582 matches
-
cu nevoia activismului social prin care virtuțile pragmatice ale calvinismului ajung să genereze o contrareacție la filozofia hedonistă a secolului al XVIII-lea. Dar ambele direcții (machiavelică sau malthusiană) se reconciliază tacit în vocația fatalismului, la egală distanță de rădăcinile etosului creștin. Funcționalismul german sau forța tradiției protestantetc "Funcționalismul german sau forța tradiției protestante" Cu această concluzie se încheie prima parte a cărții lui John Milbank, care analizează rădăcinile liberalismului economic în stufoasa îngemănare de idei teologice, la cumpăna dintre secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
între cauză și ocazie, lăsându-se fascinat de modelul determinist. Captive aceleiași greșeli metodologice (i.e. reductivismul), explicațiile lui K. Marx și M. Weber privind geneza modernității diferă substanțial, solicitând o lectură complementară. Dacă Marx separă mecanismele economice de codul juridic, etosul religios sau istoria politică a societății occidentale, Weber admite numai reversul. El pare să omită faptul că în societățile premoderne nu putem suspecta cu prea mare ușurință existența unor mecanisme religioase de legitimare a unor conflicte de interese în relația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
etica furnizează conținutul mântuirii”1, ceea ce pentru doctrina tradițională a Bisericii este insuficient. Creștinismul - așa cum au arătat un Pavel Florensky 2 ori Sofronie Saharov3- este ireductibil la un simplu enunț axiologic: mai mult decât o etică, religia iubirii cultivă un etos comunitar străin de ideologia romantică sau marxistă a violenței eroice 4. Pentru creștini, ideea de dreptate e limitată de practica terapeutică a iertării, a încrederii și speranței. Suveranitatea acestor virtuți teologice nu poate fi de nimeni și de nimic amenințată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
-V) și formele târzii ale cazuisticii romane, al căror deprimant efect psihologic în cadrul societății medievale a fost analizat de numeroși istorici ai mentalităților 4. Fără să insiste asupra efectelor revoluției constantiniene din secolul al IV-lea, John Milbank admite coruperea etosului pastoral creștin începând cu secolele XII-XIII. Atunci, Biserica occidentală începe să guverneze societatea ca un corp birocratic lipsit de „flexibilitățile unei priviri pastorale nemijlocite asupra tuturor oamenilor, și a ficăruia în parte”1. Tot atunci, scolastica latină - în dialog cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
virtute capătă întotdeauna o recunoaștere (deci o valoare) publică. Pentru Aristotel „sclavii, femeile, copii, meșterii, cei săraci, cei urâți, cei schimonosiți sunt toți lipsiți de fericirea deplină și de exercițiul virtuții complete”2. Milbank ilustrează contrastul dintre etica aristotelică și etosul creștin 1 comparând conceptul de phronesis („cumpătare”, prudentia - lat.) cu cel de agape („iubire”, caritas - lat.). Inspirat de gândirea lui Augustin, profesorul britanic articulează limbajul iubirii prin apelul la gramatica donației (iar „actul dăruirii este el însuși conținutul a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mecanismele de funcționare ale unei societății umane circumscrise în timp și spațiu. Aflată în relație cu științele sociale, teologia nu concurează în aceeași competiție. Înțeleasă în buna sa definiție patristică, teologia nu predă în primul rând o doctrină, ci un etos sau, altfel spus, o esențială „stare de spirit”. În aceasta trăiesc laolaltă grija și compasiunea, pacea lăuntrică și reconcilierea. A descoperi pacea lui Dumnezeu nu înseamnă, nici pentru cel mai sihăstrit călugăr, abandonarea grijii pentru aproapele. Nepătimirea (apatheia) creștină rimează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a făcut rezumatul într-un veac de încrâncenări - au ajuns niște umbre reacționare. Vector de structurare a modernității, christianitas catholica e acuzată pentru întârzierea demarajului științei, blocarea reformei educației și prigonirea conștiințelor luminate. Instituțiile medievale sau moderne care au păstrat etosul civilizației europene - lăcașuri de cult, biblioteci, universități ori spitale - se lasă amputate de nevroza discriminării pozitive. Nu doar imperfecțiunea contingentă a vremurilor aduce în discuție necesitatea acestor instituții formatoare ale Europei. Ceea ce jargonul postmodernității atacă sunt mai mult decât niște
