505 matches
-
ce mai - e definiția însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
sau Peter Neagoe. Paul Miron - filolog eminent, istoric literar și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești - e un prozator foarte apreciat astăzi, un memorialist cu ochi de estet al cărui scris indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
el o rostea, în acea limbă spornică, vîrtoasă și limpede a țăranilor noștri, îmi povestea păsurile și plăcerile" (Pseudokynegetikos, X). Să nu ne lăsăm înșelați de accentele patriotice: Odobescu privea limba acelui "oacheș Apollon muntenesc", a bisoceanului, doar cu ochiul estetului, al colecționarului de curiozități; este același bisocean care, în continuare, ne va exaspera pe cîteva zeci de pagini cu un nesărat pseudo-basm pe tema vînătorii. Deși fraza lui Odobescu, extrem de construită în esența ei, e formată din cele mai ciudate
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
Dimitrie Anghel a fost un accident, iar suprarealiștii Ilarie Voronca și Voronca și Gherasim Luca trăiau de multă vreme în mediu intelectual francez). Explicațiile acestui gest, date de scriitor în cunoscuta sa scrisoare testamentară, conving doar pe naivi. în realitate, estetul n-a suportat ideea bătrîneții. Colecționar și comentator de piese frumoase, răsfățat al soartei din toate punctele de vedere - social, monden, erotic, al celebrității - Odobescu a ales deliberat varianta finir en beauté. Decît să ajungă o ruină intelectuală precum Hasdeu
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
de la al meu don Fulgencio. Oricum cred că un epilog este cel care ne rezolvă conflictul, poate lăsând să se piardă mai puțin din "spontaneitatea și prospețimea operei de artă". Deja văd pe vreun cititor, mai mult sau mai puțin estet, că face un gest și o față de dezgust citind această "operă de artă", că vor fi considerații printre cinici de un așa mercantilism pietonal, că trebuie să fac aici, cu respect, câteva reflecții asupra relațiilor dintre artă și comerț, pentru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cât își găsește refugiu într-un hobby incontrolabil: citește și scrie la un misterios jurnal cu „destinatar” pe care-l intitulează Caietele Constantin (din paginile căruia ni se oferă, în această primă parte, numeroase și prețioase secvențe). Un anume idealism estet însuflețește, de fapt, toate personajele. Nici Constantin nu e, în pofida ocupației sale, chiar o brută. Ucide la ordin, dar se comportă artist. Umple, de pildă, un album cu fotografii inexistente („fotografii pe care aș fi vrut să le am”): două-trei
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
12 ani, își imaginează sexualitatea ei dezlănțuită cu fervoarea adolescentului care a răsfoit prima revistă porno. Perversitatea versurilor bătrânului satyre - referință obligatorie pentru poeții din ultima generație, lectură de taină pentru jupânesele mai coapte, prilej de antologice grimase pentru criticii esteți - stă nu atât în imaginile erotice pe care le expune publicului fără nicio pudoare, cât în stropii (scuzați!) de inocență care pătează puritatea uneori dezgustătoare a tabloului. Ce i-a adus venerabilului scriitorului Emil Brumaru această nouă dar solidă reputație
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
gândirii. Alte atuuri ale textelor sunt stilul zglobiu (jocurile de cuvinte reprezintă o altă dominantă, încă din titluri) și complicitatea cu cititorul, pe care A.L.Ș. îl măgulește adresându-i-se ca de la cinefil la cinefil, ba chiar de la estet la estet". Cu observația că textele lui Andrei Gorzo nu sunt câtuși de puțin calofile, de observat că în jocurile de cuvinte se prinde, încet-încet, cam toată critica tânără de film...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7354_a_8679]
-
atuuri ale textelor sunt stilul zglobiu (jocurile de cuvinte reprezintă o altă dominantă, încă din titluri) și complicitatea cu cititorul, pe care A.L.Ș. îl măgulește adresându-i-se ca de la cinefil la cinefil, ba chiar de la estet la estet". Cu observația că textele lui Andrei Gorzo nu sunt câtuși de puțin calofile, de observat că în jocurile de cuvinte se prinde, încet-încet, cam toată critica tânără de film...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7354_a_8679]
-
și absurdități.(...) Aripile ei planau atît de sus, încît nu stinghereau sedimentările politice, lă-sînd dedesubt să se decanteze intrigăriile în viața lor scurtă și fără idealitate. Cu o singură excepție: afacerea Elena Văcărescu". Sau figura excentricului conte Robert de Montesquiou, estet fanatic, rudă prin alianță a Elenei Bibescu, asemănător în multe privințe cu Oscar Wilde, model al lui J.-K. Huysmans pentru Jean Floressas des Esseintes din A rebours și al lui Marcel Proust pentru baronul Charlus din A la recherche
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
într-un capitol inedit și captivant în tipul de observații la tipurile, la complicatele metamorfoze ale unui actor de la un spectacol la altul, de la o reprezentație la alta și, uneori, de la un moment la altul, Mihai Măniuțiu vine cu încărcătura estetului și practicianului, a celui care face observînd și observă făcînd, folosind cuvîntul scris cu artă și inteligență ca să pună în pagină una dintre cele mai ispititoare povești, aceea a actorului.
