18,301 matches
-
lui Creangă". În continuare e chemat la bară ca martor autorul Posedaților: „Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale, o reacție de eugenie instinctivă a obștii a cărei
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
index. Alții, din contra, preferă a nu sufla o vorbă despre comportarea cu pricina, ca să nu știrbim prestigiul operei. Rațional este să distingem planurile, nu să le amestecăm. Părerea mea este că revizuirea este istoricește fatală și este, înainte de orice, estetică. Dacă nu mai citim astăzi o operă sau un autor așa cum îi citeam ieri, aceasta nu ține de voința noastră, nici de vreo schimbare în sine a operei sau a autorului în chestiune, ci de un concert de factori obiectivi
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
vreo schimbare în sine a operei sau a autorului în chestiune, ci de un concert de factori obiectivi, inevitabili, cîteodată imponderabili; și singurul lucru care contează cu adevărat în noua percepere a operei sau a autorului este de natură literară, estetică, altfel spus, privește menținerea ori pierderea interesului nostru pentru frumusețea textului literar. Ne mai place sau nu ne mai place? Revizuirea se produce de la sine și constă în a răspunde la întrebarea aceasta. Dacă un critic pune în aprecierile lui
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
voință. Voința este elementul cel mai important în această ecuație, căci prin voință putem vedea soarele lună și luna soare, putem transforma negrul în alb și albul în negru. În cele din urmă, putem astfel argumenta și institui o normă estetică din nesiguranțele stilistice și apropierile întâmplătoare de termeni ori stileme. Amatorismul este convins de genialitatea propriilor manifestări, datorată în primul rând calității de a nu poseda cultură în domeniu. Cu cât ești mai incult, cu atât ai mai multe șanse
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
Gheorghe Grigurcu (urmare din nr. trecut) Închipuindu-și că-și uimește cititorii cu libertinajul de limbaj echivalat cu o calitate estetică în sine, un alt autor, Alexandru Potcoavă, ajunge a povesti "în gura mare cum își amestecă saliva cu saliva iubitei sau cum găsește prezervative pe acoperișul blocului". "Pare greu de crezut, dar și alții înaintea lui s-au mai culcat
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
Eroare! Este ca și cum cineva ar încerca să culeagă flori cu excavatorul". Chiar dacă un cititor neinițiat ar putea ajunge la înțelegerea "hermeneuticii" de un atare gen, prin însușirea terminologiei semiotice, la ce bun? Ce-ar putea afla în privința esenței de factură estetică a poemului? "Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra «rămășițelor pămîntești» ale sonetului eminescian. Noi preferăm să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului". În fine relevăm un aspect al comicului literaturii mediocre, se pare nescontat de critic, însă
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
adeseori comentată, mai ales de critici și istorici literari: de la G. Călinescu (în Istoria literaturii române de la origini până în prezent) la Șerban Cioculescu (în Caragialiana), N. Manolescu (în Arca lui Noe), Ovidiu Cotruș (Opera lui Mateiu I. Caragiale) ș.a. Semnificațiile estetice ale formulei, ambiguitatea ei, conotațiile simbolice pot fi desigur interpretate în fel și chip, din punctul de vedere al operei literare. Sintagma e însă controversată chiar în ceea ce privește originea sa, sensul și circulația în limbă, înainte de preluarea ei de către Mateiu Caragiale
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
de a trăi pe cont propriu, nu în funcție (sau, mai corect, nu numai) de obiectul analizei sale. Am câteva exemple: Maiorescu, Lovinescu, G. Călinescu. Ei au scris o veritabilă proză de idei care rezistă. Chiar și atunci când judecățile lor estetice nu mai rezistă. Aceasta este, repet, marea miză a criticului. Am făcut odată (pe la sfârșitul anilor ’70) un pariu cu mine însumi: să scriu o carte despre niște autori perimați, antipatici, obosiți de școală, citați mereu și aproape niciodată citiți
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
speranța atunci cînd totul părea pierdut, iar emisiunile sale culturale (realizate la Paris, împreună cu Virgil Ierunca) au impus un sistem de valori în răspăr cu cel promovat de autoritățile comuniste. Un sistem de valori adevărat care lua în considerare calitățile estetice ale operei, fără a elimina însă din ecuație prestația etică a scriitorului (artistului) în discuție. Jurnalele Doamnei Monica Lovinescu sînt documente istorice de importanță majoră. Aflată mereu în centrul evenimentelor, atentă la tot ce o înconjoară, Doamna Monica Lovinescu își
