749 matches
-
popoarelor”). Dar nici palierul estetic nu e cu totul neglijat. Liric sau retoric, ironic și bătăios, scrisul lui R. e nuanțat de un anume spirit de finețe. Rostirea cu vibrări afective din evocări lasă loc, în proza de atitudine, discursului eseistic, pasionat, scăpărător de vervă a ideii. Trebuie să recunoaștem că el a fost spiritul cel mai distins, mai larg, mai comprehensiv de pe la jumătatea secolului al XIX-lea. G. IBRĂILEANU Vocația lui Russo este în proza memorialistică. El și-a însușit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
mai larg, mai comprehensiv de pe la jumătatea secolului al XIX-lea. G. IBRĂILEANU Vocația lui Russo este în proza memorialistică. El și-a însușit până la virtuozitate maniera clasicilor târzii, a lui Xavier de Maistre, a lui Paul-Louis Courier, umorul acela fin eseistic, scutit de dezordinea fantastică, nu însă scos cu totul din sensibilitatea romantică ce se strecoară în ușoara melancolie, în sentimentul grandoarei geologice. G. CĂLINESCU SCRIERI: Scrieri, îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1908; Piatra Corbului. Soveja, tr. V. Alecsandri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
fost/ i-a fost un adevărat leagăn și undă de... creștere, înțelegere, dumerire etc. Astfel că, peste vreun an, am început să public, în foileton, romanul memorialistic "Copil la ruși". Însă volumul mai cuprinde și trei subiecte de o structură eseistică, în care, însă, de asemenea e prezent filonul autobiografic: "Românii și enciclopedia sufletului rus", "Lista basarabeană", "Gombrowicz: idei și pentru realitatea românească", texte nedelimitate de literatură, stil, metaforă, mod de a crea/ regiza beletristic în comunicare feed back cu tine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este nu numai străină, ci de-a dreptul îmi repugnă. Ea contravine imaginii despre răspunderea actului critic ce trebuie să ne ghideze în tot ce înfăptuim. E vorba, se înțelege, de activitatea cronicarului literar și nu de critica de tip eseistic sau hermeneutic pe marginea unor respectabile opere intrate în patrimoniul obștesc, care pot suporta la nevoie (cu necesară doză de stoicism) interpretări mai aparte, nu o dată tributare hedonismului. Cronicile adunate în Cică niște cronicari... au urmărit să fie: un tablou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o mutație. Naratorul (peste a cărui „figură” se suprapune aceea a autorului) se substituie poveștii. Epicul este în permanență deturnat, subminat, persiflat, ocolit. Romanul sorescian este o evadare din roman, devine un gen mixt, un compus în care intră digresiuni eseistice, paranteze, ocoluri, derapaje specifice poeziei în rețeaua unor jocuri de cuvinte. Metoda este a improvizației, într-un sens apropiat de cel din jazz. Romanul cu expunerea cel mai canonic tranzitivă este Trei dinți din față, devenit pentru o vreme un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
observații din sfera comportamentelor sociale cu tentă culturală, analize ale „laboratorului de creație” scriitoricesc, probleme cetățenești, observații de morală și estetică a vieții zilnice, însemnări de călătorie, microcronici de artă, schițe de sociologie empirică ș.a.), G. a ilustrat și genul eseistic. Scrierile, adunate în volumele Mărul lui Paris (1980) și Nepoții lui Anton Pann (1986), sunt în general de mică dimensiune - uneori, ca în Nepoții..., aproape „tablete” sau note -, reprezentând schițe de solilocvii ideatice sau, mai frecvent, literaturizări, prin comentariu inteligent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
reflexele necondiționate, continuând cu cele condiționate, cu instinctele, cu inteligența, etc. Atunci când psihologul nu se adreseaz specialiștilor, ci oricrui cititor neavizat, referindu se tot la om și explicându-l, tot pe acesta, din unghi de vedere cultural, dar în manier eseistic, el prefer definiției riguroase variantele aforismului, evitând deopotriv întrebrile retoricii grandilocvente, cât și rspunsurile mai greu de ptruns. Astfel, întrebându-se ce este funcțiunea de oprire, de inhibiție a psihismului uman ? el rspunde: O oprire, un obstacol, o amânare, orice
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
care au meditat asupra problemei și analizeaz critic, aproape cu parcimonie, definițiile formulate de antecesori. El ofer, în cadre strict cronologice, o istorie a definiției sau a definirii omului. Judecând, formulând sentințe, de multe ori acide, (atunci când în not degajat eseistic ironizeaz, înțepând, ca în cazul definiției lui Heidegger, Ralea este totuși elocvent: Luați toate aceste elemente la un loc (variantele definițiilor precedente despre om și formați un compot, care d tocmai doctrina principal a lui Heidegger. Este doctrina omului ontologic
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
