590 matches
-
trăiesc mai puțin: cu cât se dezlănțuie apetitul pentru achiziții, cu atât se adâncesc insatisfacțiile individuale. Confuzie, deziluzie, dezamăgire, plictis și o nouă sărăcie: universul mercantilizat agravează metodic suferința morală a oamenilor, provocându-le o nemulțumire iremediabilă. Astfel, Penia se erijează în figură emblematică a hiperconsumatorului, în simbol al „tragicului” opulenței. Dar despre ce tragedie este vorba, de fapt? În ce măsură omul contemporan este strivit de proliferarea obiectelor și a divertismentelor? În timp ce împotriva culturii comerciale sunt trase noi salve de tun, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
corespunde unui individualism de precauție și de protecție. Febrei emancipării îi urmează obsesia prevenirii; extazului clipei - cultul conservării propriei persoane. Idealul urmărit de hiperindivid nu este să se bucure de ceva, ci, simplu, sănătatea. Metaforă contra metaforă, Dionysos și Narcis erijați în modele arhetipale ale culturii hipermoderne: alegerea nu-i greu de făcut. În cursa pentru medicalizarea societății, Narcis l-a învins pe Dionysos; un Narcis mai puțin nepăsător și mai vigilent, mai puțin admirativ în ce privește frumusețea sa și mai grijuliu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vom insista în continuare, să ne îndoim de sinceritatea susținerilor dramaturgului, care prin programul său politic nu cinstește un nume de cea mai adâncă vibrație românească. Pentru că alături de Paul Goma, și de alți proaspeți aciuiți în Occident, «noul cruciat» se erijează și în avocatul pretențiilor ilegale ale preotului Boldescu (sic!) din Paris.“ (Contemporanul, 20 iulie 1979) HERLEA Nicolae „Mult stimatul tovarăș Nicolae Ceaușescu este alesul acestui popor și împreună cu imensa putere a Partidului Comunist Român realizează visul generațiilor românești dintotdeauna. Politica
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
întrebare, convins că pe mulți dintre noi ne frământă răspunsul la marile probleme contemporane. Nu am putut să asist ca spectator la prăbușirea societății noastre și a valorilor acesteia. Nu am dorit să-mi fac un renume. Nu m am erijat într-un salvator al neamului românesc iar pilda mea, dacă este pozitivă, poate fi urmată. Am încercat doar să identific și să problematizez unele soluții găsite de mine sau de alții. Important este ca România să abandoneze marginea prăpastiei în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în plan economic este, fără îndoială, rezultatul corupției în plan politic. A rupe una de alta înseamnă a rupe efectul de cauză. Bișnița politică a precedat bișnița economică. Încât actuala Putere (PDSR în 1995) nu are nici un drept să se erijeze în rol de procuror al corupției. Baza corupției la noi este existența unui regim corupt. Observăm și la noi tendința de a pune pe planuri diferite crimele fascismului și ale comunismului. De ce? Nu sunt tot crime? N-a existat un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în sate, departe de arterele de circulație. Moldova, țară prin tradiție creștină, subordonată politic și economic, dar nu parte integrantă a Imperiului Otoman, era tratată ca teritoriu inamic, ocupată, arsă și prădată din ordinul guvernului țarist, la fel de creștini, ce se erijau în eliberatori ai creștinilor din Balcani. De la Petru cel Mare (1682-1725) încoace, nu puține au fost proiectele diplomației țariste de integrare a Moldovei până la Carpați, dar și a Munteniei până la Dunăre, și arareori acest teritoriu nu a fost ruinat de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
refugiat, cu multă abilitate, marxismul cultural care a contaminat și o bună parte a politicienilor din Uniunea Europeană, la noi, această ideologie făcând prozeliți numeroși care apar și la televizor să ne dea lecții despre democrație. Perfidia e că respectivii se erijează în "anticomuniști", pretinzând că reprezintă noua dreaptă conservatoare. A.B.Cum sunt primite cărțile dvs. de critică? Critica adevărată a cam dispărut din viața culturală românească. N-am a mă plânge că nu s-au scris impresii, recenzii, cronici despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
foarte „numerică” la noi: cea mai mare parte sunt oameni așezați, trăiesc din puținul agonisit cu greu, respectă normele de conviețuire socială și nu cer drepturi speciale și privilegii. Și din rândul lor, unii au acumulat averi, alții s-au erijat în șefi, dispun de fondurile europene primite pentru integrarea țiganilor. Condamnăm la țigani, ca și la români, și la alte etnii, ce este de condamnat: ciordeala, șmecheria, sustragerea de la orice obligație față de stat, opacitatea la instruire, la școală, spiritul gregar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Cuza au realizat consolidarea internațională a Unirii. Răscoala poloneză din 1863 contra ocupației rusești, deși înfrântă, a demonstrat o dată în plus că procesul afirmării naționalităților nu mai putea fi stăvilit. Susținându-l, Franța lui Napoleon al III-lea s-a erijat în protectoare a micilor națiuni, căpătând o influență mare în Europa bulversată de confruntări tot mai dure între marile puteri pentru compensații teritoriale pe seama terților, compensații ce se cantonau, în special, în zona central-sud-estică a Europei. În acest angrenaj de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