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
reflexul unei credințe gnostice - cel mai adesea, nemărturisite. A renega ordinea firii printr-o răzbunare istorică pe orice fel de trecut rușinos este nu mai puțin un păcat. În cuvintele lui Isaiah Berlin, „nu există substitut pentru simțul realității”. Nu etosul revoluționar sau ideologiile de grup dezrădăcinează răul profund dintr-o constelație de practici și valori date, ci asumarea personală a poruncii evanghelice a desăvârșirii. Numai din altoirea eclezială a diverselor daruri spirituale, o societate deschisă poate fi supusă, eventual, unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologice este plină de vestigii și reflexe, iar frumusețea omului este „inelul” prin care reflexele de transcendență ale creației primesc convergență 2. Cu alte cuvinte, contrastul maniheic între frumusețea lumii și frumusețea divină reprezintă o deformare a Ortodoxiei, al cărei etos promovează „în tot locul și tot ceasul” bucuria revederii 3. Revelația dumnezeiească nu strivește cantitativ printr-o greutate amorfă, ci structurează, educă, limpezește mereu un nou câmp de vizibilitate. Din punct de vedere lingvistic, nu registrul apofatic („necuprinsul”), ci hiperbola
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lor (furnizorii, clienții). Ea a identificat trei etape esențiale În constituirea diadelor de rețea. Ca precondiții ale schimbului, studiul lui Larson identifică reputația personală și istoria relațiilor de prietenie: Încrederea difuzează de la nivelul individual la nivelul organizației ca Întreg. Un etos al prieteniei și ajutorului reciproc În afaceri este necesar pentru stabilirea unor relații pe termen lung. Acesta se formează relațional, Într-o istorie a legăturilor bilaterale și este de natură să inducă schimbări comportamentale ale acțiunii economice În cadrul diadei. Faza
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
următoarele: - Înțelegerea reală și recunoașterea incluziunii ca o parte a politicilor de egalizare a șanselor persoanelor cu cerințe speciale, și nu ca o simplă plasare a copiilor Împreună; - recunoașterea legăturilor dintre educația incluzivă și valorizarea diversității umane, prin promovarea unui etos școlar care valorizează toți copiii și familiile lor; - favorizarea unui climat de sprijin flexibil și oferirea unor răspunsuri adecvate cerințelor individuale prin oferta educațională a școlii; - susținerea implicării comunității locale În dezvoltarea programelor și a ofertelor educaționale pentru toate categoriile
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
ceva impus, ci capătă o serie de semnificații noi, datorită posibilităților de selecție și „negociere” a tipurilor de Învățare adaptate cerințelor și posibilităților fiecărui elev În parte. Într-o școală incluzivă, regulile, recompensele și sancțiunile se dezvoltă În cadrul culturii și etosului 1 școlii respective și pot constitui pârghii importante În abordarea eficientă a procesului didactic și a interacțiunilor dintre elevi și educatori. În general, copiii și tinerii acceptă destul de ușor sancțiunile, atât timp cât le cunosc, Înțeleg că nu le-au fost aplicate
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
-și stabilească singură regulile, formele de recompensă și sancțiune, respectând câteva principii de bază: - regulile și așteptările ar trebui să fie clare și ușor de Înțeles/inteligibile, să aibă un substrat pozitiv și să ofere oportunități pentru recompense, să reflecte etosul și cultura școlii, să fie corecte și acceptabile pentru profesori, elevi și părinți/tutori, să fie coerente, realizabile și să fie elaborate În urma unei consultări cu elevii, educatorii și părinții/tutorii; - sancțiunile ar trebui să fie imediate și să ofere
