878 matches
-
de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți omogen din punctul de vedere al originii lor sociale, ceea ce face neplauzibilă teza potrivit căreia orientarea către activismul social sau leadership ori, invers, pasivitatea și retragerea sunt specifice ethosului unei clase sau al alteia. Dacă această ipoteză găsește susținere în Occident, cum poate fi explicată respingerea ei în cazul nostru, fără a apela la eventuale erori metodologice? O explicație simplă pentru rezultatul nostru este răsturnarea radicală a sistemului de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Comunitatea localătc "12.5.2.2. Comunitatea locală" Nu numai în statele cu învățământ descentralizat, ci în orice situație, comunitățile joacă rolul unor adevărate „școli de mentalitate”. Școlile propriu-zise trebuie să-și adapteze într-o măsură importantă curriculumul la presiunile ethosului comunitar, cu valorile sale specifice, de ordin material și cultural. Aceste presiuni pot fi însă pretenții de ridicare a standardelor sau, dimpotrivă, exigențe conservatoare 14. Ambele determină relații între școală și comunitate susceptibile să antreneze modificări, pozitive sau negative, ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unui cadru cultural prestabilit, colorat ideologic, prin manifestarea dorinței de acceptare într-un grup, structurat în jurul unei doctrine, care-i poate oferi protecție. Grupul livrează un sens nou vieții sale, posibilitatea de a spera și iubi, de a se dărui. Ethosul militant joacă rol de regulator intrași interpsihic, pentru că se canalizează după reguli, coduri și norme securizante. Identitatea militantă se distinge prin forța trăirilor, încrederea în corpusul de texte ideologizante sacralizate, apartenența la un grup, afirmarea dorinței de a-i convinge
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la „Universul literar” și la „Curentul liber”, colaborează aproape la toate revistele politice și culturale ale exilului românesc, de la „Caete de dor” la „Îndreptar” și „Cuvântul în exil”, de la „România” din New York la „Destin” din Madrid, de la „Ființa românească” și „Ethos” la „Limite” și „Buna Vestire”. Între 1954 și 1957 activează ca redactor al publicației româno-italiene „România”, apărută la Roma. Din 1962 până la sfârșitul vieții îngrijește redacțional „Revista scriitorilor români”, periodic tipărit la München sub egida Societății Academice Române. Prezența lui
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
precum și la universitățile din Praga, Bratislava, Budapesta ș.a. Debutul publicistic are loc în 1922 în „Buletinul Seminarului Pedagogic din Iași” cu articolul Literatura romantică franceză în educație. Semnătura sa va fi prezentă în „Viața românească”, „Athenaeum”, „Gând românesc”, „Însemnări ieșene”, „Ethos”, „Opinia”, „Revue de littérature comparée” (Paris), „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Secolul 20”, „Cronica”, „Convorbiri literare” ș.a. P. rămâne, înainte de toate, un model al profesorului
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
Theodor Cazaban, Matei Cazacu ș.a., fondează în 1981 cercul Hyperion din Paris - „centru de promovare a cărții românești”. Din sediul de la Madrid al centrului, R. difuzează cărțile a șapte edituri și câteva dintre cele mai importante reviste literare ale exilului („Ethos”, „Limite”, „Mele” „Destin”, „Revue des études roumaines”) în toate țările cu emigrație românească. Prin Fundația Culturală Română de la Madrid, înființată în 1983 din inițiativa să și a lui Vintilă Horia, Al. Gregorian, Radu Enescu și Al. Mircea, se susțin manifestări
RAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289148_a_290477]
-
moartea profesorului dr. Grigore Nandriș, „America”, 1968, 22; Petru Iroaie, Grigore Nandriș, cărturarul rectitudinii, „Revista scriitorilor români”, 1969, 8; Emil Turdeanu, Grigore Nandriș (1895-1968), „Revue des études roumaines”, 1969, 188-190; S.S. [Sanda Stolojan], Umanismul creștin în picturile murale din Europa de Est, „Ethos”, 1982, 454-455; Nicolae Corlăteanu, Nandrișii. Povestea unui neam bucovinean, Chișinău, 1998; Mircea Popa, Grigore Nandriș - memorialist și epistolier, ALA, 2002, 621; Manolescu, Enciclopedia, 517-520. I.O.
