipineze. Feuillet (2006: 395, 399) este de părere că problema cea mai delicată este definirea subiectului în limbile ergative, noțiunile de subiect și de obiect fiind total inadecvate pentru limbile cu structură ergativă. Și Deal (2007) formulează observația că ergativul, cazul special al subiectului tranzitiv, ridică probleme nu numai pentru teoria Cazului, ci și pentru subiect și pentru tranzitivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbile filipineze. Feuillet (2006: 395, 399) este de părere că problema cea mai delicată este definirea subiectului în limbile ergative, noțiunile de subiect și de obiect fiind total inadecvate pentru limbile cu structură ergativă. Și Deal (2007) formulează observația că ergativul, cazul special al subiectului tranzitiv, ridică probleme nu numai pentru teoria Cazului, ci și pentru subiect și pentru tranzitivitate. Franchetto (2007) face o sinteză asupra aspectelor problematice determinate de studierea mai profundă a limbilor ergative: reconsiderarea teoriei Cazului (ergativul este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Deal (2007) formulează observația că ergativul, cazul special al subiectului tranzitiv, ridică probleme nu numai pentru teoria Cazului, ci și pentru subiect și pentru tranzitivitate. Franchetto (2007) face o sinteză asupra aspectelor problematice determinate de studierea mai profundă a limbilor ergative: reconsiderarea teoriei Cazului (ergativul este compatibil cu flexiunea nonfinită), a naturii trăsăturilor categoriilor funcționale, a naturii Lexiconului, a arhitecturii reprezentărilor sintactice, reconsiderarea categoriilor funcționale centrale − micul v −, a distincției dintre cazul structural și cel lexical/inerent, redefinirea acestora în Morfologia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că ergativul, cazul special al subiectului tranzitiv, ridică probleme nu numai pentru teoria Cazului, ci și pentru subiect și pentru tranzitivitate. Franchetto (2007) face o sinteză asupra aspectelor problematice determinate de studierea mai profundă a limbilor ergative: reconsiderarea teoriei Cazului (ergativul este compatibil cu flexiunea nonfinită), a naturii trăsăturilor categoriilor funcționale, a naturii Lexiconului, a arhitecturii reprezentărilor sintactice, reconsiderarea categoriilor funcționale centrale − micul v −, a distincției dintre cazul structural și cel lexical/inerent, redefinirea acestora în Morfologia Distribuită, o nouă conceptualizare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
altul. Alternanțele aparțin deci sintaxei. În teoria adoptată de Embick (2004a) există și un alt component al gramaticii, Enciclopedia, care cuprinde sensuri speciale, construcții cu verbe ușoare, dar și simple rădăcini. 2. ABORDĂRI DE TIP SINTACTIC ALE DISTINCȚIEI TIPOLOGICE ACUZATIV/ERGATIV Înainte de a aborda câteva dintre problemele pe care le ridică analiza limbilor ergative pentru teoria lingvistică, voi avea în vedere felul în care aceste limbi au mediat relația dintre tipologie și sintaxă, adică voi prezenta câteva explicații formulate în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un alt component al gramaticii, Enciclopedia, care cuprinde sensuri speciale, construcții cu verbe ușoare, dar și simple rădăcini. 2. ABORDĂRI DE TIP SINTACTIC ALE DISTINCȚIEI TIPOLOGICE ACUZATIV/ERGATIV Înainte de a aborda câteva dintre problemele pe care le ridică analiza limbilor ergative pentru teoria lingvistică, voi avea în vedere felul în care aceste limbi au mediat relația dintre tipologie și sintaxă, adică voi prezenta câteva explicații formulate în termeni sintactici atât pentru distincția dintre cele două tipuri de limbi, cât și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
felul în care aceste limbi au mediat relația dintre tipologie și sintaxă, adică voi prezenta câteva explicații formulate în termeni sintactici atât pentru distincția dintre cele două tipuri de limbi, cât și pentru aspecte de detaliu care privesc comportamentul limbilor ergative, cum sunt partiția ergativ/acuzativ sau existența verbelor inacuzative în limbile ergative. 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative Deși majoritatea cercetătorilor optează pentru diferențierea netă a limbilor acuzative de limbile ergative și, în cazul acestora din urmă, pentru delimitarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi au mediat relația dintre tipologie și sintaxă, adică voi prezenta câteva explicații formulate în termeni sintactici atât pentru distincția dintre cele două tipuri de limbi, cât și pentru aspecte de detaliu care privesc comportamentul limbilor ergative, cum sunt partiția ergativ/acuzativ sau existența verbelor inacuzative în limbile ergative. 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative Deși majoritatea cercetătorilor optează pentru diferențierea netă a limbilor acuzative de limbile ergative și, în cazul acestora din urmă, pentru delimitarea ergativității morfologice de ergativitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adică voi prezenta câteva explicații formulate în termeni sintactici atât pentru distincția dintre cele două tipuri de limbi, cât și pentru aspecte de detaliu care privesc comportamentul limbilor ergative, cum sunt partiția ergativ/acuzativ sau existența verbelor inacuzative în limbile ergative. 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative Deși majoritatea cercetătorilor optează pentru diferențierea netă a limbilor acuzative de limbile ergative și, în cazul acestora din urmă, pentru delimitarea ergativității morfologice de ergativitatea sintactică, există și cercetători care consideră că diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
termeni sintactici atât pentru distincția dintre cele două tipuri de limbi, cât și pentru aspecte de detaliu care privesc comportamentul limbilor ergative, cum sunt partiția ergativ/acuzativ sau existența verbelor inacuzative în limbile ergative. 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative Deși majoritatea cercetătorilor optează pentru diferențierea netă a limbilor acuzative de limbile ergative și, în cazul acestora din urmă, pentru delimitarea ergativității morfologice de ergativitatea sintactică, există și cercetători care consideră că diferențele dintre cele două tipuri de limbi se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru aspecte de detaliu care privesc comportamentul limbilor ergative, cum sunt partiția ergativ/acuzativ sau existența verbelor inacuzative în limbile ergative. 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative Deși majoritatea cercetătorilor optează pentru diferențierea netă a limbilor acuzative de limbile ergative și, în cazul acestora din urmă, pentru delimitarea ergativității morfologice de ergativitatea sintactică, există și cercetători care consideră că diferențele dintre cele două tipuri de limbi se situează la nivelul unor mecanisme sintactice sau al tipului și al numărului de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi se situează la nivelul unor mecanisme sintactice sau al tipului și al numărului de proiecții sintactice, situație în care distincția ergativitate morfologică vs ergativitate sintactică nu se mai justifică, și care aduc argumente pentru o analiză "inacuzativă" a limbilor ergative. Simplificând foarte mult, acest lucru înseamnă că toate verbele (sau majoritatea verbelor) din limbile ergative se comportă ca verbele inacuzative din limbile acuzative, fenomenul inacuzativității fiind generalizat în limbile ergative. Nash (1997: 138) arată că atât în lucrări tradiționale despre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
proiecții sintactice, situație în care distincția ergativitate morfologică vs ergativitate sintactică nu se mai justifică, și care aduc argumente pentru o analiză "inacuzativă" a limbilor ergative. Simplificând foarte mult, acest lucru înseamnă că toate verbele (sau majoritatea verbelor) din limbile ergative se comportă ca verbele inacuzative din limbile acuzative, fenomenul inacuzativității fiind generalizat în limbile ergative. Nash (1997: 138) arată că atât în lucrări tradiționale despre ergativitate, cât și în studii recente, limbile ergative au fost definite ca fiind sisteme "inacuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]