374 matches
-
la particularități cu caracter de lege (sau măcar de tendință) ale anumitor graiuri. Cât privește sensul, înțelesul cuvintelor moștenite, constatăm o situație similară. Unele, ca rom. mamă, tată, ureche, a fugi, soare, sare nu prezintă nicio modificare de sens față de etimoanele lor latinești; despre acestea se va vorbi foarte puțin. Altele, ca ghindă, tare, pământ prezintă deosebiri de sens, sunt cazuri de cuvinte care au trecut prin diverse aventuri în viața lor. Remarcile făcute cu privire la cuvintele moștenite din latină, fie că
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
la origine tot pe oiseau „pasăre“, influențat de moine „călugăr“; contaminarea a avut loc pentru că penele de culoare gri ale vrabiei au fost comparate cu îmbrăcămintea unui călugăr. tare Cuvântul românesc tare are sensul de „puternic“, foarte îndepărtat de sensul etimonului său latin talis, care însemna „asemenea, astfel de“. În celelalte limbi romanice, s-a păstrat sensul etimologic, cf. fr. tel. Această evoluție semantică produsă numai în română a fost explicată în diverse feluri, fără ca lingviștii să ajungă însă la consens
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
s-au transmis și celorlalte limbi romanice. Asupra lor a atras atenția Sextil Pușcariu încă din 1920, în discursul său de recepție la Academia Română. (a) apuca și mare Unele dintre cuvintele păstrate exclusiv în română au suferit schimbări semantice față de etimonul lor latin. Verbul românesc (a) apuca este considerat de mulți ca fiind continuatorul lat. aucu pare „a vâna păsări (cu ajutorul capcanelor)“, iar adjectivul mare ca evoluție, de origine expresivă, a lat. mas, maris „mascul“, printr-o posibilă echivalare a ideii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
trebuie să se procedeze atent, pentru că, altfel, lista împrumuturilor reale poate fi mărită artificial de împrumuturile aparente, idee subliniată de mai multe ori de Fr. Király. Greșelile pot fi de diferite tipuri. Unele sunt cuvinte pentru care se dau ca etimon forme inexistente în maghiară. Este cazul lui brighidău „bătător de putină, mâtcă“, care a fost raportat la magh. ferget(t)yű, deși între cele două cuvinte nu există corespondență fonetică (deosebirile de formă sunt mari), nici semantică: cuvântul maghiar este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
sigur, ( a) sosi, trandafir, zahăr etc. Al. Graur a subliniat importanța limbii grecești ca sursă directă a multor neologisme românești; cuvinte ca icter, pocher, portofoliu, monedă, mapamond au fost astfel explicate prin neogreacă. Unele cuvinte, pentru care se propusese un etimon slav și unul grecesc, au fost ulterior explicate numai prin greacă, de exemplu verbul (a) mirosi. Etimologia poate fi însă corectată și în sens invers: franzelă, despre care se spune că vine din neogreacă (DEX), se pare că a trecut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
directe. În timpul din urmă, E. Suciu a invocat, pentru originea cuvintelor turcești, variante regionale, învechite sau din argoul turcesc, care explică mai adecvat originea unor termeni turcești din limba română. Sunt numeroase cuvintele pentru care s-au propus și alte etimoane decât cele turcești. Semnalez câțiva termeni marinărești care, după ultimele cercetări, pot fi considerați de origine turcă, și nu franceză sau italiană, așa cum se arată în dicționarele românești: carabas, caravelă, chilă, covertă, provă, pupa, șiș. Condițiile istorice în care s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în care au pătruns ulterior și termeni din germană și engleză. Problemele etimologice pe care le pun cuvintele romanice nu lipsesc. În decursul anilor, s-a exagerat în aprecierea importanței influenței franceze, ajungându-se chiar la situația în care presupusul etimon francez al unui cuvânt românesc să nu existe. Folosindu-se criteriul fonetic, s-a reușit să se facă distincție între cuvintele care vin din franceză și cele provenite din alte limbi: omagiu nu poate veni din fr. hommage, cum s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
