492 matches
-
doilea tip de canon este cel cu referire la o anumită ideologie canonul ideologic. Legând ideea de canon de o anumită ideologie, același autor, Mircea Martin, prezintă, într-un articol publicat tot în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, rolul marcant al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui canon, dar și posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate."29 Literatura evazionistă este indiferentă la problemele politice, tatonează căile estetismului, dintre reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
două autoare. Canonul paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Mircea Dinescu, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc., întrucât erau considerate "snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, iraționale, retrograde, putrede și mai ales decadente toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste, moderniste, neomoderniste, șaizeciste etc., precum și tot ce ține de estetism, formalism, purism, experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă și un pesimism contagios, dar a și compus versuri ce poartă semnele periculoase
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate"234. 4. A patra dintre ele, literatura evazionistă, tatonează căile estetismului. Este indiferentă la problemele politice și abstrasă din localitate. Doi din marii noștri scriitori interbelici Lucian Blaga și Vasile Voiculescu adoptă, după 1946, această postură a lipsei oricărei atitudini transparente, ceea ce îi făcea suspecți în epocă și le-a atras
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezia interzisă a Anei Blandiana, vom porni de la încadrarea acesteia în primul dintre cele două paliere. Fără a face o separație definitivă între cele două, trebuie menționat cum canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist, de care Mircea Martin se ocupă, într-un articol publicat, în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, și în care se prezintă rolul marcant al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui canon, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
separație definitivă între cele două, trebuie menționat cum canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist, de care Mircea Martin se ocupă, într-un articol publicat, în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, și în care se prezintă rolul marcant al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui canon, dar și posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Manolescu, Nicolae, Cum se debuta la începutul anilor '60, în "Adevărul literar și artistic", august 2011. Martin, Aurel, Poeți contemporani, I, București, Editura pentru Literatură, 1967. Martin, Mircea, Despre canonul estetic, în "România literară", nr. 5 (2000). Martin, Mircea, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004). Mavrodin, Irina, Poietică și poetică, București, Editura Univers, 1982. MDN = Marcu, Florin, Marele dicționar de neologisme, București, Editura Saeculum, 2009. Micu, Dumitru, Blandiana, Ana, "A treia taină", în "România literară",15 ianuarie 1970
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
comunităților (culturale), ci scopul imediat, fie el curricular, didactic sau de altă natură". 30 Harold Bloom, op. cit., p. 7. 31 Luigi Bambulea, art. cit., p. 7. 32 Ibidem, p. 7. 33 Vezi Mircea Martin, op. cit., p. 23. 34 Idem, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004), p. 45-47. 35 Carmen Mușat, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Pitești, Editura Paralela 45, 2002. 36 Autoarea realizează și o paralelă interesantă între dilemele afirmării canonului occidental și modul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Limba Română", nr. 7-8, anul XX (2010), p. 56-66. 85 Ibidem, p. 56. 86Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 34, "Mai recent, teoreticienii postmodernismului tind să-l definească prin "esteticismul" său, înțeles ca modalitatea existentă de opoziție, față de dominanta rațiunii, un estetism care nu mai are, însă, nimic din elitismul modernist, și nici din puritatea formală clasică a aceluia, ci e expresia gustului societății de consum, absorbind "atâtea teme ale culturii de masă și valori dominante ale societății de consum". (Cf. F.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
60 debutează cu aproximativ 20 de ani înainte, anii '60 constituind doar apogeul, momentul de maximă prolificitate. 238 Ibidem, p. 45. 239 Gabriel Dimisianu, în "România literară", Generația mea în anii '60, nr. 13, 2008, p. 8. 240 Idem, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004), p. 45-47. 241 Alex Ștefănescu Istoria literaturii române, p. 256. 242 Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii. Noi eseuri critice, București, Editura Cartier, 2006, p. 101. 243 Monica Papazu, Oglinda totalitarismului în opera
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a aceluiași autor, nu?), favorizînd astfel o epurare considerată salubră. Poate că, într-adevăr, lumea nu mai există pentru a ajunge la o carte frumoasă. Dar acești scriitori violenți, spirituali și triviali, cum este și Houellebecq, neo-naturaliști ce refuză orice estetism sau seducție artistică, ce-și urlă neputința în fața unui vid intolerabil, alienați într-un discurs non-umanist și un corp abject (dar Michel Tournier ca să nu mergem mai departe în urmă nu ilustra el, oare, deja "murdăria" infectă și sublimă totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
altele. Reprezentările privind declinul capitalismului vizau când tendințele de substituire a democrației cu o societate de masă, când descreștinarea pe care le secretă agnosticismul, laicizarea, secularizarea. În lumea imaginilor se constata accentuarea ruperii artei de util, de cotidian, căderea în estetism, inventarea artei absurdului de către Beckett, E. Ionesco. În filosofie, Kierkegaard, Nietzsche, iar mai recent M. Foucault și-au exprimat angoasele prin anunțuri mai alarmante decât iminenta "moarte a lui Dumnezeu", vestind "moartea omului", odată cu ștergerea științelor umane din paradigma concepută