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
gravitatea faptei, să fie aplicate cu consecvență, dar să țină cont de circumstanțele individuale și să evite umilirea elevilor; - recompensele trebuie să aprobe, să recunoască și să Încurajeze comportamentul corect și rezultatele reale, să reflecte și să contribuie la consolidarea etosului școlii, să răsplătească și să motiveze elevii, să Încurajeze asumarea responsabilității elevilor pentru propriile comportamente și realizări, să ofere oportunități de implicare a părinților. Conducerea școlii incluzive este răspunzătoare, pe lângă gestionarea bugetului și a resurselor școlii, de: promovarea unei politici
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
corespunzătoare despre tipurile de sprijin disponibil și care să Îndrume familiile În procesul de obținere a respectivului serviciu; - insuficienta pregătire a școlilor, coroborată cu lipsa de Înțelegere a culturii, caracteristicilor și nevoilor individuale ale elevilor, ce duce la formarea unui etos școlar care nu acceptă diversitatea și nici nu o valorizează; - implicarea necorespunzătoare a părinților și a comunităților determină formarea unor atitudini și a unui sistem educațional care nu se bazează În primul rând pe nevoile comunității, pe dorințele părinților sau
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
toți copiii trebuie să Învețe Împreună și În care se caută soluții pentru variatele necesități de Învățare ale copiilor, ținând cont de stilurile și ritmurile diferite de Învățare. Seed (2003) identifică trăsături care arată că o școală ce dezvoltă un etos incluziv se află pe drumul cel bun: Etosul școlii reflectă În mod coerent un set de valori limpede articulate. Elevii, părinții, cadrele didactice și vizitatorii se simt Întotdeauna apreciați. Se observă cu claritate că elevii sunt bine tratați de către cadrele
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
care se caută soluții pentru variatele necesități de Învățare ale copiilor, ținând cont de stilurile și ritmurile diferite de Învățare. Seed (2003) identifică trăsături care arată că o școală ce dezvoltă un etos incluziv se află pe drumul cel bun: Etosul școlii reflectă În mod coerent un set de valori limpede articulate. Elevii, părinții, cadrele didactice și vizitatorii se simt Întotdeauna apreciați. Se observă cu claritate că elevii sunt bine tratați de către cadrele didactice ca individualități. Există relații bune Între profesori
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
adapteze nevoilor elevului. Se reflectă valorificarea diversității și recunoașterea necesității de a găsi soluții la nevoile diferitelor tipuri de elevi (Kisanji, 1999). Școala incluzivă urmărește creșterea performanței și a rezultatelor școlare, precum și dezvoltarea potențialului tuturor elevilor. Într-o școală incluzivă etosul (atmosfera) este Întotdeauna primitor. Vorbim de un astfel de etos atunci când: reflectă În mod coerent un set de valori limpede articulate; elevii, părinții, cadrele didactice și vizitatorii se simt Întotdeauna apreciați; elevii sunt văzuți și tratați de către cadrele didactice ca
“ŞCOALA PENTRU TOȚI” - EXEMPLU DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN ABORDAREA EDUCAȚIEI INCLUZIVE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena HÂRCĂ, Gabriela CONDREA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2130]
-
de a găsi soluții la nevoile diferitelor tipuri de elevi (Kisanji, 1999). Școala incluzivă urmărește creșterea performanței și a rezultatelor școlare, precum și dezvoltarea potențialului tuturor elevilor. Într-o școală incluzivă etosul (atmosfera) este Întotdeauna primitor. Vorbim de un astfel de etos atunci când: reflectă În mod coerent un set de valori limpede articulate; elevii, părinții, cadrele didactice și vizitatorii se simt Întotdeauna apreciați; elevii sunt văzuți și tratați de către cadrele didactice ca individualități, fapt ce poate să fie ușor observat; elevii sunt
