1,259 matches
-
vine din Uniforme de general, și chiar mai dinainte; în Domnișoara Christina spune: "Eu vin de departe". Ca orice Logodnică, Străină, aduce un mesaj vital, este un Înger al Morții pe care Pantelimon urmează să-l întâlnească. 4.14. Confirmări etimologice ale realității mitice "Memoria, această înaltă trădare"752, temă recurentă la Eliade, face obiectul implicațiilor biologice și medicale ale teologiei păcatului originar în nuvela Les trois Grâces. Prin trădările ei, memoria împiedică legătura cu realitatea mitică, marea amnezie fiind semnul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trecere spre realitatea mitică: "ne spunea Amazoane, ca să ne pregătească (...) pentru minunea care avea să se întâmple"771. Aceste nume generice - Grații, Amazoane - materializează contextual sensul de ansamblu văzut ca o unitate. Prietenia doctorului cu călugărul Calinic (o altă confirmare etimologică a Grației: kalós "frumos, bun" și nike "victorie"772) se leagă de dorința sa de a studia teologia apocrifelor. Doctor al Facultății de Teologie Protestantă din Strasbourg, Calinic l-ar putea lămuri asupra apocrifelor Vechiului Testament, în care "supraviețuiesc camuflate
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este destrămarea semnificaților propuși și împiedicarea cristalizării unui sens sacru care ar putea fi numit. În permanență, textul este străbătut de două mișcări contradictorii: înainte (de propunere a semnificatului) și înapoi (de retragere a lui)9. Dintr-o perspectivă strict etimologică, multe din numele pe care Eliade le folosește sunt supuse procesului de suprimare a vocalelor din greaca modernă, fenomen deosebit de frecvent la numele de botez, despre care vorbește Al. Graur 10: Lixandru, Leca de la Alexandru, Thanase de la Athanasie, Leana, Lena
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al luminii, căldurii și vieții (din aceeași familie este semnalat ca făcând parte lat. sol, devenit în rom. soare). Este interesant cum teoriile lingvistice și istorice demonstrează (Vasile Pârvan) sau vin să confirme (Mihai Vinereanu, Christian Ionescu, E. Lozovan) ipoteza etimologică a lui Eliade din Istoria credințelor și a ideilor religioase, faptul că sărbătoarea Sânzienelor care își revendică etimologia de la latinescul Sanctae Dianae, a împrumutat numele sărbătorii creștine a Sfântului Ioan Botezătorul (Sanctus Dies Iohannis) cu care se suprapun aceste datini
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și a ideilor religioase, faptul că sărbătoarea Sânzienelor care își revendică etimologia de la latinescul Sanctae Dianae, a împrumutat numele sărbătorii creștine a Sfântului Ioan Botezătorul (Sanctus Dies Iohannis) cu care se suprapun aceste datini străvechi. Matei Călinescu care respinge derivarea etimologică a lexemului Sânziene din Sanctus Johannes, utilizează mitologia solstițială, stabilind corespondențe la nivelul etimologiei numelor, în Noaptea de Sânziene (din perspectiva mitologiei solstițiului, Sabinei Fânaru interpretează numele patronilor grădinilor de vară - Iancu și Enache - în care cântă Leana). Relația pe
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pietre), Brânduș-Măria Ta (Fata căpitanului); Maria da Maria-Străina- Înger al Morții (Uniforme de general). Omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare) și ale cârciumelor (Floarea-Soarelui) amplifică solaritatea geografiei mitice. În al doilea rând, relația de sinonimie la nivelul etimologic (Pe strada Mântuleasa) stabilește echivalențe între cele două tipuri de reprezentanți aflați în "identități/realități alternative", lumi posibile pe care Eliade le definea "două lumi mitologice diferite, antagonice și totuși până la urmă identice". Numele se organizează în serii sinonimice: Oana-Anca
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
2003. Călinescu, Matei, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, ed. a doua revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2002. Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, vol. I-III, Editura Artemis, București, 1994. Ciorănescu, Al., Dicționar etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., București, 2002. Constantinescu, Mircea, Triumful lui Făt-Frumos. O lectură comparativă a basmului Tinerețe..., Editura Albatros, București, 1979. Constantinescu, N.A, Dicționar onomastic românesc, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1963. Coșeriu, Eugeniu, Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1998. Tomescu, Domnița, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. Țurcanu, Florin, Mircea Eliade: prizonierul istoriei, Editura Humanitas, București, 2005. Ungureanu, Cornel, Mircea Eliade și literatura exilului, Editura Viitorul Românesc, București, 1995. Vinereanu, Mihai, Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo- europenistică, Alcor Edimpex, București, 2008. Vodă-Căpușan, Maria, Mircea Eliade - spectacolul magic, Editura Litera, București, 1991. Vulcănescu, Romulus, Mitologia română, Editura Academiei RSR, București, 1987. Vultur, Ioan, Narațiune și imaginar. Preliminarii la o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
