42,126 matches
-
acțiunea se petrece în Basarabia românească, pe malul Nistrului. Și m-am întrebat atunci ce este cu regiunea dintre Prut și Nistru, o țară și mai necunoscută în Vest decît România. Cînd, mai tîrziu, în catalogul unei librării specializate în estul Europei am văzut oferta unor cărți tipărite la Chișinău cu litere chirilice - între altele, trei antologii voluminoase: Poezia Moldovei, Proza moldovenească și Dramaturgia moldovenească - le-am comandat și am început, tot din curiozitate, să le citesc. Continuînd pe această cale
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
toate cu urmări concrete în tipărituri sau colaborări efective în teren și, mai ales, multă strădanie pentru integrarea în viața științifică europeană (proiecte, programe, burse, publicații și activități de teren cu parteneri străini), ba mai mult, o continuă mediere între estul și vestul european științific, prin oferirea unei posibilități de implicare a Basarabiei moldovenești și ucrainiene. Iar peste toate, a planat susținutul și marele efort de obținere de fonduri, care să permită menținerea ritmicității împlinirilor. Apariția unei mișcări crescânde într-un
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
democratice. Era momentul în care președintele Iliescu considera regimul multipartitinic drept depășit, manifestându-și preferința pentru un despotism luminat. La vremea primei mineriade memorialista nota în Jurnal: „Ar fi culmea nenorocului istoric să fim, chiar fără Armata Roșie, singurii din Est care să nu avem acces la democrație, mulțumindu-ne cu un comunism moale, cu simple și necostisitoare aparențe de democrație.” Cu codicilul: „Astă seară mă înec în pesimismul integral.” Iar pe 4 martie 1990: „Ieri la București s-au străduit
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
cu cuțitul, să ni se pună sare peste rană ca să ne audă țipetele țăranii României.” Când același Păunescu este ales să facă parte din delegația parlamentară română la Consiliul Europei (nota din 3 februare 1993), verdictul e scurt: „Trop c’est trop! ” Chiar atunci, Doina Cornea era chemată în fața instanței, ceea ce nu se întâmplase pe vremea Ceaușeștilor. Un hățiș de ciudățenii? Să te miri, să te tot miri... „Ne mirăm și ne indignăm de «frivolitatea superioară» (laitmotivul lui Pleșu) din Dilema
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
întregi de mașini nu e motiv pentru că șoferii să claxoneze, iar înjurătură pare un act prea intim; * vânzătorii vorbesc cu bonjour, madame, monsieur, je suiș desolé, merçi și au revoir; undeva, la intrarea într-un supermarket, am citit „un client est sacré”; * și „leș cadeaux ont une ame”; * în supermarket-uri, standurile cu vinuri sunt impresionante, multă brânză mirositoare, foarte puțină bere; produsele cele mai ieftine se află pe raftul cel mai de jos, cu cât ești mai sărac, cu atat
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
obosit? Ca pictor, Ionesco a pornit de la zero. A transferat însă în pictură toate ideile și obsesiile pe care până atunci le exprimase în scris, transformându-le în imagini. Or, după cum remarcă undeva scriitorul devenit pictor “s...ț l’image est beaucoup plus parlante que la littérature ou le discours abstrait.”2 Miracolul picturii lui Ionesco: întâlnirea dintre temele literaturii ionesciene (angoasa morții, căutarea absolutului, a lui Dumnezeu, destinul omului-marionetă etc.) și mâna de pictor naiv a lui Ionesco. Zürich. Din
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
declară? Doamna Brülisauer, care observa prin vitrină galeriei o mulțime de lume trecând pe strada crede că litografiile sprijinite de pereți reprezintă lumea pur si simlu, lumea de pe stradă, de aiurea. Lumea, așa cum o poate vedea oricine, oriunde. “La peinture est pour moi, elle este encore, une thérapeutique. Elle calme mon angoisse, mes multiples angoisses qui șont terribles. Elle șont innées, comme chez toutes leș hommes, seulement leș proportions qu’elles prennent chez moi dépassent toute autre angoisse connue. s...ț
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
și roșul îl făceau să cadă sau să “urce în extaz”. “Finalement, je crois qu’au lieu de poursuivre, à travers l’art, la quête, la recherche absolue, je n’ai plus essayé que de surpasser mes rivaux. Et c’est là, la faillite, le naufrage spirituel. A la place de Dieu, ce qui me préocupe, ce qui me tient trop à cœur, c’est la gloire littéraire, ou maintenant la recherche d’une simple maîtrise des formes, des couleurs, du