“ŞCOALA PENTRU TOȚI” - EXEMPLU DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN ABORDAREA EDUCAȚIEI INCLUZIVE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena HÂRCĂ, Gabriela CONDREA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2130]
-
și continuu întreținută prin intenția, limbajul, activitatea și practicile actorilor în toate sferele lor de acțiune. Din acest punct de vedere, curentul neagă orice putere preeminentă regulilor interiorizate care ar acoperi și ar unifica pe deplin conduita actorului într-un etos, pentru a deplasa asupra indivizilor înșiși capacitatea de a "fabrica" ordinea normativă căreia i se supun sau pe care o fac să evolueze după circumstanțe, mizele aflate în joc și transformarea resurselor lor. Sursele etnometodologiei sunt diverse. Ele constituie tot
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cărți, uzanțele stabilite de generații (Weber, 1996). Pierre Bourdieu arată că eficacitatea acestui proces este de a "naturaliza" dimensiunile cele mai excepționale ale "socialului", înscriindu-le în cotidian și încorporându-le (sub formă de habitus, de hexis corporal sau de etos de clasă). • Rutinizare și raționalizare Charisma religioasă se secularizează adoptând reguli formale și combinându-se cu alte "tipuri" de dominare. Capătă alte forme, ca, de exemplu, contractul juridic "de la caz la caz". Se implică în noi domenii, se birocratizează, se
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Logicile • Distincția Gusturile joacă un rol de distincție între medii, servesc la marcarea frontierelor cel mai adesea de netrecut: îți place sau nu-ți place. Estetica angajează etica, prima este o manifestare a celei de-a doua. Gustul estetic și etos-ul de clasă își răspund și se consolidează. Scopul consumatorilor este de a se distinge de celelalte clase sociale și, totodată, de a-și afirma identitatea de clasă. La rândul lor, producătorii acționează cu o intenție (mai mult sau mai
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
56, 65, 75-76, 115, 120, 128, 133, 138-139, 142, 188, 196, 221, 228, 234, 246, 253-254, 256, 262, 275-276, 278, 284, 286, 295-296, 299, 301, 307. Etichetare, 289, 293. Etnicitate, 18. Etnologie, 50, 120, 269. Etnometodologie, 43-45, 283, 290, 303. Etos, 44, 184, 278. Excepție culturală, 20, 108, 218. Excludere, 72-73, 95, 115, 154, 301. Experimentare, 207, 217. Expert, 13, 50-51, 55, 57, 71, 191, 229, 234, 238, 246, 251, 256, 266, 310. Expertiză, 51, 53, 111, 189, 212. Explicare, 44
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acordată filozofiei. Iar în ce ne privește, nu sîntem noi expresia cea mai limpede a unei edificatio înfăptuite de el? Seara debutează astfel cu această întrebare. "Rău este, ne răspunde Noica, să-ți propui să edifici. În orice speculație reușită, etosul se naște de la sine, ca efect secundar. Nu trebuie deci să-l vezi direct, să moralizezi, să predici. Când îl practici ca virtuozitate goală, eticul se răzbună, și de trei ori în viață când am făcut această greșeală, am plătit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
construit de comunism nu sunt neapărat nostalgici, ei resimțind, mai curând, o nevoie de continuitate temporală, inerentă ființei umane. De remarcat că și educatorii au, la rândul lor, un segment biografic antedecembrist și o situație economico-socială frustrantă, deci consonantă cu etosul nostalgic. Din păcate, sondajele de opinie nu pot explica mecanismul prin care oamenii reușesc să transmită generațiilor postcomuniste amintiri tot mai îndepărtate de realitatea celor întâmplate atunci. Cum ar putea satisface manualul această nevoie de perpetuare a unor conștiințe de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]