sp. engraixar. Faptul că același derivat se găsește în mai multe limbi romanice (format la fel și cu același sens) nu este întâmplător. Ținând seama de cele două criterii menționate, putem aprecia că trebuie considerate „dubioase“ numai derivatele ale căror etimoane nu sunt atestate în latină și sunt slab reprezentate în lumea romanică, de felul rom. albeață < lat. *albitia, rom. păduros < lat. *paludosus, care sunt mai curând formate pe terenul limbii române decât moștenite din latină. Printre derivatele neatestate în latină
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
că unul dintre strămoșii autorului a fost răpit de extratereștri(pe când se afla pe câmp cu oile la păscut) și că patronimul Derdena s-ar trage din Dardanos, Întemeietorul legendar al tribului dardanilor și al vestitei cetăți Troia. Tot din etimonul „Dardanos” derivă și numele „Dardanele” al strâmtorii care leagă mările Marmara și Egee, precum și continentele Europa și Asia. Prin urmare, cititorul va avea destule satisfacții spirituale de va lectura În Întregime această carte ce ni se pare deosebit de interesantă și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
din DARDANUS, fondatorul mitic al Troiei, fiul lui JUPITER și Întemeietor al tribului DARDANII. Aceștia au populat, În multe veacuri, toată regiunea din nord estul Macedoniei, denumită DARDANIA (așa cum scriu istoricii de după Herodot, Începând cu acesta, supranumit „părintele istoriei”). Din etimonul DARDANUS a derivat și toponimul DARDANELE, adică denumirea strâmtorii care leagă mările Marmara și Egee. „Dardania, regiune istorică În Peninsula Balcanică, la hotarele de N ale Regatului Macedonean, populată de triburile războinice ale dardanilor (populație de origine predominant iliră). În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ca ceea ce se află în noi de dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului în vederea asimilării divinului. De aceea ar fi nepotrivit să se reproșeze peratologiei că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
momentul apariției sale, la sfârșitul secolului 16, "iconologia" nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o "enciclopedie-etalon a personificărilor". Dar în afara interesului pentru "imagine" (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca sarcină căutarea "semnificației ultime a fenomenului artistic" (situată dincolo de intenția artistului) și stabilirea relației ei cu spiritul obiectiv al epocii? În cazul "peratologiei" lucrurile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie, 2013) detașare actul editorial ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie, 2013)
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ocupație, Basarabia oferă tabloul cel mai real al consecințelor vecinătății. DRUMUL BASARABIEI probează că destinul unui popor, cel al românilor, nu poate fi Întrerupt totuși și amestecat de vârtejul invaziilor, fie ele slave sau mongolice. Civilizația Carpato-DanubianoPontică, configurată Îndeosebi În etimonul spiritualității daco-latine, nu a putut fi dizolvată și cucerită În atât de mult timp și sub o atât de uriașă forță de dizolvare. DRUMUL BASARABIEI și al neamului românesc din acest nefericit teritoriu, este un argument În acest sens. Istoria
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
progresiv. Că ea îl zidește pe om, îi dă bucuria vieții, și că antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
acestea nu este factorul timp, ci particularitățile structurale și sferele de aport la constituirea limbii române: latina aduce la constituirea noului edificiu organizarea morfematică și paradigmatică a cuvântului, în timp ce traca pune la dispoziție materialul lexical, acesta identificabil uneori și în etimoanele latinești. Un loc important în conținutul științific al lucrării îl ocupă evoluția spațiului tracic după începuturile romanizării, în urma căreia nu a rezultat o romanitate compactă și atotcuprinzătoare pe întreg acest spațiu. Lipsa unei administrații centrale continue și de largă cuprindere
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
contrastează cu dominanta populară și vulgară a registrelor oralității informale. Un exemplu pentru această zonă neologică a argoului îl reprezintă evoluția destul de recentă a termenului penal. Termenul (împrumut din franceză, de pe la începutul secolului al XIX-lea, raportat și la un etimon latin cult) aparține limbajului juridic: sursă predilectă pentru neologia argotică interlopă, în măsura în care activitățile specifice pun în contact discursul subteran cu cel oficial, al instituțiilor - poliția, justiția, închisoarea. E normal ca unii termeni să treacă din limbajul juridic în argoul interlop