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
ideologică ori altfel, ea poate cel mult releva anumite aspecte teoretice, ideologice, filosofice, morale, religioase ale operelor literare. Spiritul critic este opus celui ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul că acordă prioritate esteticului. Am scris altădată despre rațiunea estetică exclusivă a criticii, atacată ieri dinspre sociologismul marxist sau dinspre formalismul structuralist, iar astăzi dinspre studiile (multi)culturale. Nu țin să mă repet. În definitiv, scopul criticii, dacă există unul, dincolo de a ne edifica în privința conținuturilor și formelor literaturii, precum și
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
constatarea unui nivel general nu tocmai promițător al debuturilor din 2002 și 2003. România literară vrea să rămînă fidelă spiritului critic pe care l-a dovedit mereu, pînă și în împrejurările grele din anii comunismului, cînd tocmai din promovarea valorii estetice și din combaterea rebuturilor ideologice și-a făcut titlul de glorie. Am preferat de aceea o severitate care, afectînd o carte bună de debut, poate semnala cui se cuvine o oarecare penurie în materie. Cum debutanții de azi sînt scriitorii
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
concluzie care încarcă scena cu o doză excesivă de machism fapt ce conduce spre cea mai pură vulgararitate: Atunci am înțeles ce înseamnă o pizdă adevărată..." ( p. 19) Chiar dacă este foarte dură, scena de amor rezistă din punct de vedere estetic. Concluzia devine insuportabilă, nu atît prin folosirea cuvîntului tare, cît prin utilizarea sa inadecvată. Șocant este nu cuvîntul în sine ( el deranjează prea puțin atunci cînd este utilizat în înjurături, în calificarea peiorativă a unor persoane și chiar în cea
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
e sub acest semn dar momentele ce pot fi reținute ca mărturie utilizabilă istoric sunt doar acelea ce-l privesc personal, și încă luând seama la emanarea deformantă a Egoului său, foarte interesantă, altminteri, din punct de vedere literar. Frumuseți estetice izbucnesc pe neașteptate, în pagini din cele mai cunoscute în veacul XIX francez. Ultimele două capitole sunt de o mare elevație, sub semnul unei întrebări, sfâșietoare în firescul ei, asupra valorii celor scrise: "Lucrarea inspirată de cenușa mea și destinată
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
că, om cumsecade, fiul glorios al Olteniței ar fi "iremediabil rătăcit" pe culoarul culturii. Dovadă cam cu ce fel de literați îi place să se înconjoare, în general nu mai dăm exemple... N-ar avea, așadar, nici un fel de fler estetic, bunăoară ca De Gaulle care, voiajând, nu purta asupra sa decât tunul cu bătaie lungă și precisă, marca "Malraux", ( cum ai zice Krupp) tunul Malraux. Astfel vorbea pe atunci colegul, oferind și alte amănunte, tot atât de pitorești, pe care nu le
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
un asemenea capitol, "lucru întîmplat cu toate curentele literare majore". Apoi optzeciștii "se calcă pe picioare" cu urmașii lor imediați, așa-zișii nouăzeciști, cu care, indiscutabil, își dispută teritoriul postmodernismului, cu atît mai ispititor cu cît e asimilat unei calități estetice. În vreme ce primii ignoră în bună parte producția scriitorilor ieșiți în arenă în anii ^90, ultimii nu se arată dispuși a le recunoaște ascendența, considerîndu-i deja "epuizați", "terminați". Se manifestă o mobilitate fără precedent, o nervozitate generaționistă aproape isterică. Au început
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
încă în volum, ce se mai poate spune despre rânduri ca acestea: "Un zeu care înjură mult, face poezie pură, urăște editorii și visează o vilă la Sinaia. Un zeu fecund în fantezii și pornografie"? Eliade suferă evident de "daltonism estetic" și, asemenea lui N. Iorga, nu găsește suficient spațiu de rezonanță pentru lirismul arghezian. Nici apariția Cuvintelor potrivite nu-i afectează diagnosticul, ci, din contra, este un excelent prilej și un material de exercițiu pentru arta malițioasă a citatului. Aceste
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
a sa; Mircea Săucan chiar era omul capabil să transforme și o carte de telefon în imagini; s-a întîmplat ca, pentru nervii lui, așa cum o mărturisește, filmul să fie demonul, iar literatura îngerul). Instinctiv, fără teoretizări și fără programe estetice, filmele lui Săucan ( să numim doar lungmetrajele: Cînd primăvara e fierbinte, Țărmul n-are sfîrșit, Meandre, Suta de lei; ordinea e cronologică; ordinea valorică, din punctul meu de vedere, e exact invers) au venit cu imagini care iradiau, în stilizarea