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
prietenești sau cu injurii nedrepte". Cronica e, de fapt, o demolare meșteșugită a romanului, considerînd numai precedentele romane strict autobiografice Bizu și Firu-n patru. Cît despre Mite, romanul nu are decît "meritul" vulgarizării unor documente de istorie literară, provocînd "supărarea estetului de a nu vedea invenția și supărarea istoricului de a fi izbit în convingerea lui". Dar E. Lovinescu, ca autor, mărturisise, într-un interviu din Facla publicat în 23 decembrie 1934, o opinie lui și romanului său favorabilă: Într-un
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
și Dairy Queen, prostituata italiană, care nu m-a convins - rolul nic nu era prea ofertant. De departe, cel mai interesant este acest Mr. Hertz, figură de birocrat, egocentric, dacă nu chiar paranoic, cult, fără a se transforma într-un estet, ca Hannibal Lecter, cu o replică scînteietoare și o nevastă care intră pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică. Mr. Hertz are un soi de falsă bonomie ludică, iar limmerick-ul precum și
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
prea repede ar fi rupt fusele, nu era loc pe râpă spre a se așeza o cât de mică colibă. Aci era altă climă decât la câmp, pomii nu înfloriseră. Jos însă, pe drumul Bucureștilor, Ioanide fusese plăcut impresionat, ca estet (fără considerație pentru latura economică), de multitudinea fluturilor. Pe zeci de kilometri de-a lungul liniei ferate, marginile câmpului erau acoperite cu o floare albă mișcătoare, o ninsoare parcă ridicîndu-se în sus într-un viscol suitor. Chiar și de-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care, printr-o iluminație bruscă, părăsise păgânismul. Aceștia erau căutătorii de probleme sufletești, de cazuri de conștiință. Tudorel trebuie să fi răspândit în grupul arhitecților tineri, cu care avea de a face, această versiune, în spiritul teoriilor sale din memoriu. Esteții susțineau însă, dimpotrivă, că Ioanide construia o biserică creștină cu elemente păgâne. Bazilica lui era o simplă demonstrație geometrică rece, aproape atee, un joc gratuit de linii severe. Bănuiau că Ioanide înțelege ca pilaștrii să fie iluminați cu reflectoare puse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apetit al Autorității, dar cu care era dificil să simpatizezi. Radu Petrescu avea și motivații personale de nemulțumire față de vedetele literare ale zilei, deși era prea mândru să le invoce. Atacat de presa de partid, Grupul MRP fusese cvasiignorat de „esteții” de la amvonul Autorității Critice, deloc tulburați de bagajele și identitatea acestor marginali și păguboși. Nici de Școala de la Târgoviște din care Radu Petrescu făcea, firesc, parte nu prea aveau chef cronicarii momentului. Ne revedeam, uneori, și În „salonul literar” al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Încercau să se salveze de urgie, protejați, fie și iluzoriu, de năvodul stelar al cuvintelor, prin iubire, vis și prietenie... Amintirile năvăliseră instantaneu. O primă plimbare prin Cișmigiu cu șăgalnica debutantă, grațioasă, jucăușă, băiețoasă, inflexibil „etică” În grupul mai curând „estet” al generației În blugi. După-amiaza tulbure, când Madi mă invitase la ea, În Drumul Taberei, și mi-a „gătit”, cu drăgălășenie, bucate greu de găsit pe vremea aceea În România și m-a fermecat cu surprinzătoarea ei pisiceală candidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai important: baza de sensuri prime. Din păcate, Voltes nu e altceva decât o prelucrare în gol a unor mișcări care vin de nicăieri și (seă duc nicăieri. Măgarul se plimbă pe șine Josef Nadj e un coregraf literat, un estet preocupat evident de plastica