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
quête, la recherche absolue, je n’ai plus essayé que de surpasser mes rivaux. Et c’est là, la faillite, le naufrage spirituel. A la place de Dieu, ce qui me préocupe, ce qui me tient trop à cœur, c’est la gloire littéraire, ou maintenant la recherche d’une simple maîtrise des formes, des couleurs, du dessin s...ț.”6 În stăruința să de a ajunge să stăpânească formele și culorile, Ionesco merge chiar până la a scrie despre ele. În
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
noir se confrontent trop pour donner un certain équilibre, ils șont des ennemies acharnés, sauf lorsque, par exemple, le vert vient leș tempérer: noir, rouge, vert, cela va très bien ensemble, une harmonie contrastée, de nouveau, se crée. Cette association est bonne.” 7 Regasise Ionesco, poate, prin terapia culorilor, plăcerea scrisului? Notele sale de lucru din vremea atelierului din St. Gallen sunt, de fapt, literatura, evident literatura ionesciană: ”Je m’aperçus qu’îl ne fallait pas non plus négliger la diagonale
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
pas non plus négliger la diagonale du tableau, dont dépend la construction, afin d’obtenir l’équilibre de ces choses, de ces créatures qui șont là, sur la toile, sur le papier, et qui ne demandent qu’à vivre: c’est pour cela, pour qu’elles existent, que moi, leur peintre et leur dieu, je leș ai fait naître.”8 Creația ionesciană se deschide prin placheta de versuri Elegii pentru ființe mici, în care, se pot discerne “câteva note de suprarealism
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Gardel, Daniel Picouly, Yann Queffélec, Vincent Ravalec, Lydie Salvayre, Martin Winckler) - apărut la editura La Martinière, 2002, Catherine Cusset rescrie aceeași poveste, jucîndu-se cu numele personajului și titlul bucății, care devine Eva Podan. Acțiunea e plasată în contemporaneitate, succesiv în Estul Europei și în Statele Unite, în lumea amăgitoare și dură a top-modelelor, incestul este și el prezent ca amenințare, doar pielea de măgar e înlocuită printr-o cicatrice îngrozitoare pe față, care stigmatizează însă la fel de rău pe top-modelul ceh, ca și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
parizian, n-ai cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă, paricidul, diverse complexe...”. Prea posibil! Însă noi preferăm a reține, cum am spus, inconformismul, fibra incredulă, inadaptabilă, id est inteligența propriu-zis critică a eseistului care și-a ales o temă pe potrivă. Nu întîmplător scrierea în cauză a avut parte de dificultăți torturante, prelungite în timp. Scrisă în 1972 și înfățișată de îndată spre editare, cartea, deși deloc „subversivă
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
de pe rue Jay, cu tavanul de sticlă, proprietatea prietenilor mei buni Dody și Any ce mă adăpostesc, să dau în biblioteca lor de Hemingway cu a lui A moveable Feast, tradusă în franțuzește, după părerea mea mult prea explicit: Paris est un fête, Parisul este o sărbătoare...; vreau să spun, simplu, că pe străduța asta nouă, recent croită, singurul om al scrisului care a locuit un timp aici, s-a nimerit să fiu eu, cu bunăvoința prea gentililor soți Nicol. Parisul
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
Nobel în 1962, el s-a impus prin romanul Fructele mîniei, ecranizat cîndva de John Houston, cu un afiș pe care strălucea numele lui Henry Fonda. Printre celelalte titluri memorabile din opera lui Steinbeck se numără Iarna vrajbei noastre, La est de Eden, Joia dulce, Pășunile raiului, Șoareci și oameni, Tortilla Flat, Cannery Row și Eu și Charley descoperim America. Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea este un text rămas pe nedrept în planul doi. Iar aici cititorul român
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
în fața lui Descartes câte o cruce ortodoxă, largă, să fie, chiț că... - și de la dreapta la stanga, invers decât acele ceasornicului, decat înaintarea Timpului însuși. Somnul, da; însă elogiul rațiunii nu va naște niciodată monștri. Neuitând începutul Discursului: Le bon sens est le chose du monde la mieux partagée...