poate fi plăcută sau neplăcută. Cu siguranță, concepția societății despre muncă, la un moment dat al existenței sale, este una relativă și irelevantă din punct de vedere oficial, cu atât mai mult cu cât ea reflectă poziția celor care se erijează în calitatea de “vox populi”, nu obligatoriu de cea mai bună calitate, cum este cazul vremurilor de astăzi. Dacă lumea veche căuta să scape de muncă, fără a fi, totuși, dezavantajată de beneficiile rezultatelor ei, astăzi, situația este aceeași, cu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
să‑l confundați pe Ravelstein cu „spiritele liberaliste” din campus, destul de comune În zilele studenției mele. Misiunea acestora era să te conștientizeze asupra mentalității burgheze de care educația lor urma să te elibereze. Profesorii eliberatori se ofereau ca modele, uneori erijându‑se chiar În revoluționari. Înșirau aiureli adolescentine. Își legau părul În cozi de cal, Își lăsau barbă. Erau doctori În filozofie hippy și dansatori de swing. Ravelstein nu se comporta În acest fel nu făcea nimic din ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el o vede în decursul vieții sale terestre . Acesta este un răspuns la o întrebare posibilă: de unde se știe, atât de precis uneori, ce este dincolo de lumea fizică? Ajunși aici, trebuie să facem o precizare, deși nu dorim să ne erijăm în teolog. Anume, India a cunoscut numeroase religii rezultate (una din alta) în special prin evoluție, nu prin adoptare. Spre deosebire de cazul Europei care, la creștinare de exemplu, a renunțat la vechile religii indoeuropene, în India vechile religii coexistă cu cele
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
expresia unei incapacități de a se mai suporta pe sine însuși într-o asemenea situație. Este conștiința sfâșiată a propriei degradări biologice, psihologice și sociale. Dar ea este și sentimentul unui abandon moral și spiritual. În cazul eutanasiei, omul se erijează în „principiul absolutului”, în cel care „face legea” vieții. În creștinism, îndurarea suferinței este condiția și promisiunea garantării mântuirii. Speranța și credința sunt legile care exprimă absolutul și care fac ca, în cazul „persoanei-limită”, conștiința să se proiecteze în perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
serioase indicii că restabilirea relațiilor diplomatice dintre Iugoslavia și Sfântul Scaun, în august 1970, a stârnit preocupare la nivelul conducerii Departamentului Cultelor. Mai mult, la începutul anilor ’70, exista o îngrijorare la București față de politica Patriarhiei Ruse de a se erija în purtător de cuvânt al întregii ortodoxii în raporturile cu celelalte confesiuni și religii și, mai ales, o iritare la aparenta tendință de apropiere între Biserica Rusă și Sfântul Scaun (au apărut chiar unele zvonuri privind înființarea unei reprezentanțe permanente
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a făcut asta o perioadă scurtă de timp, ci În mod constant. Era o metodă bună pentru ca oamenii să se gândească la altceva decât la situația lor reală”. Atunci când Națiunea, Rasa, Partidul, Biserica, Binele comun, privite În mod abstract, se erijează În valori supreme, se ascund În spatele unor majuscule menite să intimideze, distrug În cele din urmă cetățeanul. Societățile Își pot propune scopuri contradictorii. Regimul sovietic a Încercat ca, În economie, etatizarea să devină compatibilă cu eficiența. Nu a fost posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
a legii rurale, omul politic se revendica explicit de la liberalism: „sunt unul din cei mai vechi liberali”. Însă contextul În care era plasată afirmația relativiza, dacă nu valoarea acesteia, cel puțin sensul pe care oratorul Înțelegea să i-l confere. Erijat În corifeu ad-hoc al unei majorități ostile guvernului Kogălniceanu, Boerescu polemiza printr-un discurs specific conservatorilor: dihotomia dintre „partea inteligentă a națiunii”, reprezentată de proprietari și „masa brută” având ca apanaj „forța numărului”, „pasiunile maselor” ipostaziate În „instrument al tiraniei
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
nimicirea etc... Ca să nu mai vorbim de reaprinderea propagandei românofobe maghiare și rusești în Ardeal și la Chișinău, care vrea să demosntreze lumii întregi că "adevărata dragoste" de Tranilvania și de Basarabia o au ungurii și, respectiv, rușii, care se erijează în cei mai dăruiți "patrioți" ai celor două meleaguri. Paradoxal, dar se vehiculează că românii nu au nici pe departe dragostea aprinsă pentru Ardeal și pentru Basarabia și Bucovina, cum o au maghiarii, rușii, transnistrenii și ucrainenii. (Și dacă au