întrucât, apărută în răstimpul ce a urmat lui august 1944, publicația va avea o vădită tentă prosovietică și prosocialistă, fiind printre primele care lasă să se întrezărească semnele epocii comuniste. Tonul este dat de editorialele directorului, chiar și atunci când abordează eseistic teme mai generale (Factorul simpatetic, Cărturarii, Lucrătorul, Patrioți și patriotarzi, Italia), dar mai ales când comentează conjunctura politică (Grele condițiile armistițiului?, Partide dezorientate), diverse probleme ideologice (Propaganda, Falsul burghez, Ce este democrația?, Binefacerile democrației) ori când lansează apeluri cvasipropagandistice (Intelectuali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
García Lorca. Rapsodul (1981). Menținându-se între istoria literară și literatura propriu-zisă, primele trei monografii cvasiromanțate sunt construite cronologic, viața artistului monografiat derulându-se cursiv într-un cadru socio-cultural care o explică; perioadele mai sarace în documente probante sunt completate eseistic cu supoziții existențiale, înfățișate cel mai adesea la nivelul interogației nu numai retorice. Scrierile furnizează, însă, cele mai multe informații și sunt analizate ca atare, închegând devenirea intelectualului și a omului. Cartea despre García Lorca prezintă unele accente mai deosebite, privind valențele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
A mai tradus din proza lui D. R. Popescu, Petru Popescu, Sorin Titel, A. E. Baconsky, Ion Băieșu, Vasile Rebreanu, Constantin Țoiu. Literatura română contemporană din care a tradus cu predilecție reprezintă și obiectul principal al demersurilor sale critice și eseistice. A prezentat o serie de scriitori români ( G. Călinescu, Veronica Porumbacu, Aurel Rău, Marin Sorescu), în medalioane literare, respectiv în recenzii și cronici literare în revista „Nagyvilág” și în postfețele unor volume de traduceri publicate de editurile unde a lucrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285692_a_287021]
-
în de-/clin!...” Rod al dezamăgirilor postrevoluționare ale unui spirit idealist și exaltat care, după ce a înfruntat represiunea brutală a autorităților comuniste în zilele lui decembrie ’89 la Timișoara, s-a regăsit „singur între români”, România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică a grupului de scriitori și filosofi de la revista „Criterion” printr-o constatare a cărei amărăciune lasă în urmă până și cele mai dureroase afirmații ale lui Emil Cioran: România nu se mai poate „schimba la față”, nu se mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
debutat cu lectura făcută de N.I. Herescu unei poeme nesemnate, venită din țară, Adio libertate!, despre care s-a aflat mai târziu că aparținea lui V. Voiculescu. În atmosfera intimă de aici a citit Emil Cioran Razne, ultimele sale pagini eseistice scrise în românește. Seri de poezie remarcabile au fost cele în care lectura era asigurată de Horia Stamatu sau Nicu Caranica. Tot aici, în urma unei lecturi a lui Constantin Virgil Gheorghiu dintr-un roman în manuscris, s-a hotărât Monica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285994_a_287323]
-
să respecte „regulile jocului” cenzurii oficiale, ilustrând, în același timp, căutările artistice ale scriitorului aflat la început de drum. Astfel, G. pune la încercare întreaga recuzită de procedee tehnice ale romanului modernist, de la amestecul dialogului cu monologul interior și excursul eseistic la savantul montaj între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a anumitor pasaje. Chiar titlul romanului trimite la un experiment literar modernist - analogia dintre ritmurile fluxului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
sau descendenți, detectate prin coincidențe de natură stilistică, și cercetează motive, sintagme, expresii, epitete rare, gramatica poeziei, devenirea cuvântului poetic în variante, ipostaze prozodice. Capitolul Creșterea limbii românești din cartea De ce Eminescu? (1999, în colaborare cu Eugen Todoran) reunește comentarii eseistice asupra unor termeni poetici, a unor segmente de vers ori asupra unor procedee stilistice eminesciene. Alt volum, Neajungerea limbii. Comentarii la „Țiganiada” de I. Budai-Deleanu (2001), include o serie de studii al căror titlu e dat de un vers sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
valori literare până atunci prea puțin sau deloc cunoscute. Sunt puse în circulație nume de scriitori contemporani, mulți dintre ei încă netraduși în românește, sunt avansate considerații interesante despre realitățile latino-americane, dincolo de cele strict culturale sau literare. Un alt filon eseistic, cel vizând istoria, abordat în Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și contradicții în cursul istoriei (1988; volumul al doilea a rămas în manuscris), se situează, în parte, în continuarea tematicii din romane. Nu e vorba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
și, în colaborare, o antologie, An Anthology of English Literature. Passages from Mediaeval and Renaissance Poetry. Drama and Prose (1972). Deși finalitatea Istoriei... este una didactică, autoarea păstrând permanent contactul cu tipul de discurs aulic, stilul său are certe calități eseistice. Se fac paralelisme, se urmărește circulația motivelor, tehnicilor și influențelor literare. Se găsește aici, in nuce, abordarea teoretică din volumul următor, Eseuri de literatură engleză și americană (1973), în care perspectiva analitică se îmbină cu cea istorică, astfel încât analiza devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