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
râd și bat din palme bucuroase. Nu știu de ce, dar mă simt ca acasă. În loc de compliment adus lumii din care provenim și unii și alții, le declar fetelor într-o franceză profesorală: Noi, dragele mele domnișoare, așa cum trăim noi în Est, suntem oricum mai aproape de natură, asta e!... Era aproape ca încheierea unui discurs academic. Amândouă aplaudară, libere și radioase, sub ochii celorlalți ce ne priviră reci, deși binevoitori. (va urma)
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
față nu se vor însă o recenzie a cărții, ci mai curând relevarea câtorva opinii pe care ea mi le-a (re)suscitat. Scopurile declarate ale d-lui Pomogáts în alcătuirea acestei culegeri sunt de a etala cu sinceritate, id est fără a eluda punctele nevralgice, problematica relațiilor româno-maghiare și apoi de a identifica „posibilitățile și metodele prin care se poate înfăptui o reală reconciliere maghiaro-română.” Subliniind rolul și răspunderea pe care intelectualitatea central-europeană le-au avut și le au în
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
a lipsei oricărei publicități, ferindu-ne încă a emite prezumții de dezinteres, scepticism, blazare, lehamite, deși simptomele se manifestă. A generaliza ar fi însă trist. Iar dacă generalizarea s-ar dovedi întemeiată, ar fi și primejdios. 1 Elitele intelectuale între Est și Vest, în „A Treia Europă“, 5/2001, p. 55 ș.u. 2 William M. Johnston, Spiritul Vienei. O istorie intelectuală și socială 1848-1938. Traducere de Magda Teodorescu. Polirom, 2000, p. 360. 3 György Konrád, Mai visează cineva la Europa
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
având nevoie, la rându-i, de „garanții” pentru poziția sa distinctă și expusă. Din fericire, cartea, excelent scrisă și argumentată, nu necesită așa ceva. Guy Debord, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, traducere și note de Ciprian Mihali și Radu Stoenescu, EST -Samuel Tastet Editeur, București, 2001. Valentin Protopopescu, Cioran în oglindă. Încercare de psihanaliză, Editura Trei, București, 2003.
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
șansă a noastră și a acestei montări a stat și în Ștefan Ignat - Oedip. El are tinerețea, fizicul, mobilitatea și înainte de toate glasul bun, rezistent, timbralitatea care îl susțin de-a-lungul acestui parcurs excepțional. Atât de bine cântă secvența cheie “Il est un breuvage a double saveur” (Cunosc o otravă cu gust îndoit), lirismul ascuns în materia dură a rolului, încât perspectiva cizelării în timp îi este deschisă. Cred că poate realiza o vocalitate netezită, dincolo de încrâncenare și violență, o aprofundare nobil
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
ar fi directorul Jurcă, evoluând de la politruc la inginer și de la retardat mintal la "greoi" sau, în ultimă fază, la "normal" - în funcție de sinuosul drum al politicii oficiale de partid. Ediția din 1972 își permite chiar să lovească în gigantul de la Est: "Omul primitiv, ajuns la putere, îl admiră pe Stalin și nu principiile care ne-au fascinat pe noi doi când ne-am înscris în partid". Părțile colțuroase, care ar putea zgâria delicatele degete ale măririlor PCR, sunt șlefuite sau retezate
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
trăit drama de a fi tratați ca străini și în Germania. În aceste condiții, visul occidentalilor de a-și petrece concediul pe o insulă, departe de sunetul celularului și de forfota metropolei dobîndește, pentru emigrantul de origine germană venit din estul Europei, conotații cinice. }ara în care a trăit înainte de venirea sa în Occident era o insulă în sine (cazul României cu granițele ferecate din vremea lui Nicolae Ceaușescu este cel mai la îndemînă), apoi statutul său de minoritar îl făcea
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
el din aceste cărți, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală), pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
și ale diadochilor săi, Europa a încercat mereu să impună Asiei un model rațional de asumare a realității, o atitudine activă față de mediu. Nu fără primejdia contaminării cu fastul și luxura asiate, cu universul fantasmatic al spiritualității uriașului continent din Est. Cum s-a întâmplat în lumea elenistică și, apoi, în lumea romană. Roma a fost, după Gheorghe Ceaușescu, al doilea "stâlp" al constituirii Europei. Prin spiritul lor organizatoric, prin dreptul și sistemul lor administrativ, romanii au realizat, pentru prima oară
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]