apariției corporale, un creator care a marcat dansul ultimilor 20 de ani. S-a născut în 1957 în fosta Iugoslavie, iar în 1980 s-a stabilit la Paris. În 2006 a fost artistul-asociat al Festivalului de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cea mai îndepărtată copilărie. M-am gândit să notez ceva din aceste străfulgerări violete, din iluminările punctiforme pe care le simt în timp ce, cu capul lipit de pernă, privesc dungile groase, aurii, de pe peretele opus. Dar nu la modul proustian, prea estet pentru ce vreau eu. De altfel metoda proustiană îmi e, vrând-nevrând, familiară dinainte de-a ști cine e Proust. E straniu că am avut, ca adolescent, toate experiențele aparent atât de particulare, de irepetabile, ale unor scriitori: cunosc efectul madlenei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intenția de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite. Pereții, care, spre a corespunde intenției clasice a scării de lemn, ale cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterări donatelliene, ar fi trebuit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
arta plăcerilor portretizat de Tacit : Cine putea s-aducă pe scenă oameni morți, să-i ucidă în numele unor idei vii, și să stârnească în loc de lacrimi aplauze ? Cine, dacă nu eu - arbitrul eleganței ? ! Aici între noi, în această uriașă familie de esteți, totul este gratuit, în afară de biletul vostru de intrare... (p. 14). Gestul de a depune la garderobă orice i-ar putea împiedica să savureze piesa echivalează cu despuierea interioară a ființei, nuditatea receptivității estetice : spectatorii își lasă sentimentul moral într-un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sânt cele ale suferinței. Doar după ce-ai îndurat mult ai dreptul să consideri lumea un pretext estetic, un spectacol înțelegerii tale nobile și bolnave. Atunci suferi, fiind în afara suferinței. Nimeni nu va ști din ce belșug de dureri devii estet în mod religios. Gândurile izvorăsc din pustnicirea instinctelor, iar spiritul văduvește puterile vieții. Astfel, omul devine tare - dar fără mijloacele vitalității. Fenomenul uman e cea mai mare criză a biologiei. Neputând lua asupră-mi suferințele altora, le-am luat îndoielile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o apologie a suferinței, fiindcă suferința durabilă - și nu există suferință adevărată, decât cea durabilă -, dacă purifică în primele faze, în ultimele tâmpește, detrachează, distruge și anarhizează până la descompunere. Entuziasmul facil pentru suferință manifestat în exclamații este o caracteristică a esteților și a diletanților suferinței, care o asimilează unui divertisment, neînțelegînd ce forță teribilă de descompunere există în suferință, câtă dezagregare și câtă otravă, dar și câtă fecunditate, pe care o plătești însă scump. A avea monopolul suferinței este a viețui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
natura obiectelor sau de aspectul formelor. Teologii susțin că forma primordială de iubire este iubirea lui Dumnezeu. Toate celelalte manifestări n-ar fi decât reflexe palide ale acestei iubiri fundamentale. Unii panteiști cu tendințe estetizante susțin că natura, iar unii esteți puri, arta. Pentru alții, bazați pe biologie, sexualitatea pură, fără afectivitate, sau pentru unii metafizicieni, sentimentul identității universale. Decât, nici unii dintre aceștia nu vor putea dovedi că această formă este absolut constitutivă omului, deoarece în decursul vieții istorice a oscilat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al tehnicii, Îmi ziceam, te afli Într-un muzeu al tehnicii, un lucru onest, poate cam obtuz, Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]