6,312 matches
-
reflectă, așa cum spune Valentin Chifor, un ăautonomism extrem, un gen de estetică ireductibila. Prin extremismul atitudinii sale, Aderca, se apropie mai de grabă de un P. Zarifopol sau V. Streinu, opunîndu-se că și aceștia cu înverșunare oricăror variante ale unor estetici istorice, științifice, sociologice, morale, respingînd atît pe raționaliști, determiniști, cît și pe criticii psihologiști". Cu toate ca (impuritate subsidiara!): "Izvoarele gîndirii sale estetice vin din activismul unor concepții vitaliste, dintr-o serie de teze biologizante și psihologice, stînd sub zodia relativismului gîndirii
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
ătotalitatea viziunii critice a lui C. Dobrogeanu-Ghereaă. Curioasă amnezie, la un spirit lucid că Aderca, aceasta tabula rasa a exegezelor scrise pînă în 1947, daca ne referim doar la cele eminesciene (Vianu, Călinescu). Supralicitat nepermis, Gherea devine un promotor al esteticii ămetafiziceă precum Maiorescu (surprinzătoare conciliere ideologică!)". Ce să mai zicem? Ar fi un fel de exercițiu pre-ideologic, din cale afară de prudent, cînd încă "linia" proletcultista nu putea fi bine dibuita, ci doar presimțita! Paginile de Jurnal intim, din 1951, suferă
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
student bătrîn" a criticuui aflat în ultimul deceniu de viață, care și-a continuat cu febrilitate truda intelectuală, amplificîndu-si opera cu segmente dintre cele mai substanțiale și care, totodată, și-a precizat și intensificat militantismul antitotalitar, la intersecția dintre recalcitranta estetică și protestul civic. Ultimului i se acordă o pondere tot mai mare, direct proporțională cu deteriorarea situației din România, apăsata de orizontul negru al sfîrșitului "epocii de aur". Este timpul elaborării Istoriei literaturii române, a unei vaste prezentări a scriitorilor
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
Așadar, Arta în drum spre muzeu, așa cum se numește setul de manifestări artistice de la Râmnicu Vâlcea este așezată fără ambiguități sub semnul eclipsei. Eclipsă și drumul spre muzeu devin, astfel, parte intrinseca a actului artistic și elemente solide ale unei estetici ad hoc. Pentru că printr-o subtilă premeditare a organizatorulor, sau numai prin tainica expresivitate a hazardului, aceste două elemente sînt simultan fenomene ambientale / procese administrative, pe de o parte, si definiții morale, repere ale unei crize lăuntrice, pe de altă
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
concert), lucrări (neo)clasice din secolul 20 (Stravinski, Vaughan-Williams) și partituri actuale, declarat accesibile - folclorice sau tonale (semnate bunăoară de Ionel Petroi sau Felicia Donceanu). În schimb, poate fi valorizat demersul (ne)profesionist al unui compozitor, indiferent de opțiunea să estetică. Criteriul geografic devine, la rându-i, generator de comparații sau ierarhii: compozitori români (George Balint, Adrian Iorgulescu, Octavian Nemescu, Tiberiu Olah, Fred Popovici, Doina Rotaru, Petru Stoianov, Aurel Stroe, Cornel Țăranu, Anatol Vieru) vis-à-vis de cei din diaspora (Dieter Acker
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]
-
și cum legendă fertilizează adesea cotidianul, prin asociație, dar și prin complexitatea proiectului, Bienala de la Veneția și-a dobîndit, în timp scurt, o putere de fascinație comparabilă cu a Veneției însăși. Tot ceea ce artă contemporană are mai important, ca tendințe, estetici, programe și realizări propriu-zise, unele deja muzeificate, altele în plin exercițiu de persuasiune și altele mereu neliniștite, în căutarea unei identități, a trecut, de-a lungul anilor, pe aici. Reprezentîndu-se pe ei înșiși în aceeași măsură în care sînt și
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
are un potențial erotic cu mult mai mare decît dacă aparatul ar fi zăbovit asupra detaliilor fizice ale trupului. Putem citi multe în această scenă, de la mitul lui Pigmalyon pînă la o teorie postmodernă a privirii și a suprafețelor, a esteticii și seducției. Totodată, mi se pare că sub semnul conceperii ei stau, foarte bine, cele două cărți pe care urmează să le prezint: Corpul ca obiect de artă a lui Henri-Pierre Jeudy și Anestetica lui Neal Leich. Ambele problematizează o
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
de pe urma insinuează, conotează, amplifica și inspiră evenimente din cotidianul pe care aparent nu îl investim cu semnificații ascunse. Și ambii autori contribuie la o miscare mai largă ce se petrece în ultimii ani în Occident, de redefinire și reconceptualizare a esteticii, care în postmodernitate nu mai este strict domeniul frumosului, ci devine mai curînd o știință a cultivării privirii, a domesticirii și ascuțirii văzului. Estetică se transformă într-o retorica, ea caută să exploreze potențialul de seducție al imaginii. Neil Leach
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
