620 matches
-
trec în revistă mirajul orașului, cu atâtea succesiuni de generații strălucite de intelectuali, care i-au conferit aureolă culturală. Iubirea se revarsă din prea plinul lor sufletesc ca o binemeritată răsplată. Au și de ce. Profesorii, unul specialist în literatură, celălalt estetician, s-au înfruptat cu lăcomie din spiritul și istoria locului într-o coexistență de invidiat. Din acest motiv, probabil, ei vor acum să descopere un nou sistem de concepte. Nu din dorința nestăpânită de noutate, ci dintr-o continuă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
căzut pe o inițiativă a unor florărese exprimată natural și grafic într-o stație de tramvai din piața cu reverberații lirice. Ceva îmi spune că doar ochiul unic e capabil să integreze consonant diversitatea obiectelor pe care le privești. Un estetician ar vedea transparența combinației lucrurilor, un poet s-ar folosi de metaforă pentru a-și dezvălui impresiile, un istoric ar face o incursiune rapidă în trecut ajungând apoi la comparația cu clipa prezentului. Eu nu am făcut altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
respective). Încă ne bucurăm de un drept fundamental: între opera de artă și iubitorii ei nu se interpune cu vulgaritate și lăcomie banul. Dacă la noi scara valorică a operelor literare e frecvent fluctuantă, să fim sinceri: înșiși criticii și esteticienii noștri se confruntă pe un larg spațiu de apariții editoriale foarte bune, diverse și chiar insolite și normal ca unele opțiuni să necesite amendamente. Se poate vorbi de o perioadă "teribilă" a vieții dv.; vreți să amintiți câte ceva despre mediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
constitui (și nu ar avea, în tot cazul, decât un regim subaltern). Am făcut această digresiune destul de pedantă la rândul ei, de fapt foarte aproximativă, pentru a-l apăra pe Andrei Pleșu și de eventualul risc de a fi socotit „estetician” (nici nu prea știu dacă acest termen e sau nu sinonim cu cel de „filozof al artei” ; ambii au oricum sinonimia inconsistenței lor). Andrei Pleșu e unul din puținii noștri mari critici de artă. Fiecare articol al său reprezintă mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cineva al cărui rol nu poate fi jucat cum trebuie decât de el însuși. Criticul e un tip uman indispensabil, distinct de oricare altul și prin urmare de nesubstituit. Funcția sa nu poate fi preluată nici de artist, nici de estetician, nici de jurnalist. Ea este o funcție ingrată, desigur. Dar e o funcție autonomă. Și inevitabilă.” Da. Nimic de adăugat. P.S. Critica implică o conștiință de cultură. O conștiință critică de cultură. Aceasta înseamnă cu necesitate, chiar dacă numai anumite împrejurări
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
VIANU, Tudor (27.XII.1897, Giurgiu - 21.V.1964, București), estetician, filosof al culturii, critic și istoric literar, poet și traducător. Este fiul Floricăi (n. Rosa Leibovici) și al lui Alexandru Vianu (n. Adolf M. Weinberg), medic, și frate cu eseistul Alexandru Vianu. Tatăl, participant la Războiul pentru Independență, primește cetățenia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Cea mai importantă operă a sa în domeniu este Estetica (I-II, 1934-1936), prin care devine un întemeietor al disciplinei în context românesc modern. Semnificativ, G. Călinescu, în Principii de estetică, trimitea „în scopul informației și documentării asupra felului cum esteticienii științifici înțeleg chestiunea” la acest tratat. După primele două secțiuni, Problemele preliminare și Valoarea estetică, partea a treia este consacrată operei de artă, momentelor constitutive și clasificării artelor, cu concluzii despre „anatomia, heteronomia și pantonomia artei”. De natură mai tehnicistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
marea ei putere asupra societății”. Ideea de „heteronomie a artei” se conturase încă din perioada redactării tezei de doctorat, de unde provine și interesul pentru problemele de istorie literară, estetică, morfologie a culturilor, teoria valorilor. Sub semnul raționalismului și al istorismului, esteticianul călăuzit de idealul valorilor vede în artă forma cea mai înaltă a muncii, „un produs al lucrării de transformare a materiei”. Artele umanizează și modelează; Goethe (citat frecvent în Estetica) pare a întruchipa idealul omului complet. Forța esteticului ține, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
la textele finite, la „fructul copt al tuturor puterilor sale sufletești, culminând în funcțiile conștiinței active și clare”. Aici opinia coincide cu a lui G. Ibrăileanu, care nu credita decât antumele eminesciene. Perfecțiunea, în genere, e raportată la travaliul înverșunat, esteticianul întâlnindu-se astfel - în chiar momentul de apogeu al avangardei - cu Ion Barbu, partizan al creației trudnice. În alt context, într-un eseu concentrat (Dubla intenție a limbajului și problema stilului), Eminescu devine argument pentru ilustrarea diferențelor dintre funcția tranzitivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
