369 matches
-
și-ar fi luat singur viața. Existența de Persefonă a lui Frusinel Chiperii se înscrie între două limite: infernul căruia, fără voie, a sortit-o doctorul cu nume înrudit și pământul cu reprezentantul său, Dumitru. (Numele poate fi raportat la etimonul său - tradus încă din antichitate prin "pământul-mamă" - și la zeița lumii vegetale, Demeter conotând renașterea ciclică a naturii 777, așa cum personajul își redobândește, în fiecare an, din primăvară până în toamnă, tinerețea și frumusețea). Emanuel Albini, anchetatorul care admiră capacitățile imaginative
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mare fericire, singura trăire posibilă a Ființei 831. Matei Călinescu insistă asupra simbolismului îmbrăcămintei, asupra afinităților (altele decât în Pelerina, unde exista o analogie dintre îmbrăcăminte și actul de a ascunde) dintre îmbrăcăminte și habitus (condiție, caracter); deoarece habitus este etimonul cuvântului vechi habit (îmbrăcăminte care indică statutul socio-profesional, caracterul și starea de spirit), în nuvelă, haina servește ca indiciu că reîntineritul Dominic a reușit să scape de moarte și s-a integrat în adevărata sa condiție paradisiacă: "Hainele sale abandonate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
crimă, dar atât de misterios, atât de iscusit camuflată, că nimeni n-a putut bănui nimic"875. Mentalitatea arhaică traduce trecerea de la stânga la dreapta ca trecerea de la nefast, la favorabil (ideea este confirmată etimologic, cuvântul latin sinister, stânga, este etimonul cuvântului sinistru din limba franceză). Este drept ceea ce merge în aceeași direcție cu soarele; stânga merge în direcția opusă acestui curs. În tradiția creștină occidentală, dreapta simbolizează viitorul, pe când stânga trecutul, care nu poate fi controlat 876, iar în Istoria
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de putere ale numelui funcționează asemenea unui bumerang: deși îndreptate asupra celor din jur au rolul de se întoarce tot la el, de a-l impresiona tot pe el. Gore și Egor (privit ca anagramă a celui dintâi) revendică același etimon (verbul gregoréo "sunt complet treaz") împărtășesc experiențe fantastice legate de cea mai dură confruntare inițiatică. (Veghea este un motiv de importanță cardinală în proza lui Eliade; unul dintre personajele Nopții de Sânziene își intitulează piesa Priveghiul). Numele al căror semantism
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
două lumi mitologice diferite, antagonice și totuși până la urmă identice". Numele se organizează în serii sinonimice: Oana-Anca Vogel, Lixandru Gheorghiță-Iorgu Calomfir-Dumitrescu, Vasile I. Borza-Vasile Economu-Lixandru V. Gheorghiță -Anca Vogel, Arghira-Zamfira-Marina, Iancu - Enache. În aceste exemple, sinonimia se realizează fie prin etimon comun, prin sem comun, sau motivație grafică (prezența grafemului V). În această alchimie semnificațională a numelor proprii, în acest labirint semnificațional pe care îl traversează semantismul designatorului, actul numirii se coagulează în mai multe paliere de semnificare, deschise unor posibilități
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
7-8. 8 Sabina Fânaru, op. cit., p. 221. 9 Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), Editura Humanitas, București, 1997, p. 357 (nota nr. 2). 10 Matei Călinescu, op. cit., p. 64, nota 26; Pentru lexemul Sânziene, deși are în vedere demonstrațiile filologice care stabilesc etimonul sanctus dies Johannis, stabilește etimologia în legătură cu lat. Diana (>zâna), zeiță a fertilității, deoarece sensul cuvântului românesc este necreștin, iar Sânzienele sunt zâne al căror rol este strâns legat de mitologia erosului (p. 107); despre acest nume, ca "ipostază degradată, camuflată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
4) Secolul XX - perioada de avânt și dezvoltare a terminologiei. Preocupările pentru terminologie în perioada veche a limbii române (1532- 1640), numită a "Începuturilor" sunt semnificative pentru istoria terminologiei românești. Numeroși termeni de "cultura generală" (I. Gheție, 1978: 121) cu etimon multiplu (de sursă latină, slavă, greacă, maghiară) se regăsesc în cultura română, în această perioadă. Învățăturile lui Neagoe Basarb către fiul său Teodosie cuprinde pe lângă sfaturi morale, religioase și învățături privitoare la legi, demnități, la exercitarea puterii sau la organizarea
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de cultură) este similar în formă, conținut, funcție, trăsătură cu "obiectul"a cărui imagine abstractă urmează să fie desemnată. Euristica de recunoaștere Constructele metaforice se definesc prin potențialul conceptual și/ sau terminologic. Metafora medicală "bloc", provenită din limba franceză, având etimon în olandeză (unde cuvântul era utilizat cu sensul de "trunchi de copac tăiat") nu are caracteristici subiective/ expresive. Este un construct metaforic cu un grad înalt de abstractizare. Rolul metaforelor terminologice generate de med. "bloc"este de natură cognitivă, cu