și Sandu Teleajen (secvențe din romanul Umbră și vis), acesta din urmă fiind și semnatarul scenetei Buzunarul cuconului Todiriță. Dacă, în afara unor recenzii și note incluse în rubrica intitulată „Cărțile”, critica literară este cvasiabsentă, în schimb P.m. cuprind câteva comentarii eseistice pe teme filosofice sau de ideologie socială. Se publică traduceri din Serghei Esenin (poemul Cățeaua, în versiunea lui George Lesnea), Giovanni Papini (Gog), Frédéric Mistral (Mirèio) și interviuri cu Ionel Teodoreanu, Ștefan Ciubotărașu ș.a. Alți colaboratori: Em. Serghie, Șt. Dimitrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288621_a_289950]
-
Lauda somnului, Orizont și stil, La curțile dorului. Am reținut, pentru exactitatea ei, această judecată sintetică: "Opera lui Lucian Blaga, privită în întregimea ei, după aproape douăzeci de ani de creștere înceată, se bucură de o bivalență, făcută din reflexivitatea eseistică și lirism, care în producția timpului îi asigură puternic originalitatea." Spuneam mai sus că rămâne ciudată espectativa lui Vladimir Streinu în raport cu un poet de talia lui Ion Barbu, amintit indirect, prin referiri la studiul lui Tudor Vianu despre autorul Jocului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în pantheonul valorilor universale alături de Proust: "Opera întreagă (...Ă își așază autorul în rândul marilor romancieri ai lumii din secolul trecut, iar în secolul nostru (secolul XX, n.n.Ă prin cuprinderea unei umanități occidente, prin adâncimea psihologică și prin dublarea eseistică a narațiunii, este simetria germană a operei lui Marcel Proust." În studiul Baudelaire-comemorativ, Vladimir Streinu surprinde marele paradox al existenței baudelairiene: biografia scandaloasă a omului Baudelaire a întunecat mult timp receptarea adecvată a unei opere geniale. Cât privește criticul de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Manuc, precum și articolele Capitala de mâine de Sandu Eliad (sub pseudonimul Ion Bucureșteanu; altă iscălitură e M. Ursu), Hoinărind prin cartierele mărginașe, Fosta reședință domnească - penitenciarul Văcărești de Alexandra Mezincescu, Oameni care dispar: zarafii-bancheri de altădată de A. Preda. Însemnările eseistice de pe prima pagină sunt susținute de G. Spina (care semnează Ion Alexis), Dumitru Almaș, Ion Moldoveanu, B. Iosif, Dinu Dumbravă. De o atenție deosebită beneficiază premiile acordate de Academia Română, după cum sunt intervievate o serie de personalități, printre care Ionel Jianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290757_a_292086]
-
și un de neînlăturat semn cu valențe expresiv-plastice, el însoțind compo- ziția repertoriului de bază al tabloului. În cele ce urmează prezentăm zece dintre naturile sale moarte aflate în colecția Muzeului de artă din Iași, comentate poate într-o manieră eseistică dar analizate cu privirea pictorului dintr-o altă generație, purtată pe suprafața pânzei și printre "obiectele neînsuflețite" care stau cuminți și ordonate în acele imagini, așteptându- și poate un cu totul alt statut social decât acela de "tot felul de
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
artă concepute". Afirmația rămâne valabilă și pentru "Despre muncă și alte eseuri", apariția editorială ce a urmat celei mai sus pomenite de la Editura "Institutul European". Cele două texte, mai ample, din volumul acesta, sunt temeinice studii, cu tăietură și arome eseistice, în care spiritul riguros face casă bună cu cel ghiduș-scăpărător. Din logodna lor ies la iveală prețiozități de gând, ce îndeamnă la meditație. Nu trebuie să fii încrezut, dar nu e bine nici să te simți inferior. Să te cunoști
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
omului și talentul scriitorului Octavian Paler. Zăbovind mai cu seamă asupra volumului Don Quijote în Est (Editura Albatros, 1994) inclusiv pentru că metafora din titlu reprezintă perfect demersul spiritual de luptător solitar și fără simbrie al autorului. Este vorba de un regal eseistic de mare combustie intelectuală, un discurs paralel între memorial și diagnoza prezentului și a societății noastre postdecembriste. Construit în genul tezelor și antitezelor unui savant contrapunct, eseul se derulează ca un spectacol de idei, cuceritor prin fervoare, vervă și acuratețe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lucrare a acestuia, "Teritorii" (1976), un memorial de călătorie în Germania, cu vizite în Franța, Olanda, Elveția, Anglia. De ce s-a oprit fostul student și discipol tocmai la această carte a profesorului și mentorului său, autor al unei prodigioase opere eseistice, critice, diaristice, neîntrecut monograf al vieții și operei lui Agârbiceanu, coordonator al unui dicționar de scriitori români (1995 - 2000, 4 volume), fondator al unei adevărate școli de critică și istorie literară la Cluj. Dedicându-se mai ales literaturii scrise în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]