mascare și simulare, ori Las Vegasul ca simbol al paradigmei imaginii înșelătoare și seductive. Și exemplele lui Leach provin tot din spațiul american, cărora le aplică însă o grilă teoretică europeană, în principal constituită din reflecțiile despre război, politică și estetică ale lui Walter Benjamin, ori sociologia orașului la Georg Simmel. Dacă rolul imaginii în lumea contemporană este acela de a perverti realitatea, remarcă Leach, estetizînd-o într-o manieră care face imposibilă discernarea pentru că funcția ei este tocmai de a îmbată
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
a reduce spațiul vizual la schițe, la imagine, provocînd astfel un efect pe care autorul îl numește "fetișizarea imaginii". Concret, aceasta presupune o distanțare din ce in ce mai mare a arhitecturii de lumea experienței trăite, un fel de autism disciplinar alimentat din narcoticul esteticii. A estetiza lumea înconjurătoare, privilegiind imaginea înșelătoare, decontextualizînd-o și agitînd-o în scopul unei seducții immediate, echivalează cu un fel de exorcizare a realității, sau, ca să folosesc termenul lui Leach însuși, cu o "anestezie" a ei, care purifica obiectele de orice
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
eseistica etc. Rămân și acum descoperite teme ale scrisului despre muzica ce pretind fie o anumita predispoziție, ca de exemplu inițierea copiilor și tinerilor în forme moderne, decontractate, potrivite mentalității lor actuale) fie impun o abordare interdisciplinara, studiile sistematice de estetică sau contribuțiile originale în cercetarea muzicii universale. Cu toate aceste trei ultime tipuri de abordare are tangente cartea Valentinei Sandu-Dediu "Ipostaze stilistice și simbolice ale manierismului în muzică". Trebuie salutat curajul autoarei de a trata un concept atât de controversat
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
nimic, privește cu înțelegere și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos în textele sale. Practică literară dezminte însă aceasta aserțiune fermă. Mulți postmoderniști profesează umorul cu o flagrantă lipsa de umor. Regulile aparțin nu unei estetici supraindividuale, ci personalității. Modernistul - sau, în sfârșit, prepostmodernistul - Nichit Stănescu are de o mie de ori mai mult "umor" și o mai mare capacitate de valorificare a stilurilor literare desuete decât postmodernistul, cu legitimație, Ion Stratan care face în mod
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
al dictaturii pe care a vituperat-o în volumul d-sale Urcarea muntelui (1985, 1992), punct de reper al relativ puținelor scrieri cu orientare antitotalitară apărute în țara noastră pînă în 1989. Explicația etică rezidă, evident, în conștiința autoarei. Cea estetică ar putea fi aproximată prin apropierea viziunii sale sumbre, de sumbrețea realului însuși, de degradarea obiectivă a existenței poporului român. Lirismul s-a coroborat prin realitatea brută cu care a coincis prin chiar evoluția istorică. Tiparul lăuntric s-a suprapus
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
în ce măsură personalitatea lui Nichita Stănescu, perceput ca pilon central al generației '60, era strivitoare sau emulativă pentru cei din jur, Gabriela Melinescu răspunde: "El nu avea nevoie să domine grupuri poetice sau să fie "port-drapel". Nu avea decât propria lui estetică, strălucit formulată, dar la care nu invita pe nimeni, nici chiar pe mine! Era deschis la formele noi care i se păreau potrivite spiritului emulativ al creației. Îi plăcea, de exemplu, "doctrina" bobinocheriei, pentru că era un spirit foarte ludic.[...] Cei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
cumva vie efigia unei făpturi pe care toți trei au iubit-o. Identitatea de sine ca poveste a vieții - idee comună în filozofie, nu în sensul de banală, ci des întîlnită. În literatură, aceeași idee stă, parșiv, la temelia unei estetici moderniste, care distruge în plin efort de căutare. Multiplicarea perspectivelor narative nu dezvăluie taina identității unui personaj, ci o complică pînă la o face de nepătruns. Istorisită de mai multe guri, viața individului devine himeră, povestea se topește în acele
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
scris; acestea din urmă contribuie la a marca specificul stilului publicistic în contrast cu discursul cotidian. Mi se pare de pildă interesant că anumite cuvinte considerate populare sau regionale, deci de uz limitat, revin destul de des în textele jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul oralității colocviale. Un asemenea cuvînt e adjectivul șturlubatic: pentru care, de altfel, principalele dicționare românești (DLR, DEX) au selectat ca formă de bază varianta fonetică sturlubatic și definiția "neastîmpărat". în DLR găsim
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
decît de două feluri, dat fiind cordonul ombilical care o atașează, inevitabil, de realitate: bazată pe un contract de asemănare ori bazată pe unul de neasemănare, cu realitatea. Gradul de apropiere ori de distanță diferă de la epoca la epoca, de la estetică la estetică. Este evident, în această ordine de idei, ca proza a mers de la neasemănarea ficțiunilor din antichitate, din Evul-mediu ori din Renaștere spre asemănarea ficțiunilor realiste din secolele XIX și XX. Românul modern este vîrful unui lung proces în