profan) este un mit cosmogonic concentrat. (Traian D. Stănciulescu, op. cit., pp. 204-205). Ivan Evseev în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura "Amarcord", Timișoara, 1994, p. 119, considera numele un mit condensat: "Numele unui personaj mitologic, din punct de vedere etimologic, ascunde în sine un mit condensat, iar părțile din nume pot fi regăsite în fragmente ale ritualului". 60 Andrei Pleșu, op. cit., p. 70. 61 Ibidem, pp. 65, 73. 62 Walter Benjamin, Œuvres I, Mythe et violence. "La théorie du nom
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
2006, p. 217. 19 Vasile Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, Libra, București, 2000, p. 142: "istoric-religios nu văd cum putea să se prefacă Sf. Ioan în Ileana Cosânzeana". 20 Eugen Lozovan, op. cit., p. 27. 21 Alexandru Ciorănescu, Dicționar etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., București, 2002, p. 854. 22 Mihai Vinereanu, Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Alcor Edimpex, 2008, p. 737. 23 Ibidem, p. 737. 24 Elena Niculiță-Voronca, Studii în folclor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
142: "istoric-religios nu văd cum putea să se prefacă Sf. Ioan în Ileana Cosânzeana". 20 Eugen Lozovan, op. cit., p. 27. 21 Alexandru Ciorănescu, Dicționar etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., București, 2002, p. 854. 22 Mihai Vinereanu, Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Alcor Edimpex, 2008, p. 737. 23 Ibidem, p. 737. 24 Elena Niculiță-Voronca, Studii în folclor, Tipografia G.A. Lazareanu, vol. I, Bucureșci, 1908, p. 67. 25 Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
analizat în legătură cu sărbătoarea Sf. Ion, 24 iunie, suprapusă unor datini vechi, păgâne, Sânzienele (Christian Ionescu, op. cit., pp. 174-177, 257-258). Eliade însuși, în Istoria credințelor și ideilor religioase, III, De la Mahomed la epoca Reformelor, Editura Științifică, București, 1991, își baza ipoteza etimologică pe cultul Dianei, Sânzienele împrumutând numele lor importantei sărbători creștine a sfântului Ioan Botezătorul, p. 231, nota 38); numele Iancu și Enache, ca variante ale lui Ion, au fost analizate de către Sabina Fânaru, op. cit., p. 233, în legătură cu sărbătoarea solstițiului, în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 457: *templare < templum, contemplare, (in)templare. În plus, este asociat cu a întâmpina, datorită contaminării rădăcinii verbale care stă la baza verbelor a întâmpina și a întâmpla cu verbul a întâlni. 342 În Sacrul și profanul, Eliade analizează înrudirea etimologică dintre templum și tempus, explicată prima oară de către Hermann Usener, cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung") și confirmată de cercetări ulterioare - Werner Muller, pe care îl citează: "Templum se referă la aspectul spațial, iar tempus la aspectul temporal al mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume de locuri sunt încă legate de motivarea semantică inițială, fiind înțelese și ca apelative (Dealul - dealul, Măgura - măgura etc.), în timp ce altele și-au pierdut, pentru vorbitorul comun, sensul inițial, pe care nu-l pot descoperi decît specialiștii, prin investigații etimologice speciale (Brașov, Craiova, Prahova, Parîng etc.). Neavînd sens propriu-zis, ca numele comune, ci numai func ție de individualizare, numele proprii, deci și numele de locuri, nu pot fi traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
socială), iar din altă perspectivă motivată. Evoluția celor două planuri se petrece după anumite reguli (în planul expresiei se vorbește chiar de „legi fonetice“) regăsibile, în mare parte, și la numele proprii, ceea ce face necesară, de exemplu, aplicarea aceluiași algoritm etimologic, care să respecte deopotrivă legile fonetice și regulile evoluției conținutului. Prin ce se deosebesc numele de locuri de alte nume proprii? Așa cum am constatat, numele proprii se detașează ca o subclasă cu un pronunțat specific semantic și gramatical, dar în cadrul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dezvoltarea, diversifica rea, extensiunea etc. numelui respectiv, cu alte cuvinte „povestea“ acestuia din punct de vedere geografic, istoric, sociologic, lingvistic. Un lingvist rus, V.A. Nikonov, aprecia că, în ceea ce privește toponimia, demersul etiologic deține rolul de pivot al cercetării în raport cu investigarea etimologică propriu-zisă. Îngemănarea celor trei abordări impune caracterul interdiscipli nar al toponimiei ca disciplină științifică, avînd la bază polivalența funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de locuri) metoda cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș Moldovanu, potrivit căruia toponimizarea unui apelativ (sau antroponim), care constituie ținta finală a demersului etimologic în legătură cu numele de locuri, trebuie să fie corectă lingvistic (să respecte legile evoluției fonetice și regulile devenirii semantice apelativ toponim), dar, în același timp, trebuie dovedită ca verosimilă din punct de vedere sociogeo grafic (referentul geografic denumit trebuie să justifice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