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
lui Gianni Vattimo, o transformare a catastrofei creației în însăși "sursa vitalității și supraviețurii" plăsmuirilor sale. Subistoria în care descinde compensator ființa autorului postmodern e perceptibilă în chip izbitor în "reumanizarea ființei concrete". Ea dobîndește "o identitate socială, psihologică și estetică", relevînd "resorturile recuperatoare ale unui tip de autenticism, care pune în complementaritate, dincolo de orice miză mai înaltă, fixarea detaliului și înregistrarea derizoriului, a anodinului, a marginalului cu deschiderea către totalitate". Pe cînd eul poetic modern aspiră către divorțul de real
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
trebuie să se situeze noul roman pentru ca el să nu se transforme într-o simplă parodie, pastișare, parafrazare a originalului? Pentru că în această situație, avînd originalul, mi-e greu să mi-i imaginez pe cei tentați să încerce și rezistența estetică a copiei. În ultimă instanță, pentru rescrierea capodoperelor literaturii universale un autor român trebuie să dețină aprofundate cunoștințe de stilistică și naratologie ( este cazul lui Mihai Zamfir). Altminteri riscul căderii în penibil devine unul greu de trecut cu vederea. În
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
absența expresiei fizice, am redescoperit "România Literară" și apoi, încet, dar evident, relația mea personală cu literatura a redevenit una pozitivă; probabil plătisem prețul cerut: conștientizasem că "vâna" mea filologică presupunea doar un anumit grad de informare și de judecată estetică, și nu un talent real. Ceea ce îmi rămânea, medicina și viața reală, erau, de fapt, lucruri care mă defineau. Nu voi uita niciodată visul constant din acea perioadă: stau la birou și doresc să scriu un roman al cărui titlu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
mizeria umanului, de ticăloșia noastră, de viciile îngrozitoare sau doar penibile care ne definesc, literatura ar fi o batistă trecută prin igienizări succesive, până la completa decolorare. Nu ar avea materie, substanță și nici măcar un sens, ascendent ori descendent. Eticul și esteticul sunt valori diferite și, chiar dacă în viața noastră cotidiană credem în Dumnezeu și Îi respectăm poruncile, pe hârtie suntem liberi ca pasărea cerului. Dacă nu neapărat noi, criticii literari, "condamnați" la obiectivitate, în mod sigur creatorii, poeții, care fac din
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
poate că îi faceți un consult și la ochi. - Se prea poate să-mi fie pacient. Am cîteva mii pe lista de la cabinet. - Ceea ce ar fi trebuit să vă spun de la bun început - are buză de iepure. Bineînțeles operată, chirurgie estetică și tot tacîmul, dar se observă totuși. După asta ar trebui să vi-l amintiți. Musafirul rămase tăcut. Nazneen îl văzu pe Chanu stăpînindu-și un rîgîit. Ar fi vrut să se ducă la el și să-l mîngîie pe frunte
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
nu domină înduioșarea și nostalgia - taxată de altfel destul de sever -, ci umorul și ironia, gustul pentru maximă și butadă, o irepresibilă pornire pentru asociații și aluzii culturale, pentru promenade etimologice. Peste tot se simte ochiul autorului ce a dat Relația estetică, atent la arte vizuale, la arhitectură, la peisaje, la poduri, la gări, la lună și o ureche sensibilă la muzică, cu o mare slăbiciune pentru jazz. Deși cartea lui Genette, probabil scrisă de-a lungul anilor, este publicată de autor
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
personalitate artistică. Extrem de interesantă și de provocatoare se pare că a fost cea cu Ostermeier, regizor viguros, provocator și inteligent care a invitat atît personalități cu care are afinități, cît și artiști diferiți, care contează, dar cu care nu comunică estetic neapărat. Mai retras ca prezență, cel puțin în aparență, fără să dea senzația că s-a amestecat prea tare în imaginea și progamul festivalului, Joseph Nadj a reușit să meargă mult în profunzimi, spre esențe, spre cercetarea identității, a rădăcinilor
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
de Est poate lua o asemenea decizie, numai un suflet cald, sentimental, într-un fel, poate aduce, în felul acesta, omagiul publicului. Iar trupa extraordinară de dansatori l-a urmat exemplar, purtîndu-și pașii prin ploaie și prin lumea aventurii lor estetice. A urmat experiența Paso doble. Despre asta și despre reîntîlnirea mea cu Bartabas și teatrul său ecvestru, cu Battuta, adică Bătuta, cu viorile țiganilor unguri din Ardeal, cu sunetele ample ale Fanfarei Șukar din Moldova, cu Gorki și Eric Lacascade
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]