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și cognitivă. Dincolo de echivalențele conceptuale, de preocuparea traducătorului pentru aspectul univoc, monoreferențial al metaforei conceptuale, dincolo de operația lingvistică există operații mentale de mare subtilitate. Sunt operații ce includ o bună cunoaștere a lexicului comun, a vechimii cuvintelor și/ sau a etimonului din limba-sursă și din limba-țintă. Dacă vom compara metafora en. "information warrior"cu echivalentul conceptual din limba italiană "cibermiliziano" vom observa că ambele metafore respectă imperativul univocității unui termen specializat, ambele metafore desemnează același referent, ambele sunt motivate, la nivel
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
geothit (cf. fr. geothite; en. geothite) etc. Formantul pedo- este specific doar domeniului pedologie, chiar dacă este deosebit de puțin productiv: pedologie (cf. fr. pédologie/ science du sol; en. pedopogy/ soil science), pedosferă (cf. fr. pédosphère; en. pedosphere) etc. Numeroase prefixoide cu etimon în limba greacă devin modele preconceptuale pentru metafore terminologice/ constructe cognitive binare: gr. agros (cf. άγρός, -ου s.m. "ogor"); aeros (cf. gr. άήράέρος s.f. "aer"); bio-, bios (cf. gr.βίος, -ου s.m. "viață"); gr. genes-genos (γένος, -εος s.n. "naștere, origine
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
oligos (cf. gr. όλίγος, -η, -ον adj. ("puțin, mic, rar, scurt"); eco- (cf. gr.οϊκος, -ου "casă, locuință, mediu, proprietate, bunuri"), pedo-, -pedo (cf. gr. πéδον,-ου s.n. "sol, câmpie, regiune"), tixo- (cf. gr.θίξις, -εως s.f. "lovire"). Prefixoide cu etimon în limba latină: acidus, -a, -um (adjectiv "acru"); calx, calcis s.f. ("var"); charta, ae ("hartă, grafic"). Există termeni/ simboluri în vocabularul panlatin al pedologiei, de origine engleză și/sau germană etc. neadaptați fonetic la limbile istorice (denumesc unități de măsură
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
economia nu mai este, doctrinar, subordonată moralei (politicii, teologiei), au supraviețuit termenii ce delimitează cadrul general comportamental, în desfășurarea proceselor. 3. Metafora terminologică pe care se fundamentează scenariul "Resurse" este "moneda". În terminologia internațională circula dubletul moneda/moneta - primul având etimon grecesc, cel de-al doilea, etimon latinesc. Ambele forme au dus la același concept metaforic - instrument de plată. Latinescul moneta este un derivat semantic al verbului moneo, ere, ui, itum (a recomanda, a avertiza). În mitologia latină, moneta era utilizat
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
moralei (politicii, teologiei), au supraviețuit termenii ce delimitează cadrul general comportamental, în desfășurarea proceselor. 3. Metafora terminologică pe care se fundamentează scenariul "Resurse" este "moneda". În terminologia internațională circula dubletul moneda/moneta - primul având etimon grecesc, cel de-al doilea, etimon latinesc. Ambele forme au dus la același concept metaforic - instrument de plată. Latinescul moneta este un derivat semantic al verbului moneo, ere, ui, itum (a recomanda, a avertiza). În mitologia latină, moneta era utilizat ca epitet cu accepțiunea de "sfătuitoarea
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de celelalte acte sociale prin termeni și unități terminologice cu referenți din ramura schimburilor dintre agenți - schimb (en. exchange; fr. échange; es. canje, cambio); schimb valutar (en. currency exchange; fr. échange des dévises). Numeroase concepte sunt actualizate prin termeni cu etimon greco-latin, chiar dacă referentul actual diferă de sensul generat de limbile clasice. A percepe (cf. lat. percipio, ere, cepi, ceptum), derivat polisemantic, a fost utilizat de Lucrețius și cu sensul de a pune (stăpânire), a impune. În anumite tipuri de economie
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cale s-au reintrodus însă în limbile romanice unele grupuri consonantice (cl-, pl-, -ct-, -ns-) care dispăruseră de multe ori în cuvintele moștenite datorită transformărilor fonetice. În unele limbi romanice (franceză, portugheză), s-a refăcut grafia cuvintelor moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă și portugheză, influența latinei a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Franz-Joseph Meissner et al., EuroComRom Les sept tamis: lire les langues romanes dès le départ, Shaker Verlag, Aachen, 2004, p.166-168, 249. 82 Vezi, în legătură cu această temă, Dumitru Copceag, Tipologia limbilor romanice, Clusium, Cluj-Napoca, 1998, în special, p. 34-45. 83 Etimonul latinesc este flos,-oris, de genul masculin , acuz. florem, iar corespondentele în principalele limbi romanice sînt: fr. fleur s.f., it. fiore s.m., sp., pg. flor s.f. 84 Prescurtarea Vlab este pentru vocală labială. 85 Vezi în acest sens, Franz-Joseph Meissner