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să trăiască; nu e mai puțin inteligentă și e mai instruită. Nu e lucru rar să vezi în această parte a societății laureați ai facultăților noastre. Ea le dă baroului, medicinei, magistraturii, jurnalismului pe indivizii lor cei mai remarcabili. Se erijează în apărătoarea cuceririlor liberale. Dacă stai să o asculți, viitorul țării îi aparține. Iată reversul medaliei: e egoismul meschin, ambiția fără frâu, dorința câștigului cu orice preț, obiceiurile venale, lipsa convingerilor; totul încununat de moravuri la fel de neglijate ca și cele
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
opinie predominant sau majoritar. În fine, o eroare frecventă - și cultivată uneori deliberat în scopuri propagandistice și comerciale - este aceea în care se conferă unor persoane statutul de reprezentanți ai opiniei publice. Editorialiști, jurnaliști, oameni politici sau alte personalități se erijează, nu de puține ori, în purtători de cuvânt ai maselor, ai poporului sau ai unor largi pături sociale și vorbesc în numele opiniei publice, fără să dispună de o radiografie concretă a ei, ci doar pe bază de impresii (și, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
nu reprezintă o prezență permanentă în viața copiilor, lucrează în „registrele mediocre” ale învățământului, au un nivel cultural pedagogic și intelectual situat doar între anumite limite. Ele fac greșeala de a preda lecțiile fără a activiza elevii la oră, se erijează în oamenii care știu tot, se consideră superior copiilor care nu știu nimic, gândesc în locul copiilor, vorbesc mult și nu-i lasă pe copii să-și expună părerile, sunt rigizi cu disciplina la ore, își manifestă propriile opțiuni fără a
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
oferit de sistemele educative și de responsabilii în materie de educație în legătură cu provocările societății a vizat reconfigurarea conținuturilor educației și apariția a ceea ce în literatura de specialitate s-a impus cu numele de "noile educații". Acestea nu trebuie să se erijeze în surse inepuizabile de înnoire sau de reconstrucție pe alt temei al conținuturilor educației tradiționale, ci trebuie să constituie repere pertinente în analiza și promovarea unor demersuri acționale transformatoare la nivel societal. Pentru aceasta, unii specialiști ( G. Văideanu, 1979, p
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
găseai alcool... D.T.: ...blugi S.B.: Nu mai zic. În anii '80 era moda videotecilor. Cine erau marii organizatori de astfel de cinematecă ad-hoc? D.T.: Erau la T7-T8, la Mecanică și la Electro,unde erau străini. Erau vreo 3-4 care se erijau în mari organizatori de evenimente. Relu Fenechiu era printre ei. S.B.: Miliția știa de tot acest trafic din interior și nu intervenea periodic să-i mai sperie? D.T.: Ba da. Îi mai speria, ne mai făcea nouă sesizări. S.B.: Au
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
companiei. Totuși, poate fi contraproductiv ca fiecare specialist să dispună de Întreaga baza informațională, luând În considerare faptul că fiecare angajat are tendința de a se manifesta conform trăsăturilor enumerate mai sus. Nu este eficient ca fiecare specialist să se erijeze În manager și să se substituie Îndatoririlor care Îi revin. 3.3.4. Concluzie Putem spune că Specialiștii În Cunoaștere sunt În centrul atenției Într-o organizație. Aceasta nu numai pentru că ei reprezintă cel mai mare potențial pentru creșterea economică
Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
prin toată forța ei de înrâurire la formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste ..." Incredibil, acest text demn de M. Novicov sau Sorin Toma,, este semnat, negru pe alb, de tânărul N. Manolescu, ce se erijează într-un vajnic megafon de comandamente ale PMR și îndrumător întru estetica realismului socialist care au fertilizat produse propagandistice semnate Veronica Porumbacu, Nina Cassian, Victor Tulbure, Emil Galan, Eugen Frunză, Petru Dumitriu ("Drum fără pulbere", "Pasărea furtunii"), Marin Preda ("Desfășurarea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fața locului și cu ce forțe. Totuși, în afară de acest conflict, care arată o dată în plus, că dl Iliescu nu înțelege că România n-a început să existe, din punctul său de vedere, înainte de anii ^50, fostul președinte al României se erijează în apărătorul discret - pe fata al lui Miron Cozma, afirmînd că Justiția trebuie să facă dreptate în acest caz, dat fiind faptul că, dacă ar ajunge președinte, el, Ion Iliescu, nu-l va putea amnistia. Tristă gîndire!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]