3,970 matches
-
ulterior, Călătoriile noastre la Viena și Italia seamănă izbitor cu Teodoros al aceluiași Ghica. Tot despre un pui de țigan fugit din robie e vorba și tot despre o strălucită ascensiune datorată unui șir de mistificări. Numai că, în loc să sfârșească eroic în Abisinia, Porcușorul lui Rosetti (preschimbat nobiliar în baron von Porkovitzki și regăsit, așa, peste ani) ajunge, mai domestic, în brațele unei frumoase doamne din Occident (pp. 140 - 143). Dintre numeroșii oaspeți înșirați în Amintirile acestea, lipsește tocmai Ghica. Altminteri
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
face ca vorbele lor să răsune în fața unui public vrăjit de puterile magice ale teatrului. Platoul pe care Vilar a lăsat doar câteva accesorii exploatate cu parcimonie, dar cu un simț acut al resurselor lor poetice, e traversat de siluete eroice, care evocă patetic bătălii și înfrângeri, iar vorbele le trădează paroxismul trăirilor. Teatrul - acel loc unde, pentru Vilar, spiritul se întrupează, vântul acompaniază cuvintele, omul se încordează înfruntându-și eroic destinul. Da, într-adevăr, Vilar avea ceva din Charles De
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
simț acut al resurselor lor poetice, e traversat de siluete eroice, care evocă patetic bătălii și înfrângeri, iar vorbele le trădează paroxismul trăirilor. Teatrul - acel loc unde, pentru Vilar, spiritul se întrupează, vântul acompaniază cuvintele, omul se încordează înfruntându-și eroic destinul. Da, într-adevăr, Vilar avea ceva din Charles De Gaulle. Ca și acesta, și el „va cădea” în momentul afirmării unei alte generații, a unui alt discurs, în... ’68! Niciunul dintre ei nu va mai avea o percepție exactă
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
cravata și personalul feminin, de data aceasta sărăcăcios, o Eve (Naomie Harris) și o Sévérine (Bérénice Marlohe) mai mult de decor, din moment ce aproape toată atenția îi revine mamei adoptive, lui M., pusă în valoare mai mult ca oricând și scoasă eroic din scenă. În schimb, adversarul lui Bond întrunește puncte serioase întru perversitate și neverosimilitate, fapt care mi-a amintit poate nu întâmplător de Twin Peaks și de înfruntarea pe bază de șah dintre agentul Dale Cooper și Windom Earle. Asemeni
Resurecția lui Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4212_a_5537]
-
logică imbatabilă, cea a cifrelor, George imaginează o superproducție spermatică în măsură să genereze capitalul necesar cumpărării întreprinderii de către angajați. Lichidelor simbolice ale martirizării clasei muncitoare, sudoarea și sângele, li se mai adaugă unul, legat însă mai puțin de virtuțile eroice, cât de cele erotice, în care liderul sindical excelează, copulând voios cu personalul feminin al întreprinderii în ceea ce are el mai atractiv. Manuela (Monica Bârlădeanu), secretara bovarică a directorului, vorbitoare de spaniolă, este noua sa achiziție, iar idila care se
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
la evenimențial, la istorie, neuitînd totodată să fie natură. Oamenii cresc din pămînt, care-i susține parcă și-i adăpostește, își cufundă drama în liniștea rotundă a acestei tipsii de verde. Astfel, în evidența pregnantă a unei atare consimțiri, istoria eroică își vădește o dimensiune profundă, connaturală cu peisajul: nu doar proiecție orgolioasă a omului, ci vis al pietrei însăși, ca ea inuzabilă... Triunghiul trăit, în organica pulsație a unor talente complementare - George Apostu, Horia Bernea, Ilie Boca - , e mult deasupra
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
Își petrece ultimii ani de viață, îngrijit de o soră, ca Eminescu al nostru, străduindu-se din toate puterile să smulgă, bucată cu bucată, din ghearele uitării acest trecut pe trei sferturi pierdut. Cartea este tulburătoare datorită acestei stră- danii eroice de a pune pe hârtie cât mai multe piese ale unui puzzle care nu va putea fi niciodată reconstituit pe de-a-ntregul. Evreii și Biblia Este titlul noii cărți al lui Jean- Christophe Attias, cercetător la CNRS și specialist în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
a fi poet (care tot "actor" înseamnă s-a văzut din vechime pentru că își cultivă și își disciplinează stările creatoare, se ocupă de persuasiunea și de elocința propriului discurs). Este nevoie de un mare curaj în falsitate, de o moarte eroică în adevăr. Măștile suferă din cauza inadecvării la real. În funcție de gradul acestei inadecvări, se ajunge la comic, absurd, grotesc. Jankélévitch afirmă undeva, în Ironia, că adevărul trebuie rostit gradual, nu brusc, ca o brută. Impresia de artificial, de inuman în opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