moștenirea sau „formarea“ în limba romînă a numelui. Dar în nici un caz prioritatea explicației interne nu înseamnă respingerea sau minimalizarea etimologiilor străine pentru toponimele romînești, ci reprezintă doar o precauție meto dologică privind confruntarea atentă a oricărei alte posibile soluții etimologice cu ipoteza sursei interne, dovedită principal și statistic drept cea mai probabilă. Deși acest principiu are la bază legea numărului mare (probabilitatea ridicată ca un element nou să aparțină majorității elementelor vechi, nu grupărilor minoritare statistic), în cazul elementelor moștenite
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin altui traseu etimologic, pretoponimic. Nerespectarea acestui principiu, formulat și demonstrat în lingvistica romînească de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin altui traseu etimologic, pretoponimic. Nerespectarea acestui principiu, formulat și demonstrat în lingvistica romînească de Emil Petrovici, în urmă cu cîteva decenii, i-a determinat pe unii cercetători să afirme că toponime ca Bistricioara, Cernișoara, Dragomir, Grădiștea, Luncșoara, Prislop, Slatina, Vladimirești, Vlădeasa etc. ar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vorbită în teritoriul învecinat (bulgară în Muntenia și Oltenia, sîrbă în Oltenia și Banat, ucraineană în Maramureș și Moldova, turcă în Dobrogea). Un aspect cu multe implicații în stabilirea originii toponimelor este vechimea atestată a numelui, considerată decisivă pentru demersul etimologic general propriu-zis, dar mai ales pentru etapa căutării originii numelui de loc. Atestarea documentară directă rămîne, firește, proba cea mai concludentă a vechimii unui toponim și indiciul că acesta ar putea fi moștenit sau format, respectiv împrumutat, anterior atestării sale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
hidronim - nume de apă, hodonim - nume de arteră de comunicație, hileonim - nume de loc împădurit etc.) prezintă, fiecare în parte, o serie de caracteristici extralingvistice particulare, care determină preferințe specifice pentru anumite structuri, tipuri și subtipuri formale și semantice. Demersul etimologic va trebui să aibă în vedere aceste trenduri statistice, care constituie de fapt linii de rezistență minimă în procesul de toponimizare. Pornind de la această necesitate, au fost realizate, pe baza materialului toponimic cules pentru DTRO, studii speciale referitoare la „formulele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de unități lexicale ale limbii, ci și statutul de elemente specifice în cadrul vocabularului general. Preluînd celebra afirmație a lui Saussure, potrivit căreia în limbă „totul se ține“, putem spune că în sistemul (cîmpul, ansamblul) toponimic totul „se susține“ reciproc. Studiul etimologic, structural sau diacronic al numelor de locuri trebuie să țină seama de acest adevăr sesizabil în situații dintre cele mai neașteptate. Omonimia toponimică, mult mai frecventă și mai complexă decît omonimia de la nivelul cuvintelor comune, se referă la existența unor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd prin identificarea unor tendințe specifice fiecărei categorii privind raportul originar, formula etimologică, traiectoria evolutivă, vechimea etc., constituind premise orientative pentru căutarea soluțiilor științifice de analiză diacronică ori sincronică a numelor, luate individual sau grupate într-un fel sau altul. Fiecare dintre clasificări poate facilita înțelegerea anumitor aspecte privind viața numelor cuprinse în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diacronică ori sincronică a numelor, luate individual sau grupate într-un fel sau altul. Fiecare dintre clasificări poate facilita înțelegerea anumitor aspecte privind viața numelor cuprinse în ierarhia respectivă și acest fapt se reflectă în preferința cercetărilor (sincronice, diacronice, onomasiologice, etimologice, interdisciplinare etc.), pentru una sau alta dintre clasificări. De regulă, geografii au în vedere grupările în funcție de obiectul geografic denominat, etimologiștii se referă în primul rînd la categoriile referitoare la origine, teoreticienii se concentrează asupra tipologiei numelor de locuri în funcție de raporturile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]