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
două feluri, dat fiind cordonul ombilical care o atașează, inevitabil, de realitate: bazată pe un contract de asemănare ori bazată pe unul de neasemănare, cu realitatea. Gradul de apropiere ori de distanță diferă de la epoca la epoca, de la estetică la estetică. Este evident, în această ordine de idei, ca proza a mers de la neasemănarea ficțiunilor din antichitate, din Evul-mediu ori din Renaștere spre asemănarea ficțiunilor realiste din secolele XIX și XX. Românul modern este vîrful unui lung proces în care mimesisul
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
față de creația dumneavoastră? M-am așteptat că după 1989 să aibă loc un fel de resurecție, ca aceea din ^46. O explozie a unui teatru vital, scormonitor, inventiv. Am asistat, dimpotrivă la etalarea unui teatru întunecos, milos, bazat pe o estetică a urîtului, a purulentului, mai degrabă. Un teatru rece, a cărui răceală te îngheață. Un teatru care poate să te incinte mental, dar nu și emotional.s...ț Șunt un om de teatru care azi urmărește greu spectacolele de teatru
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
infernala, și-au făcut loc de la expresioniștii saizecisti precum Ioan Alexandru, Gheorghe Pitut, Mihai Elin, George Alboiu la Angela Marinescu și de la Cristian Simionescu la Ruxandra Cesereanu, Marian Drăghici și alții. Evident, putem vorbi, la noi, de o tradiție a esteticii urîtului, culminînd cu Arghezi și trecînd prin feeric-demonicul Ion Caraion, însă avem impresia că poeții mai recenți au o altă motivație a propensiunii lor negative, ca bilă neagră ce-o emit din abundetă provine dintr-un rău epocal. Chiar dacă nu
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
Editură Humanitas, prin eforturile notabile ale lui Nicolae Stoian și ale Magdalenei Popescu-Marin e conceput în așa fel încît să reflecte diversitatea preocupărilor lui Simmel. Sub titlul generic și atotcuprinzător Cultură filozofica găsim un mic compendiu simmelian, o reuniune de estetică (prin cele trei eseuri "Minerul", "Ruină" și "Alpii"), ceea ce autorul numește psihologie filozofica ("Aventură" și "Modă"), mini-biografii artistice (despre Michelangelo și Rodin), filozofia religiei ("Personalitatea lui Dumnezeu" și "Problema situației religioase") și filozofia culturii ("Sensul și tragedia culturii" și "Cultură
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
unui ecran, si-ncepe să tragă focuri imaginare în toate direcțiile pînă cînd, "răpus" de un tir de mitralieră, împroașcă albul ecranului cu vopsea siclam. Totul nu durează decît un minut, dar e cea mai deșteaptă "punere la zid" a esteticii Tarantino venind din partea unui young rebel, care-și înfige dinții în carnea Maestrului! Cu puține excepții, nu am văzut la Clermont - și mai ales în competiție - scurt-metraje care să dea aceeași siguranță a "cinematografului încăput pe mîini bune" că filmele
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
liricii sfârsitului de secol XX sau, în orice caz, o surpriză. Lira meditativa, volumul de versuri al lui Dumitru Mureșan, apărut în 1998 la editură "Arhipelag" din Târgu Mureș, în seria "Poetica", al cărei coordonator este Al. Cistelecan, propune o estetică a "nimicurilor', a lucrurilor înconjurătoare ce fac parte din peisaj, fără să mai constituie obiectul atenției noastre. Poetul este un "om florivor" care "a studiat odată/firele de iarbă" în "Grădină lui Candide" unde totul are viață: "O roșie cărămizie
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
respectată în absolut. Această valoare este frumosul - e drept că drept emblemă a prestigiului și succesului. Redutabilul Onofre Bouvila, bunăoară, vădește surprinzătoare sensibilități la frumusețea vieții și a Artei, este atras de ăindustria de visuriă care e cinematografia și de estetică futurista a tehnicii. Tot astfel ălocotenentulă protagonistului, un gangster numit Efrén Castells, odată ajuns la un oarecare nivel de confort și respectabilitate burgheza, se deda la achiziția unei bogate colecții de pictură catalana contemporană. În aceste două exemple, imaginea livresca
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
de ani de carieră, acest geniu straniu și neliniștitor prin unicitate nu a încetat nici o clipă să lucreze febril, dispunând tot timpul de comenzi ce ii permiteau să-și realizeze proiectele cele mai ăextravaganteă. Si inca, datorită caracterului ăavangardistă al esteticii sale, Gaudí a fost probabil, mai putin ăprizatăîntre constructorii modernismului. Ajunge însă să te plimbi pe Passeig de Gràcia - ăChamps Elyséesă al Eixample-lui barcelonez 3) - ca să constați, citind plăcile de pe clădirile semnalate de Municipalitate drept repere ale unei Ruta del
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]