KorAP: Find »[drukola/base=ermetism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...19 >

462 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

primejdios al surprizelor unui vulcan adormit. Ajuns-a el oare la ultima erupție? Posibilul a fost consumat? Sunt întrebări retorice, atâta vreme cât admirația mea pentru cercetarea exhaustivă pe care o consemnez aici este deplină. Punctul de foc al studiului constă în ermetismul canonic al lui Ion Barbu, generat grație setei enorme de forme perfecte, posibil invariant axial între modelul canonic poetic și cel matematic, invariant care concentrează în el originalitatea poetului. În termeni informaționali, ermetismul canonic implică scăderea la maximum a redundanței

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Punctul de foc al studiului constă în ermetismul canonic al lui Ion Barbu, generat grație setei enorme de forme perfecte, posibil invariant axial între modelul canonic poetic și cel matematic, invariant care concentrează în el originalitatea poetului. În termeni informaționali, ermetismul canonic implică scăderea la maximum a redundanței, debarasarea ideii de laxismul comentariului și de virtuțile plastice ale cuvântului. Eminescu, ne asigură Theodor Codreanu, bine orientat în adâncul lucrurilor, dispunea de cea mai înaintată conștiință canonică, neîntrecută nici de Ion Barbu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
fi ajuns la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul reducția întru puritate și concentrare la un singur sens. Nu la niciunul, idee profesată de adepții poeziei pure, în limitele căreia nu se înscrie Ion Barbu, cu atât mai mult Eminescu. Ermetismul canonic barbian exclude ireverența față de structurile lirice consacrate și, în general, față de tradiție, inclusiv cea a liricii populare. În acest sens, el este un inovator frapant, nu un răzvrătit. Ion Barbu supune moștenirea poetică unei metamorfozări întru abstracția și concentrarea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
critici, foarte meritorii de altfel, aveau să-și facă o religie. Ion Barbu însuși protestase împotriva încorporării lui de către critică în modernism și chiar în avangardă. Theodor Codreanu consacră paragrafe substanțiale evoluției lui Roland Barthes, care a ajuns la "înțelepciunea ermetismului canonic". Glosând asupra unui haiku al lui Masaoka Shiki, "capodoperă de concentrare", Roland Barthes definește poezia ca fiind limbajul Realului ajuns acolo unde nu se mai poate diviza, ori nu este interesat de diviziune. Vârful nalt al piramidei... Theodor Codreanu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de pildă, prietenul său, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției conversației lui, dar și o labilitate anume. Posteritatea însă, mai ales studiul de față, pune această dispoziție pe seama neînțelegerii ermetismului său canonic, chiar de către exegeți ca E. Lovinescu ori Tudor Vianu, ale căror studii în problemă Theodor Codreanu le disecă în toate fibrele, în cartea sa model de pătrundere literară și filozofică. Demersul său, menit întâi de toate a privi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
E. Lovinescu ori Tudor Vianu, ale căror studii în problemă Theodor Codreanu le disecă în toate fibrele, în cartea sa model de pătrundere literară și filozofică. Demersul său, menit întâi de toate a privi poezia barbiană prin prisma spirituală a ermetismului canonic, piatra din capul unghiului, este unul temerar. Dacă Mallarmé însuși declara că opera sa reprezintă un impas, să ne închipuim ce salt în gândire înseamnă ermetismul canonic al lui Ion Barbu. E diferența dintre concretețe, izvor al obscurității, și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
său, menit întâi de toate a privi poezia barbiană prin prisma spirituală a ermetismului canonic, piatra din capul unghiului, este unul temerar. Dacă Mallarmé însuși declara că opera sa reprezintă un impas, să ne închipuim ce salt în gândire înseamnă ermetismul canonic al lui Ion Barbu. E diferența dintre concretețe, izvor al obscurității, și abstracție, izvor al clarității care permite să se vadă ceea ce pururi nu se arată. "Ateneu": (I), nr. 10, octombrie 2011; (II), nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2011 Anca MĂGUREAN

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ca, de pildă, universul bacovian, teatrul lui Caragiale sau, recent, opera barbiană, care a fost pe rând contestată, neînțeleasă sau ignorată. Astfel, în volumul recent apărut la Editura Curtea Veche din București și intitulat Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic, criticul purcede spre limpezirea în apelor în ce privește lirica poetului matematician. Demersul criticului nu este unul simplu, el trebuind mai întâi să cunoască în profunzime lirica barbiană, să adune, să asimileze și să analizeze tot ceea ce s-a putut scrie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Petrescu, Mircea Coloșenco ori Nicolae Manolescu. Dând dovadă de erudiție și de o arie largă de documentare, autorul lămurește, în acest istoric al exegezei barbiene, o serie de concepte-cheie absolut necesare pentru înțelegerea operei lui Ion Barbu (cum ar fi ermetism, canonism, textualism și lista poate continua), fără a aluneca însă pe panta didacticistă, ci cu scopul de a scoate la iveală controversele numeroase și îndelungate stârnite în jurul poetului comparat în mod eronat cu nume din poezia franceză și germană. E