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma alienării pe care o suportă cel repudiat, recte Zola, în fața unei noi estetici căruia acesta îi identifică sursa meprizabilă în estetismul englez, popular prin intermediul prerafaeliților și, în particular, prin succesul înregistrat de Burne-Jones în Franța. "Zola se simte absolut străin în mijlocul acestei arte, și crede că numai "misticismul și esteticianismul englez" e de vină. Ștefan Popescu nu face decât să formuleze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare amplitudine sub egida căruia se înscriu majoritatea pictorilor importanți în epocă. Arta rusă își deschide drum în Europa prin intermediul Operei de balet, pe acest fundal se detașează pictorul Leon Bakst, cel care realizează decoruri și costume flamboiante de un estetism ultrarafinat, pentru spectacolele prezentate cu succes răsunător în Franța. Din păcate, nu există o strategie similară și un vitalism pe măsură care să-i impună pe pictorii români în Europa, în ciuda unor succese izolate. Acest fapt se va realiza prin intermediul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un hibrid socioestetic, ca rafinament exacerbat prezidând la epuizarea prin exces a unor convenții plastice osificate. Din "definiția" lui Rapetti rezultă o existență hibridă, în interstiții, pe mai multe paliere, fie ca atitudine, fie ca atmosferă, având drept numitor comun estetismul. "Decadentismul se sprijină pe postulatul după care trăsăturile estetice socotite ca potrivite fazelor de decadență politică, fie un rafinament extrem însoțind dezagregarea structurilor formale aflate în uz, vin să marcheze sfârșitul secolului al XIX-lea"22. Însă, pentru a face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolistă, dar o asociază simbolismului, de pictura academică de inspirație greco-latină, de impresionism și postimpresionism, de pictura realistă, naturalismul unui Corot de pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite de simbol, ideismul pe care-l solicita Albert Aurier artei simboliste se conjugă cu idealismul și intelectualismul, tranzitivitatea cu ermetismul, banalul cu misterul. În stilul criticii poetice care l-a consacrat, Karnabatt trece
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deschizând-o către orizontul esteticii simboliste. Un poet simbolist, dar și critic literar și, ocazional, critic de artă, Ștefan Petică, era la curent în 1900 cu mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul de a vedea și judecățile din pictură"77, moralismul său, cum sesizează Petică, originând în estetic. Afirmațiile elogioase ale lui Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Maniu relevă o serie de trăsături ale prerafaelitismului pe care pictorul român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones și Dante Gabriel Rosetti, și nu a înțeles nici naivitatea pudică a convalescenței prerafaelite și nici perversitatea stilizată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se vădește a fi procedeul pictural adecvat"136. Trimiterea la Whistler nu este câtuși de puțin deplasată, ca și Grigorescu, Whistler era colecționar de artă japoneză și chineză, în special porțelan "albastru și alb". În studiul pe care-l consacră estetismului englez, The Aesthetic Movement, Lionel Lambourne consideră că arta prerafaeliților în ceea ce ține de minuția detaliului și decorativismul ei implicit, întâlnește fertil voga japonizantă. "Ceața fină a florilor de cireș, vrăbii, bambus, și, mai presus de toate, formele evantaiului, au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai puțin acest eteroclit greco-bizantin, cât imaginea ideală a unei Grecii, răsfrântă pitoresc într-un cromatism viu, senzual. Karnabatt vede în peisajele lui Loghi reflexe onirice și cultul artei, adică un evazionism cu deschidere spre depărtări, cu mirajul Orientului și estetismul dublat de mister, care învăluie viziunile sale solare. Poetul delicat și sensibil care domină în Loghi domolește culorile prea calde, subtilizează contururile, învălue natura într-o atmosferă de mister și de vis dar visul omului de miază zi, nu un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de una din ilustrațiile moderne"500. Reluând tezele enunțate de Ion C. Bacalbașa privitoare la noua grupare a Independenților, Alexandru Bogdan-Pitești face o precizare extrem de importantă, în genere trecută cu vederea, evidențiind nu numai preocuparea pentru "cultul frumosului", dar și estetismul subiacent acestui deziderat. El intenționează să facă din revistă nu doar un mijloc de vulgarizare a artei moderne contemporane occidentale și românești, dar și un obiect estetic, un obiect de artă, prin excelență unic, ca și unicatele ce vor fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Republicii Socialiste România, nr. 1, 1972, p. 151. 76 Ștefan Popescu, "Asupra picturei moderne, mai ales în Germania și Anglia", în Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, Anul IX, nr. 1 și 2, ianuarie-februarie 1898, p. 59. 77 "Estetismul lui Ruskin", în Noua Revistă Română, I, nr. 3, 1 februarie 1900, reprodus în Ștefan Petică, Scrieri, vol. II, ediție îngrijită, studiu introductiv, note și variante de Eufrosina Molcuț, Editura Minerva, București, 1974, p. 214. 78 Ibidem, p. 212. 79
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tristă a astrului în declin." În viziunea lui Tudor Vianu, orientarea estetică ar fi cea răspunzătoare de evidentele deosebiri dintre literatura celor doi ("Un filon nou, necunoscut lui Ion Luca, alimentează în tot cazul creația lui Matei și acesta este "estetismul", din care el extrage profunzimea imagistică, pictura lucrurilor, aluzia artistică, expresia sentimentelor stranii", chiar disoluția vechii aristocrații fiind nu numai boemă ci și estetă) însă criticul citat anterior revine hotărît să constate continuități și similitudini: "Soarele arzător, mediteranean, strălucește în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
casele proprietarului, albe, drepte, înalte, mari, bogate și fudule"; "soarele de primăvară, mîndru, mare, aprins, rotund"; "moșul bătrîn, cuminte, liniștit, înțelept, domol..." Peste ani, Mateiu recuperează modelul și îl pune de acord cu gustul unui veac revolut dar și cu estetismul aristocratic ce supraviețuiește în modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]