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
pref. trad., București, 1967; Kurt Held, Zora cea Roșie și banda ei, București, 1968. Repere bibliografice: Anton Dumitriu, „Răspântii”, „Lumea românească” 1937, 92; I. Negoițescu, „Soluțiile artei în cultura modernă”, „Saeculum”, 1943, 6; N.I. Popa, „Soluțiile artei în cultura modernă”, „Ethos”, 1944, 1; Cornel Mihai Ionescu, „Călătoriile Renașterii și noi structuri literare”, VR, 1967, 12; Streinu, Pagini, IV, 236-237; Biberi, Lumea, 171-177; Martin, Generație, 166-173; Balotă, Labirint, 417-421; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 317-324; Sorianu, Contrapunct, 235-239; Vlad, Convergențe
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
scriitori - Vasile Alecsandri et le Félibrige, Vasile Alecsandri, poeții felibri și „Cântecul gintei latine” (1980), Alice Călugăru. O poetă pe nedrept uitată (2001). Alte contribuții sunt incluse în volume colective: Culture et littérature roumaines (Montpellier, 1972), De la „Viața românească” la „Ethos” (1989), Scriitori români (analize literare) (1990) ș.a. Un complement adecvat îl constituie publicarea ediției integrale a revistei „Dacia literară”, însoțită de un studiu introductiv substanțial (Medalia de Aur la Salonul Cărții, București, 1972), sau a unor ediții alcătuite din scrierile
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
Mircea Eliade și Emil Cioran. De asemenea, a participat, alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, la emisiunile de la Radio France Internationale. A colaborat cu cronici literare, versuri și proză la majoritatea revistelor culturale ale exilului românesc din Franța și Germania: „Ethos”, „Revista scriitorilor români”, „Caete de dor”, „Apoziția”, „Destin”, „Ființa românească”, „Limite”. Făcând parte, alături de Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica, din „noua generație”, N. și-a început activitatea culturală la „Universul literar”, în care între 1938 și 1943 a
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
cunoștință cu mai toate închisorile comuniste. Eliberat, lucrează ca expert contabil în mai multe instituții din București. În 1976 se expatriază, stabilindu-se la New York, unde lucrează ca funcționar și expert contabil până la pensionare. Publică sporadic în „Revista scriitorilor români”, „Ethos”, „Acțiunea românească”, „Solia”, „Unirea”, „Drum”, reviste ale exilului românesc, iar în anii din urmă scrie în periodicele aromâne din țară, „Deșteptarea” și „Dimândarea”. A redactat, de asemenea, o pagină pentru aromâni în ziarul „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), al cărui colaborator
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
refuzând după 1990 funcțiile care i s-au propus pe linie universitară, politică sau culturală și preferând, pentru a-și desăvârși scrierile, liniștea bibliotecii. În 2003 îi este acordată distincția Les Palmes Académiques din partea Republicii Franceze. Debutează în 1946 la „Ethos”. Mai târziu colaborează cu articole, studii, cronici la publicații din țară și din străinătate: „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „România literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Analele științifice ale Universității «Al. I.
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
individualizate și diferite de societățile holiste. De aceea, se poate spune că, odată cu accentuarea inegalităților, procesul cel mai semnificativ al epocii pe care o trăim constă în individualizarea inegalităților, în desprinderea lor de grupuri sau clase, de tradiții sau de ethosul colectiv, adică de orice instanță ce ar face din inegalitate o problemă socială. Eliberată de constrângeri macrosociale, fiecare persoană individuală a ajuns să fie angajată în propriul proiect de viață. Contextul social este doar unul al oportunităților de care, eventual
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și la „industria educației”. În partea a doua, voi revizita valorile academice tradiționale în contextul modernității recente și voi încerca să văd cu ce riscuri se confruntă și cât de desuete au devenit sau cât de vii mai sunt în ethosul universitar actual. 5.2. O schimbare de paradigmă: „industria educației” Dintre termenii noi care se utilizează astăzi cu tot mai mare frecvență în proiectarea și analiza învățământului superior, cei de piață, comerț, industrie și corporație trebuie neapărat menționați. Este drept
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sunt mari pentru aplicații de interes, sau academici, atunci când miza unei descoperiri sau demonstrații fundamentale este vizată, dar cu riscuri greu controlabile și resurse financiare minime. Proiectele de cercetare competitivă sunt astfel fie aplicative, dar mai puțin dezirabile din perspectiva ethosului academic tradițional, fie fundamentale, dar mai puțin dezirabile financiar. Ieșirea din această stare nu se poate realiza decât prin angajarea universităților în tot mai multe proiecte de cercetare aplicativă de interes pentru beneficiari publici sau privați și prin subvenționarea instruirii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
publici sau privați și prin subvenționarea instruirii unui număr mai mic de studenți nu doar din resurse publice, ci și din resurse private (i.e. taxe de studii) și din fondurile de cercetare. O astfel de opțiune coincide însă cu schimbarea ethosului universitar tradițional și a profilului instituțional consacrat al universității. Informațiile și datele actuale confirmă această stare. Să considerăm două exemple, unul de la noi și altul din străinătate. La noi, creșterea numărului de studenți s-a realizat datorită cererii mari pentru