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
numai în măsura în care aceste apropieri sunt menite a scoate în evidență unicitatea poetului român care, departe de a fi un epigon al acestora, devine un vizionar al expresiei și al ideii poetice. Fluctuațiile înregistrate de interpretările date de exegeza barbiană între ermetismul filologic de natură mallarmeană și ermetismul canonic în care poetul însuși se autoinclude, între modelul matematic și cel poetic (oscilație născută de altfel, din bine cunoscuta afirmație a poetului conform căreia există "un punct luminos unde poezia se întâlnește cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a scoate în evidență unicitatea poetului român care, departe de a fi un epigon al acestora, devine un vizionar al expresiei și al ideii poetice. Fluctuațiile înregistrate de interpretările date de exegeza barbiană între ermetismul filologic de natură mallarmeană și ermetismul canonic în care poetul însuși se autoinclude, între modelul matematic și cel poetic (oscilație născută de altfel, din bine cunoscuta afirmație a poetului conform căreia există "un punct luminos unde poezia se întâlnește cu geometria"), între apartenența poetului la modernism

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
volumului, unde autorul își conturează propria opinie într-o manieră obiectivă, lipsită de încrâncenare și justificată cu simț de răspundere, sprijinindu-se, nu de puține ori, pe greșelile de interpretare ale predecesorilor. Astfel, în a doua parte a studiului, intitulată Ermetismul canonic, autorul volumului aduce argumente în favoarea ideii conform căreia poetul este de fapt un antimodernist convins care se opune imitației sterile și înșelătoare, un ermetic de tip canonic și nu unul de tip filologic precum Mallarmé, poetul francez cu care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de a privi îndărăt, iar pe de altă parte, la puterea narcisiacă de a capta totul într-o singură imagine, ceea ce face ca poezia barbiană să fie "un joc al privirilor dintre Narcis și Orfeu" în care se zămislește misterul ermetismului poetului. Dar criticul nu se arată preocupat de creație doar în sensul de doctrină poetică, ci abordează și latura ontologică a acesteia, prin aducerea în prim plan a unei suprateme căreia i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
puterea de seducție. Dar și mai important rămâne faptul că, dincolo de toate acestea, criticul se întâlnește cu poetul într-un act creator din care se ivește, pură și nealterată, Poezia. "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2011 Ion PACHIA-TATOMIRESCU Parnasianism hermetic, "ermetism canonic", "barbianism" Deși este cunoscut și ca prozator (publicând și două romane foarte interesante cel cu care debutează în 1981, Marele zid, urmându-i, în 1998, Varvarienii), prof. dr. Th. Codreanu (n. 1 aprilie 1945, în Banca-Vaslui) s-a impus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de aur ce alcătuiește "corola" operei sale sporind în trecuta toamnă cu o nouă lucrare aflată acum sub lupa noastră -, o carte fermecătoare, atât prin "exactitatea incitativă", cât și prin "ținuta" universitară / academică ("neleneșă"), Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic, București, Editura Curtea Veche (în colecția "Știință, spiritualitate, societate", coordonată de Basarab Nicolescu și Magda Stavinschi), 2011 (pagini A-5: 392). Th. Codreanu inaugurează prin Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic (2011) o "direcție-bisectoare" în cercetarea creației

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
neleneșă"), Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic, București, Editura Curtea Veche (în colecția "Știință, spiritualitate, societate", coordonată de Basarab Nicolescu și Magda Stavinschi), 2011 (pagini A-5: 392). Th. Codreanu inaugurează prin Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic (2011) o "direcție-bisectoare" în cercetarea creației barbiene de până acum, dacă se are în vedere unghiul estetic format de celelalte două celebre direcții, una ivită în 1935, prin eseul Ion Barbu, de Tudor Vianu, direcție ce pare a-și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
XX-lea, stipulând schizofrenia celor două euri: empiric și creator. Asemenea ruptură nu mai este validă în noul eon al transdisciplinarității." (p 6 sq.), eon ce se relevă în structurarea "dicotiledonată" / "dichotomică" a lucrării Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic, de Th. Codreanu: (I) Înfruntând critica (parte primă, firește, de "trecere în revistă" și de "luare de distanță" față de cercetătorii barbianismului de până în "timpul prezent" -, în douăsprezece capitole "cu interpretări de nerespins", sugerând / stabilind, poate, conexiuni cu cabalistica zodiacală