nouă lectură; versul său face să stăruie în noi mult timp o impresie extrarațională, învăluitoare, obsedantă, motiv pentru care „gândim la Eminescu așa cum cugetăm la Schumann sau Chopin” (Junimea - Marii creatori). Intră în calcul percepția integratoare, în viziune structurală, gestaltistă. Esteticianul face distincție între armonia exterioară (de nuanță prozodică), sesizabilă la mulți, și melosul eminescian intern, în pas cu „principiul adânc al inspirației”. Cu alte cuvinte, deși „fenomen muzical” (asemantic), armonia internă nu se reduce la „un simplu fenomen sonor”, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
prin aceasta capacitatea unor indivizi de marcă - Îl dădea exemplu pe Platon, care din sculptor a devenit filosof! - de a-și schimba radical traiectoria existențială. În acest sens era inclus și elogiul pe care i-l făcea eminentului critic și estetician de față, Mircea Martin, care, iată, după Revoluție s-a transformat Într-un pilduitor editor. Vorbind la rândul meu, m-am arătat puțin intrigat de această „diagonalitate destinală”, mărturisind că, În ce mă privește, indiferent de cele ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai curate, mai originale. Goethe, marele ideolog al modernității literare, printre alte idei simple și clare, ne Învață că elementul de bază al unei opere, garanția sa de rezistență În fața gusturilor schimbătoare și a timpului vorace, este unitatea ei! Toți esteticienii, nu-i așa, cunosc această aserțiune de bază a marelui om, dar foarte puțini o aplică atunci cînd fac analize de text. Și când cer noutate și varietate cu orice preț, deoarece „așa se cere” sau pentru că „așa e În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lume”, i-ar fi spus acesta. Alta, tăioasă, a relevat suspiciunile lui Călinescu față de Tudor Vianu. Odată, la Academie, după ce l-a întîmpinat cordial, radios, pe autorul marii Istorii a literaturii române cu „Salut, colega! Mă bucur să te văd!”, esteticianul a primit următoarea replică: „Nu te bucuri, rîzi!...” Cam spre sfîrșitul prelegerii, în sala mare a Casei de Cultură și-a făcut apariția Nichita Stănescu. Aburit de băutură, a vociferat mereu pe seama conferențiarului. Apoi a vorbit și el, scurt. A
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o singură relație, tip - istorie, pentru remodelarea temelor, a subiectelor, a țintelor culturale, astfel încât să se reliefeze continuitatea spiritului critic românesc în secolul al XX-lea. Monografia Tudor Vianu (1984) se axează pe evidențierea „semnelor omului”, a spiritului lui Vianu, estetician care și-a construit sistemul „din nevoia de a consolida un contur al armoniei, al cunoașterii de sine” într-o perioadă marcată de mari ruperi de ritm cultural. Examinându-i cu minuțiozitate contribuția în compartimentele esențiale, Ț. nu încheagă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
ipostază, așa cum i-o păstrează amintirea, tipologic vorbind, eroul său este ―copilul universal ăG. Călinescu). Dar dacă întâmplările nu au în ele însele ceva deosebit, atunci de unde poate veni frumusețea operei, valoarea ei? Răspunsuri au venit de la mulți critici și esteticieni, fiecare punând accent pe un anumit aspect, dar proclamând la unison ideea că, în cazul marelui povestitor nu este interesant ce povestește, în primul rând, ci cum povestește. Și ne întoarcem la papara „mâncatăde Smărăndița. În relatarea întâmplării Creangă, pe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cu dezinvoltură în climatul rarefiat al noțiunilor, eseistul plasează conceptele de național („particularismul etnic”) și universal „sub unghiul valorilor maxime”. Valori pe care înțelege să le trăiască, în propulsia spre absolut, cu o neslăbită intensitate. Combătându-l pe Nichifor Crainic, esteticianul nu o ia deloc razna atunci când accentuează că nu specificul național asigură perenitatea unei opere, ci - luând ca exemplu romanele lui Dostoievski - forța iradiantă și profunzimea cu care un scriitor sau altul exprimă trăirile întregii umanități. Departe de a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
problematica spațiului sunt aplicate în diverse domenii și din variate perspective, precum cele ale geografiei, antropologiei, sociologiei, religiei, filosofiei, istoriei, științei politice, literaturii, criticii și teoriei literare, semioticii, studiilor culturale, postcoloniale și de media etc.19. Gânditori contemporani, filosofi, istorici, esteticieni, semioticieni, precum Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Michel Foucault, Jean Baudrillard, Mihail Bahtin, Claude Lefort, meditează asupra unor teme legate de construirea discursivă și imaginativă a spațiului. Ei studiază relația dintre spațiu și teorie dincolo de disciplina propriu-zisă a geografiei. Disciplinele științifice