anul trecut. M-am fâțâit așa, un pic, în epocă... Eu nu îmi supraviețuiesc. Ca să rămâi în epocă trebuie să fii genial, or eu am fost numai inteligent. Definiția mea este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Și convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu. Eu n-adun nimic. Îmi spunea un popă, zice, păi dumneavoastră vă risipiți așa, vă poate fura oricine
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 19 17 1977 Constantă, Galeriile de artă Expoziția artiștilor ieșeni - Filiala U.A.P Iași Expune două lucrări: Odihnă și Balada teracota. Iași, Sala Victoria Anuală ‘77, pictură, sculptură, grafică Expune sculpturile: Eroica și Plevna reliefuri, ghips patinat. 1978 Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică Participa cu proiectul de monument Dacii - ghips patinat (dim.1,20x1m). 1979 Iași, Sala Victoria Anuală 79 - pictură, sculptură, grafică, tapiserie Expune o lucrare în bronz, Sărbătoare
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 19 17 1977 Constantă, Galeriile de artă Expoziția artiștilor ieșeni - Filiala U.A.P Iași Expune două lucrări: Odihnă și Balada teracota. Iași, Sala Victoria Anuală ‘77, pictură, sculptură, grafică Expune sculpturile: Eroica și Plevna reliefuri, ghips patinat. 1978 Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică Participa cu proiectul de monument Dacii - ghips patinat (dim.1,20x1m). 1979 Iași, Sala Victoria Anuală 79 - pictură, sculptură, grafică, tapiserie Expune o lucrare în bronz, Sărbătoare
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
se conturează treptat, odată cu pașii făcuți de la gratuitate la finalitate conștientizată; de la căutarea de dragul căutării la dorința constantă de a găsi ceva definit: simplu sau complicat, de utilitate strict personală sau de interes mai larg, măreț sau chiar purtând pecetea eroicului.” P.H.L. își contemplă personajul care își duce fetița de mână și meditează la toate acestea, pe cărarea dintre șoseaua națională și liziera pădurii. Profesorul îi simte degețelele în podul palmei, calde și fremătând, ca niște muguri gata să străpungă scoarța
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
seara acelei zile la dispensarul comunal, unde venise să-și panseze o rană de la piciorul stîng. Eu stăteam acolo cu gîndul să-mi scot o măsea, dar, nehotărît cum sînt de obicei, am renunțat pînă la urmă la această idee eroică). Deodată, începu Nuțu încă îngrozit de cele trăite în peșteră, c-c-cum stăteam noi și ne t-tot uitam la cio-ciolanele alea de mamut, ori de naiba mai știe ce și vorbeam cît mai tare numai ce s-s-s-aude, nu nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trebuie spus că este eronat a se considera orice poezie ca fiind prin definiție orfică. Poezia este orfică atunci când inițiază, purifică și transfigurează spiritual catharsis. Într-o lume disontologică și disaxiologică, precum cea actuală, binele, adevărul. frumosul trebuie să fie eroice. Acest lucru îl poate realiza numai înalta "poezie gânditoare", cea care "dă în floare pe înălțimile sofiei", cum proclama profetic Pindar și cum recunoaște Martin Heidegger după mai bine de două milenii. Într-un poem recent, Armonia poetică, poetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vor înțelege, ceilalți vor trebui să creadă". Această afirmație ea însăși este un adevăr esențial, vorbind despre imposibilitatea ochiului comun de a întrezări ceea ce vede un al treilea ochi. Pentru Giordano Bruno libertatea metafizică radicală însemnează zborul infinit al intelectului "eroic", care nu se oprește niciodată, pentru că orice oprire însemnează limitare; însuși absolutul este oprire. Și Eminescu afirmă că "absolutul este frate cu moartea", așa încât poetul a fost nemulțumit de finalul din Luceafărul și intenționa "să-i înalțe cu mult sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
largi ori mai strâmte, mai verosimile, mai aberante. Se poate însă gândi și altfel, plecând de la o realitate fundamentală: Hölderlin, Eminescu, Nietzsche s-au mișcat în zona extremă a simțirii și cugetării in extasis mentis. Tensiunea nemăsurată a unui intelect eroic, de care vorbea Giordano Bruno, acele "fulgurații intelectuale" din viziunea lui Eminescu, au suit atât de înalt, atât de departe, încât este ca și cum a fost pierdut drumul înapoi ? Sau, cunoscând starea ultimă, acea "nelume" dincolo de a fi și a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cei foarte rari, zbor de pasăre măiastră, așa cum are loc în lirica lui Hölderlin sau Eminescu zboruri care efectuează epoche-ul, punerea în paranteză a nesemnificativului, a comunului, a zilnicului. * Gândirea poetică vorbește despre metafizică în vibrații și iradieri cu ajutorul intelectului "eroic". Poezia gânditoare nu vorbește despre metafizică, ea creează spații, universuri metafizice care sunt deschideri totodată sensice și melodice înaripate. Gânditorul rostește Ființa, poetul întemeiază Ființa, așa cum recunoștea Heidegger: "esența poematică a gândirii salvează domnia adevărului Ființei". O scoate din vremuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la lumină" unic în literatura lumii prin modul original de a cultiva și celebra marile valori adevărul, binele, frumosul, dreptatea, măiestria concepute și viețuite ca expresii ale nemărginirii. b. Desfășurări infinite ale sensurilor valorice, ale vectorilor ideatici ai intelectului "entuziast", "eroic" din viziunea lui Giordano Bruno, au loc: în muzica lui Bach, Mozart, Beethoven, Schubert; în căutarea nemuririi de către Ghilgameș; în tragismul iubirii din Tristan și Isolda; conflictul universal dintre bine și rău din teatrul lui Shakespeare sau tablourile lui Rembrandt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
propune să transsubstanțieze lumea prin alchimia mitică, fără însă "a încerca trepte mai sus", cum scrie în una din poezii sale târzii, cu titlu semnificativ, Ecce tempus. La Eminescu stările poetice se petrec transorizontic, dincolo de dincolo confine cu zborul "intelectului eroic", de care vorbește Giordano Bruno, cu zborul necurmat al lebedelor către niciunde, din poemul halucinant al lui Rabindranath Tagore. În transposibil unde Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
seninătatea solemnă, augustă pe care o degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi emană muzica lui Schubert, iar "melodia infinită" wagneriană, preluată apoi mai ales de Richard Strauss, exercită magia ființării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arta este a doua creație a lumii, afirmă Kant și Eminescu. Îngerii însăși se uimesc de operele noastre de artă, scrie Rainer Maria Rilke. Cât de utopică este ideea, potrivit căreia, de s-ar uni întru poezie inima și intelectul "eroice" ale milioanelor de oameni, acel cor universal nu ar putea produce o schimbare radicală a vieții ? Viața filozofică, viața poetică La grecii antici filozofia nu constituia doar o formă de activitate a minții, ci era forma lor de viață. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arzătoare dorință a inimii sale." Iar acest lucru "cei aleși vor înțelege, ceilalți vor trebui să creadă". Viață filozofică și mistică, dar de esență intens poetică, a avut Giordano Bruno. Acesta concepea libertatea metafizică un zbor ascensional neîncetat al "intelectului eroic", parte a Divinității, care suie mereu către absoluitatea sa. Așa cum am mai relevat, Eminescu intenționa să modifice Luceafărul și mai ales "să-i înalțe cu mult sfârșitul", în viziunea zborului neîncetat al intelectului "eroic" din lirica filozofică a lui Giordano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un zbor ascensional neîncetat al "intelectului eroic", parte a Divinității, care suie mereu către absoluitatea sa. Așa cum am mai relevat, Eminescu intenționa să modifice Luceafărul și mai ales "să-i înalțe cu mult sfârșitul", în viziunea zborului neîncetat al intelectului "eroic" din lirica filozofică a lui Giordano Bruno. * Gânditorii presocraticii, precum și Platon, și-au creat viziunea metafizică în elan poetic exprimând însăși viața lor. În versuri presocraticii mai ales Empedocle și Parmenide au fundamentat toate adevărurile primordiale, toate conceptele care urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și Zarathustra se afla în fața mea". Also Sprach Zarathustra este evanghelia depășirii umanului, a Supraumanului, aici pe pământ, căci "omul este creatura care nu există decât pentru a se depăși". Filozofia poetică a lui Nietzsche este cea a unui intelect "eroic", care planează luând pe aripile sale Viața, Natura, ridicându-le la un Da absolut, veșnicul Da al Ființei, înțelegând prin aceasta că, dacă Dumnezeu a murit în conștiința omului modern, atunci omul trebuie să se înalțe deasupra sa pentru ca, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
transfiguratoare, contracarând magic "vremuirea" ruinătoare. Poezia reinstituie primordialitatea Există în noi ceva mai mult decât noi înșine. Este un dincolo purificator și eliberator. Este geniul etern al poeziei. Poezia nu este o pură gratuitate, un joc facultativ, ci un efort eroic de a exista semnificativ, atât a poetului, cât și a vieții, a naturii aflate mereu în paranteza morții. Poemul: realitate absolută, prezent peren, eliberare metafizică ultimă. Astfel, justiția poetică salvează Natura de eșecul ei, salvează Ființa, o înveșnicește totodată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]