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sintezei o constituie osmoza dintre dramaturgie și momente. Filmul a incorporat o serie de momente precum O lacună, Situa‑ țiune, Grand Hôtel «Victoria Română», Un artist. O serie de personaje se topesc unul în celălalt pe baza stabilirii unui dublu etimon, temperamental și discursiv, așa că Nae din Situațiune devine totuna cu Lache din O lacună, iar Nae Girimea îl incorporează și pe frizerul anonim din Un artist. Detaliile amenajării locuinței lui Nae sunt recuperabile din felul în care este decorată locuința
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lirismul scriitorului devenind semnificative în aceea că blochează mareea și vagul sentimental, retorica și decla- mația care apar doar în decupajul parodic, substanță de contrast iremediabil generatoare de comic. Pornind de la stilistica propusă de Leo Spitzer ar trebui să identificăm etimonul stilistic al operei, acea recurență semnificativă. Ceva ne ajută în acest sens și anume ceea ce Anne Herschberg Pierrot numește clișaj ăclichage) ca practică a clișeului „la tentative de reproduire un modèle figé”, „la structure logique du cliché” redefinită ca „l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Philippe Hamon „est bien le lieu privilégié de toute caricature” , caricatura ca specie exemplară a deformării. Pentru că ne aflăm la nivelul discursului, termenul avenit în acest caz este cel de galimatias, care caracterizează un discurs confuz, încăr- cat retoric. Însă etimonul nu stilistic, cât literar al excesului pe care-l dezvoltă bășcălia aparține operei lui Caragiale, stă în „simț enorm și văz monstruos”. Bășcălia reprezintă o deformare cu o totul particulară, care nu ține de simpla exagerare ca în cazul hiperbolei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
constrânși la munci masacratoare și prost plătiți, s-a adresat lui don Calabria: «Aici se înmulțesc ștrengarii. Nu e posibil să deschidem și aici la Vicenza un refugiu pentru ei?». A folosit chiar cuvântul «refugiu». Divina Providență a jucat pe etimonul numelui localității. Un binefăcător bogat, onorabilul Gaetano Rossi, fiul fondatorului marii industrii textile din Schio, i-a oferit episcopului din Vicenza o vilă la Costozza, ca să o folosească în favoarea orfanilor de război. Numele «Costozza» derivă din latinescul «custodie, refugiu». Există
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fantezia ține mai curând de spiritul creator, diferit de ele (Ferraris 10). Studiul lingvistic întreprins de Maurizio Ferraris, la care am trimis până acum în câteva rânduri, atestă o evoluție paralelă a sensurilor celor două traduceri în latină ale aceluiași etimon grecesc, diferite însă, ca și, mai târziu, în engleză − la William Shakespeare (Visul unei nopți de vară), la Geoffrey Chaucer și la Samuel Taylor Coleridge −, precum și, în germană − la Paracelsus, în dicționarul alchimic al lui Martin Ruland, la Jakob Böhme
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
elaborată, nu un simplu vehicul al unei gândiri care își caută astfel dreptul la memorie. Un alt aspect esențial al acestui stil inovativ este cel legat de lexic. Cum abia în secolul al XVII-lea limba română începe să concureze etimonul slavon, este explicabilă sărăcia fondului de bază al vocabularului. Cu ce avea la îndemână, Cantemir nu avea cum să scrie Istoria ieroglifică, text în care sunt vehiculate idei, concepte, în care sunt folosite reguli clare ale retoricii, logicii ș.a.m.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dinainte de 1620 și aparținându-i lui Ion Românul 58. Unele versiuni mai vechi care au lăsat urme pot fi fixate încă din secolul al XV-lea, în Transilvania și în Moldova, dar în limbile latină, respectiv slavonă. Oricum, indiferent de etimonul în care circula, cert este că în spațiul românesc Alexandria a avut o influență decisivă. Povestind cuceririle și isprăvile lui Alexandru, textul, indiferent de versiunile sale, amestecă date istorice cu scene imaginare, evenimente reale cu descinderi fantastice într-o geografie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dar și de dorința lui de companie, de schimbare și de divertisment. Dacă aceste episoade ne alertează asupra faliei ce se poate ivi în actul de ospitalitate, cel cu ciclopul Polifem, ne reamintește că ospitalitate și ostilitate, derivă din același etimon și linia de despărțire între ele e deosebit de fragilă. Dar, după analiza lui Alain Montandon, Ulise, oaspetele se comportă în peștera gazdei sale cu violența unui dușman, încălcând el însuși regulile doritei ospitalități. Ideea că ospitalitatea poate fi devoratoare, căpcăunescă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
II, D-H, 2002), desemnînd o insectă, cunoscută și sub numele de tîrtăriță sau repede (Cicindela campestris): „gîndăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră”. În Dicționarul etimologic al limbii române, Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvîntul sîrb drugobrat „cumnat”. Cea mai credibilă explicație rămîne cea a Dicționarului academic (MDA), care înregistrează la cuvîntul-titlu dragobete (cu prima atestare la 1774) variantele regionale bragobete, bragovete, drăgobete, gabrovete. Instabilitatea formei pare legată de adaptarea dificilă în
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]