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Vianu, 5. G. Călinescu, 6. "Impasul poetului" și al criticii, 7. În cvasi-postumitate, 8. Viziunea cosmologică, 9. De la canonul matematic la cel poetic, 10. Alchimie și poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final contrapunctic). Asupra fermecătorului "heptaedru-nucleu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final contrapunctic). Asupra fermecătorului "heptaedru-nucleu", asupra "centrului de greutate" al contribuției lui Th. Codreanu, în care se constituie secunda parte, Ermetismul canonic, de-o "gordiană" originalitate "transmodernistă", suntem avertizați și totodată "vectorizați" / "ariednizați" chiar din Argument: "A doua parte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final contrapunctic). Asupra fermecătorului "heptaedru-nucleu", asupra "centrului de greutate" al contribuției lui Th. Codreanu, în care se constituie secunda parte, Ermetismul canonic, de-o "gordiană" originalitate "transmodernistă", suntem avertizați și totodată "vectorizați" / "ariednizați" chiar din Argument: "A doua parte a eseului se ocupă, propriu-zis, de marea contribuție a lui Ion Barbu la ceea ce poetul însuși a numit, în estetica secolului trecut

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
canonic, de-o "gordiană" originalitate "transmodernistă", suntem avertizați și totodată "vectorizați" / "ariednizați" chiar din Argument: "A doua parte a eseului se ocupă, propriu-zis, de marea contribuție a lui Ion Barbu la ceea ce poetul însuși a numit, în estetica secolului trecut, ermetism canonic. Metodologia ține de noul context al transdisciplinarității, iar fundamentul estetic și ideatic e un pas modest către ceea ce am numit, într-o carte recentă, transmodernism [v. Th. Codreanu, Transmodernismul, Iași, Editura Junimea, 2005], în raport cu care Ion Barbu este un

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
dogma", arată profundele afinități ale celor doi. Ambii, în același timp, sunt ramuri viguroase ale eminescianismului abisal. Poate nu e lipsit de interes să evoc faptul că Basarab Nicolescu găsea în ternarul Eminescu-Blaga-Barbu axa [...] spiritualității românești moderne" (p. 7 sq.). Ermetismul canonic în accepțiunea codriană operează cu exhaustia, atât în orizontul cunoașterii științifice, cât și în orizontul cunoașterii metaforice; arhimedica exhaustie "devine metoda "transdisciplinară" a ermetismului canonic barbian" (p. 363), deopotrivă în axiomatică și în poezie. "Triada" / "Sfânta Treime" axială a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
faptul că Basarab Nicolescu găsea în ternarul Eminescu-Blaga-Barbu axa [...] spiritualității românești moderne" (p. 7 sq.). Ermetismul canonic în accepțiunea codriană operează cu exhaustia, atât în orizontul cunoașterii științifice, cât și în orizontul cunoașterii metaforice; arhimedica exhaustie "devine metoda "transdisciplinară" a ermetismului canonic barbian" (p. 363), deopotrivă în axiomatică și în poezie. "Triada" / "Sfânta Treime" axială a literaturii valahe (supra, "ternarul") Eminescu-Blaga-Barbu, într-adevăr, solicită o abordare "specială", de vreme ce se relevă spațio-temporal și conceptual drept o "cometă" cu "nucleul central, de cosmic

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cheia dogmei, transfigurând antitezele, la modul blagian; el [Eminescu] sfidează "imposibilitatea" logică și pragmatică a cuadraturii cercului, zicând: "Raportul dintre finit și infinit e raportul dintre pătrat și cerc"" (ibid.). În ceea ce privește pe Ion Barbu / Dan Barbilian, cel ce vedea în "ermetismul teorematic" al lui Gauss, având în centru theorema aureum, "legea reciprocității cuadratice", drept "text august", desigur, "elementul de noutate vine din asumarea spiritului irațional, transcendent al cuadraturii cercului, care nu putea avea loc în raționalismul matematic; altfel spus, Barbu, eliminând

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
sau înaltul spirit deontologic-literar, capacitatea de excepțional polemist (antimanolescian) etc. Th. Codreanu, prin foarte importanta sa lucrare, Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă (2011), "sparge" și "propulsează" orizontul acestui anotimp al cercetării / cunoașterii științifice, ori metaforice, din interiorul "barbianismului" ca "ermetism canonic", sau, mai exact spus, ca "paradoxizare" a lumilor paralele ce se întâlnesc dincolo de "ciclul" deplasării spre roșu / albastru, totuși, "într-un punct" din infinitul de "adânc al calmei creste", copleșitor-geometrizator de Logos al cercului / sferei de se înscrie mereu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]