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
separă de muritorii de rând de „ceilalți”, care nu sunt „altfel” decât pentru că sunt apți de această concentrare pe durată lungă - ca o rază „laser”, o vibrație ordinară de fotoni, concentrată, Însă, pe un singur punct. „Evantaiul care se Închide”. (Esteticienii germani, ca și Vianu În magistrala sa Estetică, observă un lucru paradoxal, acela că diferența Între omul „de rând” și marii creatori e doar de ordin cantitativ. Dar „cantitativ” vrea să Însemne În acest caz, cred eu, tocmai această nefirească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
RUSU, Liviu (9.XI.1901, Sărmașu, j. Mureș - 17.XII.1985, Cluj-Napoca), estetician, comparatist și istoric literar. Este fiul Elei (n. Turi) și al preotului Constantin Rusu. Cursurile primare le face în comuna natală și la Bistrița, urmează apoi Liceul Evanghelic German din același oraș (1912-1920) și Facultatea de Drept (1920-1921), precum și Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
stau la baza existenței noastre și care țin în coeziune vastitatea lumii individuale. În frumos, unitatea inerentă lumii obiective se întâlnește cu unitatea inerentă lumii subiective și se pun de acord. De aici sentimentul de mulțumire pe care îl trezește.” Esteticianul și-a valorificat ideile și în două cercetări folcloristice, Le Sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine și Viziunea lumii în poezia noastră populară (1967). Dacă prima accentuează caracterul contemplativ al folclorului poetic românesc și include creatorul popular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
merge la «sursele înseși ale forțelor creatoare», a descoperi un punct origo, un «sens profund al operei de artă», un arhé al artei, iată ambiția autorului tezei despre creația artistică. NICOLAE BALOTĂ SCRIERI: Goethe. Câteva aspecte, Cluj, 1932; Max Dessoir, estetician și filosof, Cluj, 1933; Essai sur la création artistique. Contribution à une esthétique dynamique, Paris, 1935; ed. București, 1972; ed. (Eseu despre creația artistică. Contribuție la o estetică dinamică), tr. Cristina Rusu, introd. Marian Papahagi, București, 1989; Le Sens de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
București, 1982, 76-92; Marcea, Concordanțe, 200-205; Liviu Petrescu, O lecție de logică, ST, 1984, 3; Ștefan Aug. Doinaș, Liviu Rusu sau Voluptatea catedratică, RL, 1985, 52; Mircea Mancaș, Liviu Rusu, VR, 1986, 2; Vasile, Conceptul, 265-266; Z. Ornea, Liviu Rusu estetician, RL, 1989, 26; Ierunca, Semnul, 251-254; Dicț. esențial, 728-732. F.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
mediană a romanului mai sus citat, unicul loc, se pare, în care autorul Breban a atins ceea ce numim „tragicul”. De fapt și această ultimă afirmație îmi aparține tot mie, tragicul este o categorie estetică, la fel ca sublimul, de care esteticienii de azi, români sau francezi, se ocupă prea puțin. În această frază sunt câteva noțiuni ce trebuie reconsiderate în spiritul filozofiei nietzscheniene pentru ca fraza sus-menționată să câștige cât de cât în claritate; caracter, acest cuvânt, aici, nu are o semnificație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale acestei ciudate, noi construcții romanești, am scris acolo, în iulie și august, două: partea mediană, E.B. - și mâna mi-a fost inspirată deoarece, printr-o magie inexplicabilă, am atins pentru prima și ultima oară în viața mea creatoare ceea ce esteticienii numesc Tragicul, categorie și situație rară și determinantă pentru un destin ce nu trebuie confundat cu banalul „dramatic”, care nu rareori se bazează sau e iscat dintr-o neînțelegere sau din purul hazard. Tragicul scapă însă zeului ubicuu și misterios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al perfecționării multilaterale, pun în lumină contribuții de largă semnificație la dezvoltarea gândirii și practicii revoluționare a socialismului științific.“ („Perfecționarea conducerii politice a societății și stadiul actual de dezvoltare economico socială“, Era socialistă, 25 iunie 1988) MOCANU Virgil, critic și estetician „Încă o dată, gândirea de cristal pur ce însoțește teoria și practica partidului, asemeni unui principiu viu, dinamic în marș către viitor, se rotunjește într-un gest devenit familiar, făcând parte din însăși existența nouă a României.“ (România literară, 8 decembrie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]