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
comparativi prin raportare la performanțele altor universități din spațiul european sau global. Universitățile noastre au optat pentru păstrarea la un nivel inferior a taxelor de studii și a calității, concomitent cu creșterea numărului de studenți și a orientării dominante a ethosului academic către instruire. Consecințele imediate sunt deja evidente: productivitatea cercetării universitare a scăzut spectaculos, mai ales în instituțiile cu un număr mare de studenți și cu venituri extrabugetare substanțiale, iar calitatea instruirii este mai degrabă precară, generând o inflație de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
precară, generând o inflație de diplome și o penurie relativă de competențe profesionale pe piața muncii. Dezechilibrul dintre instruire și cercetare nu se dovedește deloc o opțiune atractivă, iar universitățile noastre se confruntă cu o nevoie acută de schimbare a ethosului academic și a profilului lor instituțional. Să considerăm și un exemplu din străinătate. Cele mai prestigioase universități din SUA sau Marea Britanie fixează praguri foarte exigente de recrutare a studenților. În ciuda unei competiții puternice între candidații la studenție, care au cu toții
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu se poate face în condiții de scădere relativă și absolută a resurselor publice; - atragerea de resurse publice și private în universități este dependentă de tipul de politici publice și de filosofia guvernării naționale (factori exogeni), dar și de valorile ethosului academic și ale organizării instituționale (factori endogeni), respectiv de modul de promovare a stimulentelor pentru distribuția resurselor în universitate și pentru obținerea de performanțe; raportul dintre ponderea instruirii și cea a cercetării în universitate, respectiv calitatea acestora, sunt dependente de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
într-o „clasă pentru sine”. Referindu-se la aceeași perioadă istorică a genezei și consolidării societății industriale capitaliste, Max Weber consideră că individualizarea nu se poate produce într-o societate bazată pe piață, întrucât este blocată de normele, tradițiile și ethosul cultural asociat statusurilor sociale. Clasele sociale nu sunt decât produse ale pieței capitaliste, ca mecanism de alocare a resurselor, iar subculturile lor diferențiate sunt întărite de piață și preluate din subculturile precapitaliste ale statusurilor ierarhizate ce blochează individualizarea. Analiza marxistă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
trimite, strict în această ordine, către nașterea unei comunități. Martirii au refuzat ambiguitatea faimoasei păci romane care, în plan religios, cerea uniformizarea socială a tuturor credințelor din Imperiu. Ortodoxia a vrut să rămână însă profetică, radicală și manifestă. Din acest ethos s-au născut scrierile lui Athenagoras, Iustin Martirul sau Clement Alexandrinul. Cum ar putea ea renunța la această exigență în timpuri de libertate politică și modernizare socială? O asemenea decizie ar echivala cu închiderea ușilor bisericilor creștine în timpul citirii Scripturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
central-europene din anii ’70-’80 („antipolitica”, „puterea celor fără de putere” etc.). Din păcate, nici măcar definiția a contrario a prezidențiabilului democratic nu a funcționat, fiind o abordare necesară, nu și suficientă. Pe de altă parte, chiar o inteligentă indigenizare întârziată a ethosului disident central-european ar fi ratat, fie și cu un Havel autohton la tribună, fiindcă românii nu au putut institui raporturi funcționale între elitele alternative și societate, iar cultura politică a „strângerii de mână” și a „mesei rotunde” nu s-a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ei, am înțeles de-a lungul anilor cât de importantă a fost experiența lor comună de a se ridica din medii sociale relativ obscure, în care erau de regulă prima generație ori primele femei cu studii universitare complete. Ambiția și ethosul muncii îndârjite, idealismul și enorma curiozitate intelectuală, angajamentul civic și politic, legătura strânsă dintre idei și viață, cunoașterea nemediată a inegalității, marginalizării și chiar excluderii - iată câteva dintre trăsăturile comune ale acestor oameni, savanți și educatori de excepție. Universitățile nord-americane
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că acesta este gândul pe care el îl atribuie lui Kant. În ansamblul ei, opera târzie a lui Noica marchează o delimitare clară de spiritul filosofiei kantiene, o filosofie pe deplin reprezentativă pentru ceea ce autorul Devenirii întru ființă caracteriza drept ethosul modern al neutralității, exprimat prin acceptarea principiului contradicției bilaterale. În însemnări și în comunicare personală, Noica se va exprima într-un fel ce nu lasă nici o îndoială în această privință. Iată doar o asemenea însemnare din anul 1981: „Ce plat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Artă Regale Românești, director al revistei „Lumina nouă” (1915-1916), alături de Constantin Modrescu, membru fondator și colaborator constant al „Gândirii” până în 1941, este autor al câtorva volume de eseuri și cronici literare deosebit de apreciate - Figuri și cărți (1922), Pârvan gânditorul (1933), Ethos (1941) - și al unor semnificative lucrări de istoria artei, de la Pietro Cavallini și pictura romană din secolele XIII și XIV până la cea intitulată Les Tableaux de Greco dans la Collection royale de Roumanie sau la prima monografie despre Ioan Andreescu
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]