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
această cauză, destinul va fi înțeles de Noica - oarecum pe urmele lui Blaga - drept destin colectiv, semnificația globală a sorții unui popor. Atunci când analizează modul în care cuvântul latin computus a devenit în română cumpăt (este vorba de același îndepărtat etimon în care a derivat internaționalul computer), ori atunci când s-a trecut, în limba noastră, de la rost "gură" (lat. rostrum) la rost "rânduială", filosoful descifrează nu atât un destin al poporului român, cât o vocație specifică acestuia. Doar într-o scriere
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cuprindere semantică mult mai largă, în timp ce auspiciile se referă strict la prevestirea prin păsări. O altă confuzie frecventă se produce între augurat și haruspicii (haruspicina sau extispicina). Haruspiciu (lat. haruspex) "este un cuvânt compus din haru (hara) măruntaie, și spex etimon provenit din verbul specere (spicere) a privi, a arăta sensul global al lui haruspex fiind "cel care cercetează măruntaiele""21. În limbajul uzual, cel care practică haruspiciul se numește tot augur. Ținând cont de criteriile de evaluare enunțate mai sus
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și pe Titircă și pe toți ceilalți. Numai atunci îmi apar înainte ca persoane vii." La rîndu-le, chiar Caragialeștii oferă o paletă de nume și prenume nu lipsite de semnificație; numele de familie poate fi raportat mai întîi la un etimon turc cu sensul oglindă neagră; relaționat cu termenul din aceeași limbă carațali semnifică spin negru dar și mărăcine negru, dacă e apropiat de turcescul cara-ceali; se mai poate aminti că în turcă carîngea înseamnă furnică iar toponimul Carîngeali este echivalentul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că la decesul marelui scriitor, vînzătorii de ziare anunțau moartea lui Caragea; e de amintit și faptul că un ascendent al scriitorului semna Kostache Karagiali iar turcescul cara a intrat în componența multor nume românești (Caraiman, Caraman, Caramitru) și chiar etimonului caravlah (Vlah negru) și toponimelor Caravlahia (Vlahia Neagră) și Carabogdania (Moldova). Numele de persoană sînt selectate în această familie din repertoriul biblic, în special cel neotestamentar și au tendința să se repete ca semn al unității de sînge și spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în cazul căruia semnul grafic final este nelecturabil și încăpățînarea românilor de a-l pronunța l-a exasperat pe Alexandru Paleologu. În postura de gazetar, Caragiale a semnat cu variante contrase (Car.), cu inițială (C.),cu unele compuse care conservau etimonul și indicau originea (Palicar), cu nume preluate din patrimoniul culturii europene antice sau renascentiste care orientează spre o anumită concepție de viață eliberată de norme constrîngătoare (Falstaff, Nastratin, Hans) sau înglobează o nuanță de autoironie și aptitudini de travestire (Zoil
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sugerează atît prin prenume cît și prin numele de familie extracția inferioară (eventual din mahalaua unde se practica croitoria ieftină și ciubotăria (ipingea, pingea) și statutul de amic, dincolo de postura oficială (vezi Nae, Nicu, în comparație cu Nicolae), Chiriac, prin raportare la etimonul grecesc (chir = domn) ar trebui receptat ca adevăratul stăpîn în casa cherestegiului dar și peste compania pe care, spune Dumitrache, a regulat-o de mai mare dragul; în comedia proiectată va fi indicat cu numele Sotirescu (gr. sotir) adevărat vestitor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
devine Ghiță, slugă la ușa stăpînului față de care dovedește o totală docilitate prin veșnica ipostază a unei espectative aprobatoare (pristanda joc popular moldovenesc în care jucătorii nu avansează ci bat pasul pe loc). Numele personajului feminin a fost raportat la etimonul grecesc care înseamnă viață, adevărat fiind că domina bona a piesei e plină de vitalitate, însă în schița O conferință (1909) o regăsim într-o altă postură: este prezidenta Societății Protectoare a Muzelor Daco-Romane, a devenit venerabila madam Trahanache, trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]