334 matches
-
care sunt apoi incluse diferite complexe ritualice care se individualizează prin anumite note specifice. Sărbătorile și festivalurile sunt evenimente majore, create pentru Întreaga comunitate, În forme simbolice, active, pentru a arăta modul fundamental de a trăi al acelei comunități - o esențializare și tipizare a existenței comune. Într-o sărbătoare, cultura unui grup este menită să se exprime deplin și este etalată, În mod conștient, În fața publicului. (E. Turner, 1996, vol. II, p. 484) Sărbătorile pot fi cel mai bine definite drept
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității. Considerăm așadar că aceste expresii ale suprimării poliloghiei sau a "chisturilor textuale" (Ph. Hamon), pot fi văzute ca mărci stilistice clare ale caragialismului. Consecința idealului de esențializare și concentrare maximă a fost concretizată la Caragiale în preferința pentru formulele literare de mici și foarte mici dimensiuni, de la cele specifice nuvelei și schiței, la șiragurile de fragmente în zig-zag, la "mofturi", "gogoși", "felurimi" etc. Gustul pentru astfel de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1991, 2; Arșavir Acterian, Aron Cotruș, CRC, 1991, 14; Alexandru Ruja, Aron Cotruș - epistolar, O, 1991, 43, 49, 1994, 13; Nicolae Mecu, Aron Cotruș - început și sfârșit, VR, 1991, 1; Simion Mioc, Poezia lui Aron Cotruș sau Între retorică și esențializare, O, 1992, 7; Alex. Ștefănescu, Un DA energic, RL, 1992, 15; Irina Petraș, Un poet al înscenărilor baroce, ST, 1992, 8-9; Nicolae Mecu, Lirica „desțărării”, VR, 1993, 2-3; Al. Ruja, Aron Cotruș, RITL, 1994, 1; Popa, Estuar, 97-102; Ungureanu, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
curtezane și, în sens meliorativ, prostituatele stradale și din bordeluri. În sens restrâns, propriu, curtezanele sunt persoanele care au un statut special, acela de a fi întreținute, de a obține privilegii și alte avantaje dorite. Curtezanele mitice și legendare sunt esențializări ale genezei cosmice, teogonice, antropogonice, ale fertilității naturale și umane, ale feminității exprimate prin sexualitate, maternitate, iubire maternă, paternă, filială, erotică exclusivă, selectivă sau multiplă. Unele curtezane sunt creaturi legendare, cu sau fără suport istoric real. Curtezanele sacre sunt slujitoarele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
P. Aparent (sau în primă instanță) înregistrare a cotidianului mecanic, impur și hâd, lirica lui traduce, de la un capăt la celălalt, o voltaică tensiune de depășire a cotidianului și a materiei joase, ceea ce în planul limbajului corespunde cu stilizarea și esențializarea notației, până la punctul în care imaginea ei devine epură confină cu figura (opusă polemic) a spiritului. Ambii poli ai operațiunii de transgresie sunt reprezentați fără nici o urmă de retorică a exhibării eului, ci - cu toată personalizarea gramaticală - în registrul moral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar din eleganța frazării și idealul cizelării nesilite - un mod personal de expresie. SCRIERI: Entre nous
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
multă literatură"328, cum am văzut, literaturitatea constituind și un mod de a revendica în registru peiorativ sensibilitatea simbolistă. Ne aflăm într-un punct de inflexiune de unde arta celor doi sculptori își precizează mai clar distanțele pe măsură ce Brâncuși alege o esențializare a formelor, iar Paciurea continuă linia rodiniană de o manieră personală, în lucrări precum Monumentul lui Mihai Eminescu (1910) și Gigantul (1905), apogeul asimilării lecției rodiniene. Capul poetului era înălțat pe un soclu de trupuri, unul dintre ele având în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Expoziția Societății "Arta Română"", din 1919, Francisc Șirato sesiza prin similitudine cu arta lui Brâncuși influența exercitată de Rodin atât la nivelul tematic și tehnic, cât mai ales la nivelul sensibilității simboliste înregistrate sub semnul unui vizionarism cu tendință spre esențializare, fapt care va deveni definitoriu pentru Brâncuși. "Pe d-l Paciurea îl frământă problema imaterialului (...). Acesta e coșmarul conștiinței de sine care tulbură sufletele artiștilor din epoca noastră: Rodin și alții au suferit aceleași dureri. Și numele lui Brâncuși trebuie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că acest tip de formalism trecut de teoreticianul român prin grila psihanalizei freudiene, marchează, mai degrabă, o fază finală a simbolismului european, ilustrată elocvent și de Brâncuși, în trecerea sa către arta modernă, fază în care simbolul cedează în fața unei esențializări a materiei și a eliminării oricărui rest narativ. În acest sens, se pot stabili o serie de corespondențe cu facțiunea ermetistă a liricii barbiliene. "Paciurea este mai aproape de Freud, iar el se află, de asemenea, într-o etapă mai timpurie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]